762 matches
-
mereu să nu refuz. N-a fost chip. Eu voiam același post, dar la Ministerul de Finanțe, acolo unde era Nenișor. Ambiția mea nemăsurată râvnea ca soțul Mihaelei să-mi fie subaltern, întotdeauna la dispoziția mea, nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o, nu!). Voiam, pur și simplu, să-l zdrobesc cu mărinimia mea, numai și numai ca să știe Mihaela de ce sânt capabil. Lucrurile se aranjară exact după placul meu. Am fost numit secretar general la Finanțe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți! 11. Pînă în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc, 12. ne ostenim și lucrăm cu mîinile noastre; cînd suntem ocărîți, binecuvîntăm; cînd suntem prigoniți, răbdăm; 13. cînd suntem vorbiți de rău, ne rugăm. Pînă în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. 14. Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac rușine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8. După ei toți, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat și mie. 9. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toți; totuși, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
urmare, o definire „organică”, „primitivist-folclorică” a tradiției autohtone. Pe de altă parte - un apetit neostoit pentru inovația exploratorie: „cel mai plastic și mai lipsit de prejudecăți literare vocabular cu putință”; Maniu „a fugit de clișeu pînă la sacrificarea claritățiii, a prigonit formele pînă la preferirea cioburilor, a vînat ineditul pînă la tărîmul interzis de guarzii ordinei literare, al farsei și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza poematică, „pură”, iese astfel la iveală: „În proză, nici o tendință socială, nici o ostentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aripa îngerului dăinuitoare ce-și prelungește zborul pe pământ. Prin fereastra abruptă a vântului infinit un fluture alb bate din palme pentru steaua care-și cheamă razele spre alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă există și pustiuri ce nu pot fi traversate deoarece nu ajungi la marginea lor. Înțelegeam că Laura se temuse, poate. Fiind insolent de sănătoasă, risca să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă de prigoană, deoarece sănătatea ei reprezenta o sfidare. Nu văzusem eu însumi în ironiile Laurei un risc, care-mi punea în pericol încântările din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i-ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur - - Când scena astei viețe e-al mîntuirei faur. Ironică e ziua ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; 45Ironic e pământul - visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niște codri, unde spunea că trăiau bunicii ei. Târziu de tot am înțeles că mă însorisem cu Ania, de fapt, din dorul mamei mele de satul ei, de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester, mult mai târziu, m-a făcut să pricep ce cumplită-i dezrădăcinarea, prigoana, doar pentru că un altul îți urăște numele, sângele, neamul, casa, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care tot timpul s-a purtat de parcă eram arestat. Numai că nu aveam cătușe. Nici la veceu nu mă puteam duce fără el. O jale. Îți dai seama, prietene? Să-ți facă tatăl tău așa ceva, sângele tău sfânt să te prigonească, minunea mea de tată să mă pedepsească cu soldatul după mine, când în fond eu îi arătasem în felul meu, așa cum mă dusese sufletul meu, că îl iubesc...“ Apoi mama lui s-a recăsătorit cu un regizor. „O caiafă“, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oricât de mult m-a asuprit. Știi tu, frate Simioane, cum e dorul după tată? Cum e să vrei să te duci în genunchi la el și să-i spui că l-ai iertat și să-l întrebi de ce te prigonește, că doar ești al lui? Nici nu poți ști ce greu suflet ai când nu ți-l spovedești. Parcă duci toată jalea și păcatele Lumii în tine. Știi tu, frate Simioane, cum doare sufletul? Inima cum doare dacă... De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme sub nicio formă, chiar și când dau de necazuri: „Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați!” La fel și înjurăturile, care nu sunt altceva decât cuvinte de ocară și de hulă împotriva lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor cele sfinte și curate, sunt aducătoare de energie negativă și răutate. Acolo
