1,017 matches
-
declare imediat după caterisirea sa: "rămân călugăr, chiar dacă nu mai pot sta în mănăstire". Afirmația este de natură să producă confuzie. Prin îndepărtarea sa, autoritățile eclesiastice lasă să se înțeleagă că exersarea libertății scriitoricești se află în dezacord cu vocația preoțească/monastică. Rămânând scriitor și călugăr, în ciuda verdictului instituției, Damian Stănoiu păstrează confuzia și, mai mult, construiește o incitantă justificare morală a propriei sale poziții. Armele artei literare sunt astfel mobilizate în sensul unei demonstrații care să reziste și examenului estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în anul al V-lea de la apariția jurnalului nostru” și că și în viitor „fideli programului”, cu „un ton moderat, demn de un organ publicistic care reprezintă interesele clerului” vom contribui la realizarea postulatelor noastre: regularea dotației clerului, asigurarea locuințelor preoțești, dar și lăcașuri dumnezeiești corespunzătoare, stabilirea de raporturi juste între paroh și pastoria sufletească, îmbunătățirea stării religioase-morale și materiale a poporului nostru, conlucrarea între pastorii sufletești și învățătorii localităților, administrarea averii fondului bisericesc etc. Erau de citit articole cu titlurile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu sine, ca unul care și-a împlinit cu prisosință datoria vieții sale pământești.” - scrie pr. dr. Vl.Prelipcean în Candela, anul LVI, 1946. S-a născut la 16 decembrie 1859 în comuna Mihoveni, județul Suceava, coborâtor din alese familii preoțești. Și-a făcut studiile secundare la Liceul clasic din Suceava între anii 1870-1878. În toamna anului 1878 s-a înscris la Facultatea de teologie de pe lângă Universitatea din Cernăuți. În anul 1886 a fost promovat la rangul de doctor în teologie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
secundare la Liceul clasic din Suceava între anii 1870-1878. În toamna anului 1878 s-a înscris la Facultatea de teologie de pe lângă Universitatea din Cernăuți. În anul 1886 a fost promovat la rangul de doctor în teologie. Și-a început cariera preoțească la parohia sătească Stroești (18871889), după care, până în 1896 e preot în orașul Suceava, dar și profesor de limba română în localitate. În 1897 e preot în Cernăuți. Cu concediu de studii și o bursă de la Fondul religionar al Bucovinei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pagini și semnau: Ion I. Nistor, Grig. D. Grecul, Const. Vicol, Victor Morariu, Corneliu Gheorghian, Ilie Tabrea, Const. și G.Turtureanu, Filimon Taniac, Tudose Dracea. * Gazeta Bucovinenilor nr.42 din 22 noiembrie 1936, părintele Gh. Ignătescu publică sub titlul „Cuvântul preoțesc și Mitropolitul Bucovinei” o pătimașă răstălmăcire a articolului nostru din numărul trecut: „Cereri îndreptățite”. (Din Cuvântul preoțesc, anul III, nr.22/23 1 decembrie 1936) * Gazeta Bucovinenilor, organ de informație și cultură, apare la București între 1 noiembrie 1934 - 30
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Const. și G.Turtureanu, Filimon Taniac, Tudose Dracea. * Gazeta Bucovinenilor nr.42 din 22 noiembrie 1936, părintele Gh. Ignătescu publică sub titlul „Cuvântul preoțesc și Mitropolitul Bucovinei” o pătimașă răstălmăcire a articolului nostru din numărul trecut: „Cereri îndreptățite”. (Din Cuvântul preoțesc, anul III, nr.22/23 1 decembrie 1936) * Gazeta Bucovinenilor, organ de informație și cultură, apare la București între 1 noiembrie 1934 - 30 septembrie 1938. Director Grigore D. Grecul. Colaborau condeie din București și din toate provinciile României. * Gazeta Gospodarilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se pare, atitudinii profesorilor față de debutul său liric în ziarul local „Cuvântul” (1919), se mută la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare. După bacalaureat, se va înscrie la Academia Teologică Ortodoxă din Oradea. A fost hirotonisit diacon, dar a îmbrăcat haina preoțească mult după absolvire; locuiește până în 1940 în Oradea. Fiind încă elev și apoi student, va continua să colaboreze, cu versuri, proză și articole, la periodicele teleormănene „Cuvântul”, „Victoria”, „Drum nou”, dar și la o publicație precum „Satu Mare”. Ulterior este redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
de noua solidaritate de tip național, care Îi reunea pe țărani și pe liderii lor intelectuali sub aceeași flamură politică. Activitatea tinerilor „agitatori” era Însă pusă sub semnul Întrebării de alte instanțe, de pildă de comunicatele autorităților sau de circularele preoțești care Îi condamnau pe „tulburătorii” liniștii publice. În plus, În scurt timp, toate tendințele și „partidele” care se manifestau divergent În revoluție Își vor trimite În teritoriu proprii lor „agitatori”, fie că era vorba despre intelectualii români, despre adepții revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
