3,388 matches
-
când trebuie făcute comparații între diferitele secțiuni ale populației (denumite tehnic domenii) și îndeosebi atunci când aceste domenii traversează straturile schemei de eșantion, procedeele de estimare și cele legate de eroarea de eșantionare devin complicate. Înainte de toate, putem simplifica explicațiile prin presupunerea că s-au folosit peste tot procedee de estimare nedistorsionate. Aceasta este o supoziție rezonabilă pentru eșantioane cu o schemă simplă, care sunt adesea folosite în anchetele de cercetare socială. Dacă fracția de eșantionare globală se menține constantă, proporțiile și
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
util pentru că multe variabile întâlnite în lumea empirică au distribuțiile frecvenței asemănătoare modelului teoretic. În timp ce distribuțiile empirice normale sunt asemănătoare modelului teoretic, ca și formă, mediile și abaterile tip diferă în funcție de valorile variabilelor reprezentate de distribuție. Modelul se bazează pe presupuneri teoretice, că axa x este o scală infinită și o variabilă dată este localizată pe o anumită porțiune a axei. Diferențele în deviația standard influențează înclinația curbei. O deviație standard mică indică faptul că observațiile sunt dispuse mai mult în jurul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
semnificativă, dar intervine aici judecata subiectivă pentru a decide dacă o creștere de 0,20 are sau nu o oarecare importanță practică pentru cel de-al doilea grup. Dacă analizăm rezultatele unui experiment, trebuie să ținem seama de două aspecte: presupunerile din spatele metodelor experimentale constau în posibilitatea de a afirma că schimbările semnificative ale variabilei dependente sunt cauzate de schimbările în variabila independentă; dar validarea acestor presupuneri depinde de folosirea unui design de cercetare și a unui experiment controlat. Găsind diferența
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
doilea grup. Dacă analizăm rezultatele unui experiment, trebuie să ținem seama de două aspecte: presupunerile din spatele metodelor experimentale constau în posibilitatea de a afirma că schimbările semnificative ale variabilei dependente sunt cauzate de schimbările în variabila independentă; dar validarea acestor presupuneri depinde de folosirea unui design de cercetare și a unui experiment controlat. Găsind diferența semnificativă între grupul A și grupul B, nu înseamnă că trebuie neapărat să spunem că diferența a fost datorată schimbărilor în variabila independentă. Dacă experimentul a
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ex cathedra. Individualizarea sau personalizarea predării se realizează anevoios. Între catedră și restul clasei se menține o prea mare distanță, o „prăpastie” chiar, ceea ce Împiedică sau stânjenește apropierea firească ce ar trebui să existe Între profesor și elevi, de unde și presupunerea că, lucrând În acest mod, cadrul didactic nu reușește să exercite decât o slabă Înrâurire educativă asupra elevilor săi. Iată, prin urmare, câteva neajunsuri care demonstrează că În forma lor clasică metodele expozitive lasă Încă de dorit. 2. Posibilități de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
evaluate după recunoaștere în conformitate cu modelul costului sau modelul reevaluării; valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale reevaluate; valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă clasa reevaluată de imobilizări necorporale ar fi fost evaluată după recunoaștere, folosindu-se modelul costului; metodele Și presupunerile semnificative aplicate în estimarea valorii juste. IAS 36 solicită prezentarea în notele explicative a următoarelor informații privind deprecierea imobilizărilor corporale Și necorporale: dacă valoarea recuperabilă a activului este valoarea sa justă minus costurile de vânzare sau valoarea sa de utilizare
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
originală la o temă dată sau aleasă de colectiv. Imaginația lor creatoare are ca punct de plecare întrebared-problemă sau întrebarea-cheie. Aceasta are rolul de a-i pune pe elevi în mișcare, îi face să caute necontenit, să încerce, să facă presupuneri, fapt ce necesită o acumulare permanentă de ipoteze, proiecte etc. In vederea realizării acestui scop, unele din întrebările cheie ce le vom adresa elevilor ar putea fi "ce s-ar întâmpla dacă...?", "de ce nu...?", "și dacă...?", să considerăm că...?" etc.
