1,376 matches
-
forță" pe scena discursivă; opoziția dintre cunoașterea adevărată și cunoașterea incompletă și parțială; opoziția dintre sinele care este îndreptat către înțelegerea adevărului și a cunoașterii adevărate, transcendente, exterioare și sinele care este îndreptat către interior, în vederea cercetării propriilor prejudecăți și presupoziții. Fish subliniază că fiecăreia dintre aceste dispuneri opozitive i se poate atașa, în subtext, o opoziție dominantă, între două tipuri de limbaj: "pe de o parte, limbajul care reflectă sau raportează cu exactitate în legătură cu faptele nedisimulate de nici un plan sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constrânse" să pară a afirma altceva decât au intenționat autorii lor. În acest sens, retorica își arogă o competență de ordin general asupra unei textualități care, privită în cadrele asumate de Derrida, poate îngloba orice. Pornind de la alte considerente și presupoziții, relația logică retorică intervine și în demersul rortyan, pentru care discursul logico-metafizic este unul care pleacă de la niște premise pentru a ajunge la niște concluzii așteptate din interiorul vocabularului respectiv, astfel încât el pare a fi un discurs autoritarist, ce nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
competiția dintre un vocabular încetățenit ce a devenit o pacoste și un nou vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că analizele care țin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui grad zero sau a unui grad vorbit al scriiturii înseamnă, de fapt, anticiparea unei stări perfect omogene a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întrerupe privilegierea anumitor concepte. Acest scenariu a fost etichetat fie cu sindromul "uciderii tatălui", fie cu recitirea într-o altă variantă a temei nietzscheene a morții lui Dumnezeu. În postmodernism se consideră că textul conține în sine o serie de presupoziții care depășesc intenția inițială a autorului, la fel cum, de exemplu, o gamă întreagă de efecte stilistice pe care de obicei le atribuim genialității scriitorului pot fi doar consecințe ale înseși limbii folosite. Textul "se face pe sine" și, prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o metodă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive folosite de către reprezentanții unui curent filosofic vor reprezenta întotdeauna repere valoroase ale identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică și societate, iar cazul Baudrillard pe care îl avem în atenție este un exemplu potrivit pentru a arăta cum un filosof poate contopi în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea. De altfel, mă voi ocupa de circumscrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt evaluate și în funcție de cât prestigiu sau semnificație socială conferă cumpărătorului. Mike Gane comentează raportarea lui Baudrillard la conceptele dominante de valoare de întrebuințare și de schimb ca o critică la adresa lipsei de radicalitate a teoriilor marxiste, încă încapsulate în presupozițiile gândirii occidentale: "poziția lui Baudrillard este aceea că întreaga teorie a valorii de întrebuințare și a valorii de schimb este prinsă în presupozițiile culturale ale capitalismului: Marx nu a fost suficient de radical"402. În aceeași măsură, Baudrillard vrea să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întrebuințare și de schimb ca o critică la adresa lipsei de radicalitate a teoriilor marxiste, încă încapsulate în presupozițiile gândirii occidentale: "poziția lui Baudrillard este aceea că întreaga teorie a valorii de întrebuințare și a valorii de schimb este prinsă în presupozițiile culturale ale capitalismului: Marx nu a fost suficient de radical"402. În aceeași măsură, Baudrillard vrea să demonstreze că tradiția occidentală este marcată de respingerea unui alt tip de logică, cea a schimbului simbolic, pe care el vrea să o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretării. Baudrillard observă această impregnare a postulatelor tradiției în însăși gândirea lui Marx, care, de pildă, reține conceptul de "Natură" din ideologia Iluminismului: "el rămâne în fantasma moralizatoare a unei Naturi care trebuie cucerită"404. În aceeași măsură, și alte presupoziții ale teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu poate fi, pentru noi și astăzi, decât violentă și catastrofică, deoarece ea rezultă din eșecul sistemului de explozie și expansiune care a caracterizat Occidentul de câteva secole"431 (s.a.). Sublinierea eșecului societății precedente susține ideea rupturii sale definitive de presupozițiile ei metafizice, astfel încât Baudrillard insistă în majoritatea textelor sale din această perioadă să precizeze că asistăm la noi condiții și fenomene sociale care determină condiții diferite de producere a enunțurilor, și că există o semnificativă graniță între societatea modernă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
răsfrânge aceeași dorință de exterminare a semnificațiilor obișnuite, de realizare a unei rupturi în limbaje și categorii. Baudrillard își axează această perspectivă pe două moduri diferite de a privi realitatea 507: o viziune confortabilă asupra realității, care se bazează pe presupoziția că unei idei îi corespunde, în general, un referent real (această înțelegere a realității se întemeiază pe conceptele de sens și decodificare), și o viziune periferică realului ("excentrique au réel"), în care ideile nu reprezintă decât o iluzie sau un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de foarte mulți gânditori, Wittgenstein, de exemplu, considerând că filosofia este, însă, "o luptă împotriva vrăjirii intelectului nostru cu mijloacele limbajului nostru"558. În postmodernism, dimpotrivă, exacerbarea limbajului este o componentă de bază a teoriilor sale. Efortului de demascare a presupozițiilor și prejudecăților gândirii occidentale, precum și căutării limitei de la care se poate pune problema filosofiei ca episteme, îi sunt asociate în mod clasic, de acum, numele și scrierile lui Jacques Derrida. Universul nietzschean unde nu există fapte, ci doar