1,444 matches
-
s-o căutăm. Colindam străzile dimprejurul școlii, râdeam și ne îmbrânceam, strigând cu toții în cor: „Ziglindeee!” Ziglinde nu era de găsit. Apoi ușa se deschidea în mijlocul orei și Ziglinde intra în clasă. Era înaltă și slabă și își ținea mâinile prinse una de alta la spate când stătea în picioare lângă catedră și trebuia să spună pe unde umblase toată ziua. Însă ea nu spunea niciodată nimic, uneori i se mișcau numai buzele, dar nu puteai înțelege nici un cuvânt. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Zeci de ochi cenușii mă hărțuiesc, mă ridic și aprind lumina, merg de la un tablou la altul, sunt atât de multe, încât aproape că acoperă toți pereții, mari și mici, și medii, și în toate apare chipul meu, cu părul prins, cu un zâmbet misterios, de regină, iar într-un colț al camerei mă văd stând în picioare dezbrăcată, rezemată de zid, înaltă și delicată, mă apropii de tablou, îl privesc atentă, ca și când aș putea să învăț din el lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
problemă, Noghi, spun eu, mai este destul până atunci, dar timpul trece repede, uneori îmi amintesc surprinsă câte făceam înainte într-o singură zi, pentru că acum zilele trec atât de repede, ca niște anghile moi, alunecoase, care nu se lasă prinse. Ne trezim târziu, de obicei eu mă trezesc puțin înaintea ei, iau de la magazin pâine proaspătă și legume și pregătesc micul dejun, Noga se uită la televizor, iar uneori îi țin companie, privesc plină de invidie capetele acelea aranjate de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
patru. Și când te gândești că mai reușim să furăm și câteva clipe pentru sufletul nostru, măcar din când în când. Crede-mă, sunt ocupată până peste cap! — Cum de mai găsești timp și pentru mine dacă ești atât de prinsă? — Îmi place să stau de vorbă cu tine, spuse Midori, jucându-se cu o ceșcuță din plastic. — Hai, du-te și te plimbă vreo două ore, stau eu cu tatăl tău, am zis. — De ce? — Trebuie să te desprinzi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
coerentă. S-ar putea să se reîntoarcă în curând la sanatoriu. Și acum despre tine. Părerea mea este că prea despici firul în patru. A iubi e un lucru minunat și dacă dragostea este sinceră, nu știu cum poți să te consideri prins, din acest motiv, într-un labirint fără ieșire. Nimeni nu ar gândi astfel. Te rog să ai mai multă încredere în tine. Sfatul meu este foarte simplu. Mai întâi de toate, dacă această Midori te fascinează atât de mult, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și îi anunțase că e bolnavă. A lipsit pentru o săptămână. Nu știu nici acum unde s-a dus. Nu-i cunoșteam prietenii, pentru că nu i-am prea întâlnit și nici nu mi-a vorbit de ei. Eram atât de prinși unul de celălalt, că lumea întreagă dispăruse. Așa că mi-era greu să dau de ea. Am continuat să o sun la birou, dar erau foarte expeditivi. Probabil că le spusese despre mine și îi rugase să nu-mi dea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și nici nu-mi amintesc să fi intenționat să mă răzbun pe Vanessa. Pur și simplu s-a întâmplat, în modul cel mai firesc cu putință. Îmi aduc aminte cum a trântit Barney ușa magaziei, dar, altfel, eram amândoi foarte prinși și nu prea vedeam nimic în jur. Nici măcar nu am observat că Finn a deschis ușa, până când a aprins lumina. Apoi a început Vanessa să țipe. Doamne, e groaznic! Nu pot să cred că am făcut așa ceva. Daisy face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fiule, bogățiile Casei lui Solomon. (Francis Bacon, New Atlantis, ed. Rawley, London, 1627, pp. 41-42) Îmi redobândisem controlul asupra nervilor și imaginației. Trebuia să-mi joc rolul cu ironie, cum jucasem cu câteva zile În urmă, fără să mă las prins. Eram Într-un muzeu și trebuia să fiu dramatic de ingenios și de lucid. M-am uitat cu familiaritate complice la avioanele de deasupra mea: aș fi putut să mă cațăr În carlinga unui biplan și să aștept noaptea ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se fixă pe viziera căștii. Avu o oribilă viziune a tubului ridicat în centrul palmei... Frecând geamul la câțiva centri-metri de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei. ― Ține bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia, am...! Ripley observă animalul prins. Apoi blestemă, și de necaz și de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei. ― Ține bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia, am...! Ripley observă animalul prins. Apoi blestemă, și de necaz și de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