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de svon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă chiamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Apoi fiind dar cumplită De ce ești și otrăvită, Unora le răpești de față Altora le urci în brațe. De suspine lumea geme Oftând numele să-ți cheme, Fire ce ești otrăvită, Pentru mine numai ai fost zidită, Că rău mă prigonești Și în ahturi mă privești. No. 14 Când sunt prididit de dor Nici noaptea nu pot să dorm, Când gândesc să dorm mai bine Somnul fuge de la mine, Când gândesc să dorm mai dulce Somnul fuge și se duce, Ochii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am păcătuit. 25. O, cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26. Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit? 27. Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru. 28. Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față! 29. Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă, și mărturisiți că sunt nevinovat! 30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, și nu deosebește gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ceva dubii în această privință, după ce am văzut că Hector, cîinele meu lup, reușea să le reducă cele șapte vieți la doar șase, la unele dintre pisici. Nu vreau să intru în amănunte din istoria mîțelor, aduse din Egipt și prigonite în evul mediu. Am să spun doar că Vasile Romașcu a scos din fîntînă o pisică înnecată de ceva timp, pe care o agățase găleata... (mă autocenzurez aici, pentru a proteja pe cei mai sensibili dintre cititori). Vasile era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
remarcabil, în manieră postmodernă, aportul discret al intertextualității, mai ales că, spre deosebire de cei mai mulți care apelează la ele, pentru sine sursa principală sunt textele sacre, iar raportarea la acestea e un sfâșietor amestec de smerenie și revoltă: „saule, saule, de ce mă prigonești?” / sunt eu Ștefan Doru Dăncuș Doamne / pentru ce îmi iei inima și iubirea / eu de-acum am să urăsc / cât de drag îți pot fi / dacă mi-ai dat copii / avuții avocați pușcării / nu sunt pavel Doamne / cum de-ai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pedepsesc pe tine și pe tatăl tău, ca să știți și voi ce e durerea. Să afle și taică-tu suferința de a-și pierde copilul. Să i se mai moaie inima și lui Negură-Vodă, care nu face altceva decât să prigonească oamenii și dobitoacele! Apoi ridicând toiagul, Zâna Pădurii făcu câteva semne în jurul capului meu. Te prefac în cerb strigă ea și cerb ai să rămâi până-n ziua când vei cunoaște răutatea celor puternici și bunătatea celor slabi. Blestemul zânei s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adevărul și cunoașterea lui cere luptă și unitate națională. Unire-n cuget și simțiri înseamnă braț puternic, biruință. CEREM LEGALITATE Tot românul fără deosebire de originea etnică și credință religioasă, este egal în fața legilor (vechea constituție). Decenii, legionarii au fost prigoniți, maltratați, schingiuiți, înmormântați de vii, arși în crematoriu și alungați peste hotare. Zadarnic am cerut legalitate. Toate crimele carliste, antonesciene și comuniste, tăinuite și acoperite, iar pe legionari fals prezentându-i, încercând să solidarizeze Națiunea cu crimele lor. Toate partidele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim români, vor dușmanii. Întrebăm pe prigonitorii și asupritorii noștri, cei de un sânge, de ce ne-au ucis și de ce ne prigonesc continuu? Și până când ne vor ține în umbra morții? Legionarii au fost forță de reînviere întru mântuirea neamului. Legionarii au fost portdrapelul luptei împotriva furiei comuniste de păgânizare a românului. Legionarii au fost pe locul întâi și pe linia întâi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
R.S.S. Tineretul legionar a stat stâncă de neclintit pe front, în temnițe, în luptele din munți, oferind morții tinerețea lor. Acesta este adevărul, aceasta este istoria adevărată, nu minciunile vânzătorilor de țară. Toate guvernările de după Marea Unire șiau încheiat veacul prigonind pe legionari, ucigându i în modul cel mai barbar și josnic, degradând chipul uman, trup de om în care s-a întrupat Hristos și a plecat la Dumnezeu din trup de om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Carol al II-lea, dictatura lui Antonescu, comuniștii până în 89 și neocomuniștii de după 89 i-au considerat pe legionari „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]