1,175 matches
-
de cînd erai copil, avînd un bilet prin sindicat la Eforie Nord pentru sfîrșitul lui iulie, ți-a zis că-ți aranjează să vii și tu la mare. Că-ți aranjează... nu știi exact care e socoteala ei, ai niște presimțiri... e În stare de surprize. În orice caz, vara anului lui Dumnezeu 1989 se arată a fi foarte solară, ca o saltea pe care eroul nostru anonim cade În urma unui eșec lamentabil. Scurt răsfățul, pentru că În toamnă Îl așteaptă serviciul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu vă pierdeți cu firea, stratul de prudență de tovarăși cetățeni români s-a subțiat considerabil, dacă nu cumva a dispărut, sînteți și Îmbătați, dar și un pic beți, și toată seara turuiți prostii, fără frînă. Tu le povestești despre presimțirile pe care le-ai avut Înainte să veniți. Clasa a 11-a ți-a fost marcată nu de procesul de educație, ci de imaginea profesorului tău de română vorbindu-vă o dată, În clasă, cu un aer transpus, lipsit de prudența
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întovărășiți În toate prostiile și joaca unei vîrste line, făcută din linii drepte și suprafețe de lumină pură și din pete de Întuneric catifelat, dar mai ales din multe obiecte sparte sau stricate și din exasperarea părinților și din acea presimțire a aventurii și a pericolului care Îți Îmbată mintea neștiutoare - mucul unui mugure care crește la piciorul unui munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia unui cartier standard comunist, la mijlocul anilor ’70. Stă mărturie această
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minciună. Pe 17 decembrie după-amiaza privim amurgul timpuriu ascunși de adierile de vînt tăios În dosul unei biute de pămînt. Fumăm, e un moment de liniște, o liniște grea, plină de neliniște. Pe sub ușile Închise din jurul nostru se strecoară o presimțire stranie. Toți părem preocupați de ceva, dar, dacă ne-ai Întreba care e motivul, am spune că nu ne frămîntă nimic, probabil că ne irită plictiseala unui moment. Sau poate e doar foamea obișnuită care, ca de atîtea ori, sfîrșește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
obișnuită care, ca de atîtea ori, sfîrșește În miezul capului, căutînd soluții. Una sau alta, se pare că acele uși care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran și sîntem, așa cum se Întîmplă În astfel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că ceea ce ne-a povestit ciudatul s-ar putea să fie adevărat. În cîteva minute, fratele mai mare, Claudiu, Îi ia locul. Practic, ne găsește Înlemniți În aceleași poziții În care ne-a lăsat mezinul. Ne spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
producă cine știe ce pagube prin casă, poate chiar o să-i dea foc. Era posibil și să poarte hainele lui Greg. Cu siguranță că treaba o să se termine rău. Pe la ora când bănuia că Tom trebuie să se întoarcă, Emma, ros de presimțiri și de curiozitate, ieși din casă și o porni spre Crescent, în întâmpinarea lui. În drum, reflecta la natura misterioasă a iubirii. La urma urmei, în ce constă aceasta? Ce o face să nu semene cu nimic altceva? O subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în stare să citească Paradisul pierdut, nesimțindu-se în stare să lucreze la cântecul lui pop, nesimțindu-se în stare nici măcar să se uite la televizorul în culori al lui Greg. Era de-a dreptul bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el însuși, de parc-ar fi trecut printr-un violent acces de gripă. Curiozitatea arzătoare care urmase întrevederii pălise sau mai curând se preschimbase în ceva sinistru, în senzația că era captiv. Continua să simtă cu intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu o energie inutilă, răsucindu-se abrupt, spasmodic, la capătul celor câțiva metri. Diane îl urmărea cu îngrijorare; bucuria ei abia de mai mocnea, teama și panica stăteau din nou la pândă. Mișcările lui dereglate o oboseau, o umpleau de presimțiri. Trecând pe lângă pian, George luă în mână o maimuțică de metal negru, foarte mică, pe care Diane o purtase cu ea peste tot, de când își putea aduce aminte. Micuțele obiecte, substitutele copiilor ei, așa cum le numise cândva, cu răutate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat în pace? La asta vă rog să-mi răspundeți! Ne-au lăsat în pace? Ca să nu mai vorbim de Dictat, care e sută la sută opera lor! Am o presimțire, zise mătușa Iuliana. În scurtă vreme, nimeni n-o să mai îndrăznească să spună asemenea lucruri. Nici măcar acasă. Mi-a ajuns la urechi câte ceva din ce se-ntâmplă în Rusia și ce s-a întâmplat acolo în toți anii din urmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajuns la urechi câte ceva din ce se-ntâmplă în Rusia și ce s-a întâmplat acolo în toți anii din urmă. Și crezi că la noi o să vină regimul bolșevic din Rusia? Eu n-am spus decât atâta: am o presimțire, repetă sec mătușa Iuliana. Presimțiri! strigă unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce se-ntâmplă în Rusia și ce s-a întâmplat acolo în toți anii din urmă. Și crezi că la noi o să vină regimul bolșevic din Rusia? Eu n-am spus decât atâta: am o presimțire, repetă sec mătușa Iuliana. Presimțiri! strigă unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu bolșevicii? Artemie, se încruntă la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
