9,456 matches
-
Înăuntru-afară, închis-deschis, un du-te vino care face ca minciuna și adevărul să se intersecteze. O țesătură de vini și vinovății stă dedesubtul iubirii incestuoase, a basmului care există în fiecare și în care se poate și astăzi ca o prințesă să întîlnească un prinț frumos, înalt, cu ochi căprui, care să o salveze de balaurul monstruos.
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
o dată în plus. Maria Cantacuzino-Enescu, soția lui George Enescu, "iubirea târzie a lui Nae Ionescu" , este o prezență grațioasă a bogatului corpus de texte. Fără a miza pe abilități stilistice, Maruca înfățișează - în fragmentul din Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave - într-un stil melancolic și prețios, întâmplările vieții ei, descriind în pasaje ample originile familiei sale, copilăria veselă și ocrotită. Lipsită de tensiunile istoriei, povestirea este caldă, cochetă și introduce - poate - cea mai feminină voce din paginile selecției. Cu
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
drepturile și cererile noastre." E posibil ca Regina să mai și exagereze (nu totdeauna s-a mai manifestat o astfel de atitudine, cum notează ea însăși în atâtea rânduri), dar acest sentiment se conturează parcă și mai pregnant în Anglia. Prințesă, englezoaică de origine, se găsește printre ai săi la Palatul Buckingham. Era vară cu Regele George al V-lea. Totuși se simte incorsetată de convențiile și conservatorismul monarhiei britanice, înstrăinată. Se despărțise de bătrâna ei țară la 17 ani, crescând
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
Cehoslovacia și Polonia, ultimele două redesenate pe hartă de mâna hrăpăreață a lui Stalin după al Doilea Război Mondial. Capitole târzii din viața mea este o carte pe deplin revelatoare, conturând o dată mai mult fascinanta personalitate a Reginei Maria. Fosta prințesă de Edinburgh, venită în România în 1892, prin căsătoria cu prințul moștenitor Ferdinand de Hohenzollern, devenită regină în 1914, după moartea "Unchiului" (Carol I), ne apare acum în postură de diplomat, inteligent, convingător și eficace, care a pledat cu înflăcărare
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
dublului. Susținută pe toate palierele. De la mișcare și expresie, la cromatica distinctă a costumelor, a felului în care privesc, în care își conduc personajele, dinamic, sau le scufundă în tăceri. Scriitorul și dublul său, Generăleasa și dublul ei, Prințul și Prințesa - ieșiți din lada cu jucării - cei doi miniștrii, apariții becketiene, clovni amari și ridicoli, Bucătăreasa și Tăietorul de lemne. Chestiunea asta amplifică drama, rostită sau intuibilă, a fiecărui personaj. Popasul pe care spectatorul poate să-l facă mai tare, astfel
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
clipa revelației: îl iubește pe Tristan. El simte aceeași irezistibilă încântare. Wagner, autor al libretului și al versurilor, explică orbirea celor doi și șocul regăsirii prin efectul miraculos al unui filtru al iubirii pe care Brangäne (Michelle de Young), însoțitoarea prințesei l-a oferit celor doi. Schimbând potirul care ar fi trebuit să ascundă o băutură ucigașă. Filtrele, prezente emblematic încă din celebrul preludiu se insinuează în țesătura simfonică. A curs multă cerneală în legătură cu aceste farmece simbolice. Wagner s-ar fi
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
poveștilor, dintre care una preia firul existenței sale. Este povestea pe firul căreia intrăm în film, o poveste din care nu lipsește cruzimea și dimensiunea tenebroasă a existenței, existența unei lumi paralele, a morților în centrul căreia se află o prințesă pierdută în lumea oamenilor. Ca în romanele sud-americane ale realismului magic, această lume paralelă nu este niciodată clar diferențiată, atingînd firesc cotidianul cu care se află într-o relație de contiguitate, așa cum viața și moartea întrețin în fiecare clipă o
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Hellboy, regizorului i-a plăcut atît de mult încît nu s-a abținut să-l mai folosească odată. Tot acolo îl descoperă pe Faun, genius loci, stăpîn al labirintului, cel care-i relevă adevărata sa identitate princiară, - este de fapt Prințesa Moana și aparține regatului subpămîntean, regatului morților -, dar și necesitatea de traversa trei probe pentru a dovedi validitatea acestei identități pînă la prima lună plină. Adulții apropiați ei, Mercedes, precum și propria mamă sunt prea absorbiți de cruzimea lumii în care