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
4) Garantarea că beneficiile creșterii economice vor avea impact pentru toate zonele Europei 2.2.4. Fragilitatea progreselor Înregistrate - pericole, vulnerabilități Începând din luna iulie 2012, piețele financiare și-au mai revenit, Înregistrând o creștere spectaculoasă, ce are ca fundament presupunerea că estimările economice nu se vor deteriora, iar, dacă o vor face, băncile centrale nu vor ezita să intervină. Având În vedere acest entuziasm efemer, Nouriel Roubini se exprima plastic: „veștile proaste pot fi vești bune pentru investitori”<footnote Roubini
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
Atunci, care dintre părțile componente ale statului nostru sau care dintre instituțiile sale posedă în măsură suficientă un astfel de element protector? Putem răspunde? CLEINIAS: Nu, străine, cel puțin nu cu certitudine. Dar dacă îmi este îngăduit să fac o presupunere, mi se pare că spusele tale se referă la acel consiliu despre care tocmai ai spus că se întrunește noaptea. ATENIANUL: Ai răspuns foarte bine, Cleinias și, după cum arată discursul nostru, acest consiliu trebuie să întrunească toate virtuțile; iar cea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o aveau despre dreptate nu era suficientă pentru o înțelegere la fel de clară a cetății nedreptății și a omului cu totul nedrept. Numai după prezentarea întregului tablou posibilitatea alegerii dintre dreptate și nedreptate este cu adevărat dată. Acest demers însă impune presupunerea că o atare cetate ideală este posibilă. Dacă nici până acum nu s-a renunțat la ideea posibilității unei cetăți a dreptății reale, ca formă de organizare socială a ființelor umane, în momentul în care Socrate se orientează spre analiza
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conține explicația dilemelor Republicii, dar, pentru că am sesizat deja continuitatea unei probleme de la acest dialog de tinerețe și până la Sofistul, chiar dacă această problemă este ea însăși în schimbare și îmbogățire conceptuală de la un dialog la altul, merită să plecăm de la presupunerea că Republica, prin discutarea utilității minciunii politice, prin polarizarea reflexivității la nivelul filosofilor sau prin ahileicul lumii divine ar putea fi măcar o etapă, poate neîncheiată, din cercetarea pe care credem că întreprins-o Platon asupra valorii rostirii și stăpânirii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cum au luat naștere doctrinele sale politice extrem de autoritare. Putem deveni oameni virtuoși și duce o viață virtuoasă printr-unul din cele două mijloace. Ori dobândim opinii corecte despre cel mai bun mod de a trăi, ori dobândim cunoaștere. (...) dar presupunerea corectă nu poate fi niciodată total împărtășită și nu va fi niciodată suficient de protejată împotriva influențelor corupătoare...”. Rezolvarea problemelor cetății nu ține de vreun demers eminamente practic, ci mai degrabă de un efort spiritual, care atrage după sine variate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
legat de o anume prejudecată a lumii europene față de procedurile eficiente de căutare a adevărului. Cuvântul (concept) se pliază mult mai bine pe acea logică binară (adevăr-fals) care, de la Aristotel încoace, întreține orgoliul raționalismului occidental. Nu mai este o simplă presupunere faptul că postmodernul este azi o reacție explicită față de exclusivismul valoric pe care îl implică principiul terțului exclus. Imaginea nu oferă poate „claritatea și distincția” ideilor carteziene dar, în egală măsură nu riscă să rămână aproximată de enunțul reducționist pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și-a bazat concepția pe observarea comportamentelor reale și analiza biografiilor unor personalități, iar Rogers și-a construit teoria pe experiența de psihoterapeut, Combs a utilizat o perspectivă cognitivă ca punct de plecare în teoria sa. El a început cu presupunerea că „toate comportamentele unei persoane sunt rezultatul direct al câmpului perceptiv din momentul comportării sale” (1965, p. 12). Din acest punct de vedere rezultă că educatorul trebuie să înțeleagă și să privească orice situație de învățare din perspectiva elevului sau
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
umaniști avertizează că nu trebuie să cădem în extrema cealaltă și să devenim prea mult prietenii elevilor uitând că, de fapt, le suntem profesori. Deci, e de preferat să fiți un profesor de ajutor mai mult decât un prieten. Există presupunerea că modul în care elevii simt și gândesc despre ei înșiși influențează modul în care învață. Purkey preciza că acest fapt este evident pentru orice educator care are spirit de observație. Elevii își vor da silința să învețe mai bine
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tratez o problemă esențială care se pune pentru toate aceste teorii: rolul cunoașterii în creativitate. Cu toate că diversele abordări teoretice propuse de psihologi par să fie, la prima vedere, foarte diferite, multe dintre ele, inclusiv cele menționate mai sus, conțin o presupunere esențială despre relația dintre cunoaștere și creativitate. Deoarece, prin definiție, gândirea creativă depășește cunoașterea, se presupune, implicit sau explicit, că există o tensiune între cunoaștere și creativitate. Cunoașterea oferă, poate, elementele fundamentale, blocurile cu care se construiesc ideile noi; dar