interpretări, este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sine însuși: "limbajul nu este niciodată real. Chiar și atunci când pare că desemnează lucruri, el de fapt realizează acest lucru urmând căi ireale, eliptice și ironice"560. Baudrillard crede că învestirea limbajului cu funcția de a desemna lucruri este o presupoziție care trebuie deconstruită, el nefiind decât un joc al semnelor care trimit la ele însele. Pasiunea pentru artificial și iluzie transpare de fiecare dată într-o utilizare liberă a limbii, "în jocul spiritual al scriiturii" și dispare doar atunci când limbajul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul de abordare a postmodernismului în funcție de alte concepte ordonatoare. Astfel, linia conceptuală modernitate postmodernitate a condus cercetarea în centrul disputelor privind relaționarea, continuitatea sau discontinuitatea dintre cei doi termeni, disputa Habermas Lyotard fiind doar un exemplu al complicatelor perspective și presupoziții implicate de aceste delimitări. Accentul diferit pus pe prefixul "post-" trimite la orientări diferite ale interpretării, astfel încât un istoric al receptării acestuia ne-a evidențiat un set important de direcții ale analizei. Teoretizările întreprinse în acest sens de Bell, Lyotard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pildă, discursul de tip feminist). Dincolo de aparența jocurilor verbale (care este o obiecție ce nu a fost adresată doar filosofilor postmoderni), postmodernismul a ridicat un număr semnificativ de întrebări și a pus sub semnul îndoielii și criticii radicale multe dintre presupozițiile unor moduri de gândire și de teoretizare. Mai mult decât atât, deși au trecut câteva decenii bune de când a cunoscut momentul de explozie ideatică, postmodernismul continuă să suscite interesul și astfel, la fel ca vechile tipuri de filosofii, începe să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că în lume va triumfa binele. Dacă Guénon este mai puțin tehnic în explicații, Husserl continuă stilul filosofiei idealiste germane clasice, cu mulți termeni filosofici derivați din latina și greaca veche. El trimite ades la ego, cogito, eidos, noos și presupoziții despre preeminența percepției conștiinței, printr-o epoché a "cogitatumului", adică a ceea ce se percepe. În (10b) se arată că Husserl și-a promovat cu eforturi "fenomenologia transcendentală", depășind unele erori și confuzii privind importanța conștiinței în existența dominată tot mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Or, spuneau iluminiștii, pentru a începe să gândești trebuie anihilate atât precipitarea, cât și măsurile preventive. Prejudecata trebuie înlăturată, susținea iluminismul, fiindcă ea este o judecată nefondată, falsă, deoarece renunță la o ambivalență de genul că, atunci când judecăm, plecăm de la presupoziții și de la o filosofie critică, o filosofie a judecății, care face din obiectivitatea de tip științific însăși măsura cunoașterii. Filosofia romantică a adus unele completări cunoașterii bazată pe tradiții, dar a comis și erori, cum au fost: glorificarea mythos-ului în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
această scriere publicată în anul 1981 și retipărită mereu de cunoscuta editură londoneză Routledge and Kegan Paul, Kuhn era așezat alături de liberalul P. Feyerabend (1924-1994) pentru faptul de a fi susținut modele non-raționale ale științei. Bunăoară, pentru că au fost folosite presupoziții ce nu pot fi susținute numai cu mijloacele rațiunii. Dintre aceste presupoziții amintim pe cea a incomensurabilității teoriilor. Enunțul acesta cu iz de paradox poate fi înfruntat dacă se demonstrează că, în compararea teoriilor, noțiunile de "adevăr" și de "referință
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
londoneză Routledge and Kegan Paul, Kuhn era așezat alături de liberalul P. Feyerabend (1924-1994) pentru faptul de a fi susținut modele non-raționale ale științei. Bunăoară, pentru că au fost folosite presupoziții ce nu pot fi susținute numai cu mijloacele rațiunii. Dintre aceste presupoziții amintim pe cea a incomensurabilității teoriilor. Enunțul acesta cu iz de paradox poate fi înfruntat dacă se demonstrează că, în compararea teoriilor, noțiunile de "adevăr" și de "referință" sunt mai importante decât noțiunea de "semnificație". De asemenea, dacă se acceptă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cere, un reformator de cafenea. În lectura pe care o propun, cele trei discursuri nu sunt exterioare unul altuia. Nu poate fi vorba despre o „intenție politică“ a scrierilor de teorie a cunoașterii, la fel cum teologia nu funcționează ca presupoziție a celorlalte demersuri. Mai degrabă, memoria (Gedächtnis), primejdia în care se află „tradiția celor oprimați“ și metoda fizionomistului sunt momente ale desfășurării experienței urbane, forme care, odată extrase din „povestea“ acestei experiențe, își pierd înțelesul, se pietrifică și devin simple
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
kantian de „cunoaștere“ este cel care va fi supus unei critici înnoite. Perspectiva din care îl privește Benjamin pe Kant, cea strict epistemologică, este problematică. Benjamin considera paradoxal, în primul rând, modul în care trans cendentalul poate fi definit sub presupoziția distincției subiect- obiect, reziduu al unei metafizici „sterile“, neproductive. Miza este de fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel. Sub semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mediere (Vermittlung) infinită a spiritului. În același sens procedează și Schlegel, arată Benjamin, definind absolutul ca „mediu al reflecției“, altfel spus ca generare a gândirii în raportarea ei la sine. Teoria cunoașterii este descrisă în romantism în acord cu aceste presupoziții despre natura reflexivă a gândirii. Schema opozitivă subiect- obiect își pierde relevanța epistemologică. De fapt, obiectul este el însuși un sine care se recunoaște ca atare, prin procesul cunoașterii. Termenii teoriei cunoașterii sunt, în interpretarea lui Benjamin, termeni mistici, făcând
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]