preoților invocau ideea că această practică tradițională oferea posibilitatea menținerii unui climat moral sănătos și tolerant la nivelul vieții cotidiene a clerului de mir. Adversarii ei aveau de partea lor argumentul fortificării identității catolice a Bisericii Unite, pentru care celibatul preoțesc Își avea rațiunile sale, bine justificate din punctul de vedere al dogmelor și al vieții bisericești. Problema era una extrem de delicată, deoarece, la nivelul judecății comune, critica instituției celibatului ecleziastic catolic, precum și a imoralității pe care el ar genera-o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aceste exemple spectaculoase, pot fi evidențiate o serie de situații tipice, de „caractere” specifice comportamentului clericului celib. O primă categorie este cea a preotului tânăr, proaspăt ieșit de pe băncile seminarului, numit apoi, cel mai adesea, Într-o parohie obscură. Vocația preoțească, legitimată atât sub raportul convingerilor religioase, cât și al unor motivații ideologice naționaliste, deși este prezentă, poate, În majoritatea cazurilor, intră Însă În conflict cu cerințele unui orizont afectiv propriu vârstei și mentalității tradiționale. Un exemplu tipic Îl oferă Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestor pagini la vremea respectivă, deoarece personajele În discuție trăiau Într-o perioadă de profunde schimbări la nivelul normelor și al valorilor tradiționale. Atitudinile clericilor uniți din această epocă de Început din istoria Bisericii greco-catolice, intelectuali lipsiți, uneori, de vocație preoțească, dar obligați să Îi accepte rigorile În lipsa vreunei alternative profesionale, intrau În dezacord În primul rând cu normele morale de inspirație religioasă ale mentalităților de tip tradițional. Orizontul lor mental era Însă puternic marcat de sensibilitățile laice, moderne, moștenite din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și cler ale Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici ortodoxe Române, precum și M. S. Regelui Carol al IIlea și legiuitorilor săi urmași și legilor ț ării ca și toți cetățenii statului Român. „Așa să-mi ajute Dumnezeu în cariera mea preoțească”. cu Î.P.S. Teofan, Mitropolit Iași Un preot cu har, și protopop într-un timp, a fost părintele Enache Herescu, mulți ani locuind în casa parohială cu preoteasa și cei trei copii (Dănuț, Doina, Doru, prieteni de joacă, școală și
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ca set de simboluri ale adevărurilor revelate pe care le-ar fi posedat prot-indo-eruopenii ("descoperiți" la sfârșitul secolului al XVIII-lea, performanță cu care a fost creditat Sir William Jones în 1796), adevărurile în cauză fiind păstrate doar de către elita preoțească a arienilor după plecarea din spațiul originar.64 Romantismul, exprimat fie prin marii poeți europeni, englezi, germani, francezi, fie prin istorici de calibrul lui Thomas Caryle, fie prin filozofi ca Schelling, Herder, Wundt ori Nietzsche, care insistă pe recuperarea dimensiunii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru Tyr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu lucrul copiștilor din mănăstiri sau cu numărul de cărți ieșite de sub tiparnițe. Astăzi însă nici bibliofilia de tip baroc nu mai este la modă. Sunt o mulțime de librării diecezane care supraviețuiesc nu pentru că vând cărți, ci candelabre, haine preoțești și obiecte de cult. Editurile teologice din România au priză la public atunci când sunt niște proiecte private. Este adevărat: la baza piramidei se întâlnesc și pricini de uimire și binecuvântare. Poți descoperi în România oaze de liniște care îți dau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sub amenințarea unei „scurgeri de informații” către presă, ierarhii n-au comentat minciuna politică și dezmățul hoției autohtone, acumulate în forme flagrante de injustiție socială și tiranie economică. Fenomenul de clericalizare excesivă a Bisericii - uimitoarea operă defensivă a noilor caste preoțești, în care fiii își absolvă tații, iar tații își îmbogățesc fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu de înalt ierarh care să fi asumat - după exemplul dat de Sorin Antohi în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care „hormonul bate neuronul”, cei mai fragezi și mai „dotați” adolescenți memorau zeci de pagini, cu viteza unei semicursiere. Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a stilisticii de școală generală rezolva totul indiferent de împrejurare” (p. 192). În primele săptămâni ale verii, înaintea examenului de admitere, copiii repetau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