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de exemplu, la cvartetele de coarde: lucrările de început sunt foarte asemănătoare cu lucrările altor compozitori și elementele originale apar abia mai târziu. Faptul că un tânăr care dorește să fie compozitor cunoaște lucrările predecesorilor, chiar dacă nu este surprinzător, contrazice presupunerea existenței unei tensiuni între cunoaștere și creativitate. Dacă Mozart a învățat copiind lucrările altora, de ce nu le-a repetat în continuare? Aceleași probleme reies și din studiul evoluției interpreților de jazz. Dezvoltarea capacității de improvizație la interpreții de jazz Jazzul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
modifice în mod semnificativ răspunsurile care avuseseră succes în situațiile anterioare. În plus, gradul transferului negativ pare să depindă de amploarea experienței dobândite în situația respectivă; în situațiile modificate de care vorbim mai sus, competența devine dezavantaj. Totuși, există o presupunere importantă pe care trebuie să o analizăm înainte de a trage concluzia că acele demonstrații de laborator vin în sprijinul afirmației generale că gândirii creative nu-i priește competența. Demonstrațiile de laborator ale transferului negativ sunt interesante, deoarece se presupune că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
eminamente pe calea eliminărilor succesive (Watson, 1968). Din acest exemplu reies mai multe aspecte importante. În primul rând, a existat un transfer negativ la nivelul perechilor de baze, însă, fără îndoială, în ansamblu a existat un transfer pozitiv. Adică, fără presupunerea inițială a lui Watson și Crick că molecula este spiralată, care reprezintă un transfer pozitiv de la cercetările lui Pauling, s-ar fi progresat puțin sau deloc. Într-un astfel de caz nu este posibilă cuantificarea transferului pozitiv în raport cu cel negativ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
l-a avut în aceeași perioadă Rosalind Franklin, altă cercetătoare ce se ocupa de structura ADN-ului. Conform mai multor surse (de exemplu, Olby, 1974; Watson, 1968), Franklin a afirmat că ea încearcă să descopere structura făcând cât mai puține presupuneri posibil. Cu alte cuvinte, s-ar putea să fi încercat să analizeze structura pornind de jos în sus, fără să formuleze nici o ipoteză de lucru. Faptul că Franklin nu a reușit să determine structura ADN-ului înaintea lui Watson și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
probabil, pe cunoaștere. Altfel, de unde ar putea să știe cineva cum să modifice un anumit lucru? O idee înrudită cu cea de mai sus este aceea că, dacă cineva nu cunoaște o anumită disciplină, nu o poate depăși. Este rezonabilă presupunerea că toate persoanele care activează în domenii creative au motivația necesară pentru a produce ceva nou. Așadar, dacă nu ar ști ce s-a făcut deja, nu ar putea face progrese importante. Totuși, aceasta nu ne ajută să înțelegem deplin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
proces bazat pe aplicarea directă a cunoștințelor. Doar atunci când analizăm situația din exterior, ca observator ignorant, simțim nevoia să decretăm existența unor diferențe fundamentale între persoanele creative și cele necreative. Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu fie obligatorie presupunerea că între persoanele creative și cele necreative ar exista vreo diferență semnificativă, cu excepția bagajului de cunoștințe. Ca exemplu specific al modului în care putem înțelege gândirea creativă fără să postulăm existența cine știe cărui proces neobișnuit, putem examina din nou modul în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ADN. Și alți cercetători de prestigiu, printre care Pauling, Maurice Wilkins și Franklin, se ocupau de structura ADN-ului. De ce Watson și Crick au reușit să-i determine structura, iar ceilalți au eșuat? De pe poziția teoriei tensiunii, am putea face presupunerea că este vorba despre ceva legat de modul de gândire sau de personalitățile lui Watson și Crick, care le-a permis să se rupă de cunoștințele acumulate și să creeze ceva original. Însă am văzut deja că una dintre pietrele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
putea să depindă parțial de persoanele testate (vezi Runco, 1987). Ierarhia lui Smith Altă concepție interesantă despre inteligență ca subansamblu al creativității este cea bazată pe Taxonomy of Educational Objectives a lui Bloom și testată de Leon Smith (1970, 1971). Presupunerea fundamentală a taxonomiei este că procesele cognitive pot fi plasate într-un șir cumulativ și ierarhic, începând cu categoria principală a cunoașterii și continuând cu categoriile înțelegerii, adaptării, analizei, sintezei și evaluării. Capacitatea intelectuală este necesară în primele patru procese
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
factori de motivație extrinseci s-ar putea descoperi situații în care motivația intrinsecă și cea extrinsecă s-au acumulat (Porter și Lawler, 1968; Vroom, 1964), cele mai multe dintre cercetările izvorâte din ipoteza ei originală despre motivația intrinsecă s-au bazat pe presupunerea că prezența constrângerilor extrinsece reduce interesul intrinsec față de o activitate și duce la niveluri de creativitate mai scăzute. Folosind o paradigmă luată din cercetarea legată de motivația intrinsecă (Lepper et al., 1973), în aceste cercetări, de obicei, subiecții au fost
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]