moarte. În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu mă dizolv..., simțind, ca orice creator, golul de după ce a trecut divinul, dar căpătând totodată conștiința faptului că, prin poem, se poate dărui ca o bucată bună de suflet / o bucată bună de moarte / de veșnicie... Și, dacă are presimțirea ruperii apei, aceasta înseamnă promisiunea nașterii unei galaxii pline de diamante / de lapislazuli / de mântuiri. S-a împlinit astfel ciclul care a început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi jurat strâmb, pentru că acele vorbe mari n-aveau nici cea mai palidă corespondență cu simțirea mea. Și totuși, adevărul adevărat e că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și totuși, adevărul adevărat e că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceea ce-i trebuie dragostei să înflorească. Când sub picioarele noastre se ivi așezarea policromă a Bucureștiului cu petele roșii ale acoperișurilor, spațiile verzi ale parcurilor și grădinilor și geometria încîlcită a străzilor, ni se strânseră amândurora inimile, ca dinaintea unei presimțiri. Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii? Se poate. Fericireav noastră se prelungise din cale-afară, iar ciudata fire omenească, dacă nu simte fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca din fabulă (păzind gradația ― evitând egalitatea), devine de-a dreptul nefericire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru o lună de zile, dar n-am stat decât o săptămână. Ne-am întors o-dată cu toamna... PARTEA A PATRA? I Alaltăieri, vineri 7 septembrie, s-a produs deznodământul. Pe neașteptate, ca un trăsnet prăvălit din senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era vorba. Nu mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă cu o încordare supremă, gata să-l sfărâm, și în clipa aceea am avut revelația celor întîmplate cu o certitudine pe care ți-o dau numai marile presimțiri. Probabil eram palid și tremuram pentru că Cecilia care venise să mă poftească la masă, se sperie văzîndu-mă. ― Ce ai? Ești galben ca ceara. Ce s-a întîmplat? ― Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un țipăt de spaimă și nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se reține zeiește în clipa supremă, în vreme ce Fecioara dă să-l respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de senzualitate și sacralitate, de puritate, chemare tainică, predare inconștientă, posesiune nevinovată și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic al existenței. De acea minunată senzație de nonșalanță intangibilă, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ce va face el singur și i se părea că prezența lui Lică ar putea dura la infinit. Cam același gând avea și tânărul, că va rămâne mereu pe loc, gând absurd, dar stăruitor. Poate că era numai 256 o presimțire, o anticipație asupra faptelor sau o sugestie, cumva! Lică nu era laș, dar nu simțea necesitatea patriotică a plecării lui. Totuși avea să plece, când îi va veni rindul, cu ultimele coloane de arriere-train! Hallipa era și el, din tot
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
erau desigur satisfăcătoare . . . Totuși ... Ar fi vrut să vadă pe Nory și, subt pretextul comisionului Linei, să-i dea alt comision: acela de a preveni pe Lina . . . Despre ce? Nu avea nici o idee precisă. Ridicol argument! Cine se conduce după presimțiri, deși sunt semnale superioare? Nu era rolul ei să se amestece în treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura liniștea, care pentru moment era o realitate precisă. Totuși Mini nu se putea astâmpăra. Fu bine servită de împrejurări. La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu iobăgia nesfârșită a Linei nu se așteptase să ia lucrurile în felul ăsta. Se temea acum de ea. Lina nu se descleșta, nu vorbea, nu răspundea, învrăjbită, cu mutra cuiva care vrea să dea o lovitură urâtă. Lică, fără presimțiri, își terminase plimbarea în Ardeal cu prințesa Ada, iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în pâlcuri successive și reluându-și zborul invers, ca și în înaintarea noastră care, strategic, se abătea spre sud, spre țărmul turcesc, ca mai apoi să se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]