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
pe firul istoriei factuale, cît și pe firul poveștii care o cuprinde acum deplin. Începînd cu povestea și formula consacrată oricărui început de basm, "A fost odată", filmul se încheie tot cu sigiliul unei formule consacrate a lumii basmului. Întoarcerea prințesei în regatul ei, lasă în urmă mici semne pentru cei care "știu unde să privească", cum spune acest sfîrșit rămas pe o notă lirică pe care o accentuează o excelentă coloană sonoră, muzica fiind alcătuită de Javier Navarrete. Filmul are
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
altarul ecranului spre a-și regăsi idolii, ca într-un veritabil ritual al venerației autentice, perceperea timpului și spațiului din interiorul ecranului ca pe dimensiuni învestite cu puteri sacre, adorarea unor personaje "mitice" precum vedetele mediatice sau figurile politice - Rambo, prințesa Diana, Madona, Michael Jackson sau Elvis Presley nu mai sînt de mult oameni, ci figuri mitice -, autoritatea profetică pe care previziunile făcute la televizor o au în ochii noștri, chiar dacă de obicei ele se dovedesc a fi pure elucubrații, forța
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
neînțelegeri cu el. Și de atunci inima sa, care prin felul lui de a fi ar fi trebuit să fie mereu veselă, era mereu umbrită de un văl. în însemnările lui a consacrat pagini foarte nostime palatului de la Mogoșoaia și prințesei Martha Bibescu. Cu prilejul nunții, la Mogoșoaia, a prințului Costi Brâncoveanu a notat: "Prietenii, cu alte cuvinte curioșii, vin grămadă". A relatat trista corvoadă care a însemnat pentru el participarea la "marșul Victoriei", organizat de oficialitățile române cu prilejul cuceririi
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Londra și la Paris încercînd - și reușind - să cîștige bunăvoința marilor puteri pentru țara sa. Nicicînd inteligența și charisma unei românce prin adopție n-au fost întrebuințate într-un scop mai nobil. Din fascinanta Martha Bibescu, antologatorul optează pentru întîlnirea prințesei cu Marcel Proust, un text scurt, de o expresivitate și de o forță analitică sclipitoare. Cu o fin-malițioasă admirație Dan C. decupează din amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
scurt, de o expresivitate și de o forță analitică sclipitoare. Cu o fin-malițioasă admirație Dan C. decupează din amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare memorialistei poate chiar e diavolul însuși. În însemnările ei Maruca îl face de doi bani pe regele Ferdinand, pentru că promite reforma agrară, ceea ce, anticipează perspicacea femeie, îi
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
nefastă, subminare a puterii, înșelăciune, cruzime, fiind un agent de același fel cu bărbatul, deci nu radical diferit. Când, în ce moment istoric, devine feminitatea o valoare în sine? Atunci trebuie făcută distincție între femeie ca personaj (walkirie, amazoană, ondină, prințesă, vrăjitoare) și feminitate ca principiu antropologic distinct, valorizat ca opus masculinității și complement absolut necesar. Astfel că cercetarea trebuie extinsă de la poezia epică la poezia lirică. De pildă, Marian Papahagi s-a ocupat tocmai de aceasta în teza sa de
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
fetiță încă ea s-a străduit, și s-a istovit mereu, din răsputeri, urcând treaptă cu treaptă spre stelele fixe ale cunoașterii. Și acum iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de năzdrăvană, îmbinare paradoxală pe care se întemeiază spiritul suprem inteligent și inima suprem iubitoare. ... Și a coborât, acum patru luni, frumoasa fată, din avionul cu care venea de la New York
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
străduit, și s-a istovit mereu, din răsputeri, urcând treaptă cu treaptă spre stelele fixe ale cunoașterii. Și acum iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de năzdrăvană, îmbinare paradoxală pe care se întemeiază spiritul suprem inteligent și inima suprem iubitoare. ... Și a coborât, acum patru luni, frumoasa fată, din avionul cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