își trimit fiul, în 1904, la Seminarul Central din capitală. Ambițios, având și exemplul preotului și învățătorului din satul natal, Ion N. Dobre obține rezultate bune, dar la absolvire, în 1912, necăsătorindu-se la vreme, nu poate intra în cinul preoțesc. Diverse slujbe - pedagog, cântăreț bisericesc, impiegat la Casa Corpului Didactic - îi îngăduie să urmeze Facultatea de Teologie, licența luându-și-o în iunie 1916. Elev încă, debutează în 1907, cu o poezie, în revista școlară „Spre lumină” din Iași. Iscălind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
opera mântuitoare a lui Cristos, obținerea iertării pedepsei meritate pentru păcatele săvârșite și susținerea unui efect medicinal prin reacția împotriva răului și orientarea spre mai bine. Este indicat ca această pocăință să cuprindă cele trei dimensiuni ale vieții creștine: profetică, preoțească și regească. De exemplu, penitentul iertat poate avea o pocăință care să favorizeze citirea și reflectarea Sfintei Scripturi și, astfel, să împlinească funcția sa profetică, sau va putea să facă anumite rugăciuni, posturi sau sacrificii și, astfel, să își respecte
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
De exemplu, penitentul iertat poate avea o pocăință care să favorizeze citirea și reflectarea Sfintei Scripturi și, astfel, să împlinească funcția sa profetică, sau va putea să facă anumite rugăciuni, posturi sau sacrificii și, astfel, să își respecte funcția sa preoțească, sau chiar să împlinească anumite acte de caritate față de aproapele, prin aceasta menținându-și funcția sa regească. Prin urmare, pocăința nu este un act izolat, ci este împlinit în comuniune cu Biserica și pentru binele acesteia. Dar pentru că totul se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
chiar o binecuvântare. Însă, dacă se întâmplă ca un confesor să trimită des penitenții fără dezlegare, atunci i se recomandă acestuia ca să își examineze bine propria viață sacerdotală, pentru că este posibil ca aceste atitudini să nu fie mereu potrivite zelului preoțesc. Confesorul trebuie să caute să îl ajute mereu pe penitent să dorească și să facă tot posibilul pentru a primi dezlegarea. Cel mai bun confesor nu este cel care știe când să dea și când să nu dea dezlegarea, ci
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
până la decesul său, cu o Întrerupere de doi ani (1952-1954), când va fi șef al guvernului. În 1961 va cumula și funcția de șef al statului (președinte al Consiliului de Stat). xe "Groza"Groza, Petru (1884-1959) Descendent al unei familii preoțești, a făcut studii de drept, obținând titlul de doctor În drept la Viena. A fost membru al Consiliului Dirigent, după unirea xe "Transilvaniei"Transilvaniei cu România. În anii 30 organizează un mic partid țărănesc de stânga, cu baza politică În
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Glasul Strămoșesc poți găsi confirmarea celor de mai sus). Acea lovitură de șoc a avut totuși un rezultat: preoții tineri au început să miște. Ne regăsisem în sfârșit și am început a întreține legătura continuă. în anul următor, la congresul preoțesc de la Tg Mureș biroul Asociației a admis să fac un referat despre „primejdia jidovească în România” pe care l-am încheiat cu aceleași concluzii ca la Turda. Preoții tineri au făcut atunci o adevărată manifestație legionară. între timp am trimis
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lor consistoriali. De aceea când eu îți cer acest lucru, îmi dau seama ce-ți cer. În nici un caz favor. Căci pentru mine nu există altul mai mare decât acesta pe care-l dețin deja: de urmaș al unei familii preoțești de peste 250 de ani, cu bineînțeles aleasa ei tradiție spirituală și de vază în acest jur. Iți cer însă să mă așezi într-un rost de viață pentru care mă simt chemat să lucrez și ... din conștiința unei chemări și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
elenistică. „Creștinarea” celor septem artes liberales s-a realizat nu din nevoi spirituale înalte, precum cea de formare a „omului desăvârșit”, ci din necesități practice, de formare a unor „meseriași” ai altarului creștin, preoții. Nivelurile de pregătire impuse de practica preoțească au impus o discriminare netă între trivium și quadrivium. Un pragmatism curricular care, inițial, a părut nevinovat. Dar el conținea sămânța otrăvită a marii „schizofrenii paideutice” europene care, în timp, a devenit ceea ce C. Snow numea în anii ’50 ai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]