pe atât de pitorească, luminată din toate părțile, populată cosmopolit și guvernată de turlele mari ale Bisericii Sf. Pantelimon. Inițial mi-a atras atenția lăcașul înalt și așezat la loc larg, spre deosebire de majoritatea bisericuțelor înghesuite între blocuri cenușii. Părea o prințesă în mijlocul unei grădini, însă burta ei albă era sigilată de obloanele mohorâte și strânse sub apăsarea unui lacăt gras. Și-a rămas așa închisă până în ziua de azi. Nu pentru că ar fi părăsită. Doamne-Ferește! Ci pentru că este o instituție cu
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze și ovații. "Bravo!Bravo!" Doar Elytis era încruntat. O privi pe Maria Bonaparte și exclamă indignat: Que c'est horrible! Oh, non! Ușor amărât că prințesa nu-i împărtășea scârba, Elytis îi spuse că mai bine că Beethoven, Mozart, Vivaldi, Bach nu se născuseră în Grecia și nu folosiseră din fericire buzuki în operele lor. Ea dădu din cap în semn că nu-l aproba. Însuflețită
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
iepuraș alb și pufos ca un bulgăre de zăpadă. Cu mare bucurie și cu drag primi fetița cadoul bunicilor și le promise că va avea mare grijă de cadoul „urecheat". O PISICĂ REA Era o zi caldă de vară. Frumoasa prințesă Vara încălzea tot ce vedeai cu ochii. Soarele își apleca fața gânditoare spre lumea necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Ce frumoasă poveste, bunico ! spuseră copiii. S-au întors cu toții acasă cu gândul la următoarea poveste despre pădure. O FAPTĂ BUNĂ Iarna geroasă a plecat luând cu ea alai de zăpadă și vânturi reci. În locul reginei de gheață a venit prințesa primăverii. Toată natura o întâmpină cu bucurie pentru că, după lungul somn al iernii se trezește la viață. Animalele ies din culcușuri, copacii înmuguresc, florile timide răsar din pământul umed iar păsările se întorc după o lungă călătorie. Din curtea unei
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
poveste. Ce-au făcut mai departe? Păi așa cum erau ele, au venit niște prinți să le viziteze, dar n-aveau voie să le cojească, pentru că rămâneau sub formă de portocale... trebuiau să se însoare cu ele, pentru ca ele să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț a ales o portocală... adică o prințesă... Știam și eu o poveste, dar cu smochine..., m am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
trebuiau să se însoare cu ele, pentru ca ele să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț a ales o portocală... adică o prințesă... Știam și eu o poveste, dar cu smochine..., m am entuziasmat eu. Era un smochin de un fel, iar alt smochin de alt fel, și dacă mânca din primul... ... îi creșteau urechi de măgar, s-a amuzat Iasomia. O știu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
superstiția că dacă un membru al familiei nu se maschează, se va abate asupra lui și a familiei multe rele , în acel an. Primul moment din rândul acestei sărbători este mascarea feței, apoi îmbrăcarea costumului național, sau costum de prinț, prințese, sau altceva ,în funcție de dorința fiecăruia. Se mai pun și costume grotești care provoacă spaima, frica ca pe vremea turcilor. De altfel, termenul de <lorfe> în germană, li se atribuia mascaților, costumele lor semănând cu ale turcoaicelor. Nunta- Cortegiul de nuntă
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
dovedește a fi o dragoste platonică la prima vedere“ (Gérard Badou, Histoires secrètes de la psychanalyse, 1997). Într-una din zile, chiar în miezul unei ședințe de psihanaliză, după cum Marie însăși povestește, își descheie brusc corsajul și îi arată maestrului sânii. „Prințesa“ nu-i lasă lui Sigmund nici o secundă de răgaz și, cum clipea des și foarte mirat, Profetul o aude adresându-i-se pe un ton care nu admitea replică: „Sunt sigură că aveți un sex impresio nant!“ În pofida geniului său
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dezlănțui, ce lecție de morală. Universala, elementara stigmatizare. * Mai degrabă un Buddha în „lotus“, care, adică, nu se folosește de picioare ca să evite lumea... dacă aș fi un înțelept. * Dar iată ce îi propune Descartes prietenei lui Elisabeta de Boemia, prințesă depresivă, într-o scrisoare datată 21 iulie 1645, spre a o vindeca: îi propune să o fami liarizeze cu „mijloacele pe care filozofia ni le oferă ca să dobândim fericirea suverană, fericire degeaba așteptată dinspre partea avuției de către sufletele vulgare“. Și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]