chiar godacul cumpărat ca să-l aibă de Crăciun. - Și nu sunt prinși?... - Cine să-i prindă? Polițiștii care beau ziua la crâșmă cu hoții? Uite, numai în primăvara aceasta s-au făcut prădăciuni la vreo șapte-opt gospodării. Și niciun hoț prins! Bieții păgubași fac reclamații la poliție, dar nu sunt descoperiți făptașii. Ba, bieții bătrâni, se mai tem și pentru viața lor. Așa s-a ajuns acum. - Dragă, 2-02, faptele acestea se întâmplă cam în toată țara. Dacă fură cei de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
între picioare și trage afara ditamai chișcarul lung de vreo două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar ea cu chișcarul în mână s-a întors la locul unde-și avea oala cu peștele prins, luând din mers o scurtătură de băț și bătea chișcarul cu o furie nebună, pedepsindu-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu peștele prins, luând din mers o scurtătură de băț și bătea chișcarul cu o furie nebună, pedepsindu-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți că ne lăudăm, dar prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură. Speranța e să nu se lase prins : nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. :i, în caz că tot n-am înțeles, a adăugat : Nu pierde ea româna vara tăind frunză la cîini, ci înjură cu foc, le freacă ridichea celor ce-au sfeclit-o, gulia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
După-amiază am simțit că nu-mi vine să învăț pentru a doua zi. Așezat pe lada de la studio, cu picioarele pe caloriferul rece, am privit pe fereastră câteva ore. Aveam un sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-o iau în serios, o bruscam permanent
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai bine decât voi și-ți spun că totul acolo are un înțeles și că visele tale și jocul tău, împletite între ele, alcătuiesc plasa ta de păianjen, țesută de tine nu ca să prinzi ceva în ea, ci ca să fii prinsă. Căci noi toți sîntem niște muște care își secretă singure plasa, iar păianjenul e același pentru toți. Ne vizitează doar o dată pe fiecare, la momentul potrivit, când plasa noastră e gata și-i poate suporta greutatea. Și doar tu, dintre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin teatru, adică prin spectacol (incluzînd, evident, mimul, coregrafia, corul), numai prin spectacol am putea izbuti să arătăm că, deși condiționați și îngrădiți din toate părțile, noi, ca și contemporanii noștri din celelalte țări și continente, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă... - Chiar dacă cineva e gata să ne stropească cu gaz și să ne dea foc, adăugă Valerian. - Și vă rugăm să păstrați această imagine, interveni Fă-gădău, căci Buchenwald asta înseamnă: locul unde oamenii au fost prinși și carbonizați ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-l bătu pe umăr. - Fiind cea mai tânără, se adresă Marinei, sunt considerată și cea mai nepricepută. Deși am un nume frumos: Sofia Speranția. Dar, Ieronim, adăugă repede, pentru că vorbim de libertate și afirmăm că nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, ce ne facem acum, în cazul acesta: e vorba de o fetiță bolnavă pe care câinii tăi ar face-o să râdă, și poate i-ar grăbi însănătoșirea. Și, totuși, uite, numai pentru că ninge întruna de aseară, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita scufie și cu limba prinsă copilărește între dinți, își începe însemnările. Cum vechii greci își cunoșteau legendele mult prea bine, nici acțiunea, nici caracterele nu îi interesau în tragedie, ci modul în care poetul dramatic justifica derularea întâmplărilor de demult, după felul cel nou de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amestecă, așa că, de bine, de rău, sîntem feriți de „tratamente“ speciale din partea veteranilor. Cum omogenizezi o turmă de animale tinere, dincolo de programele militare? A treia zi, fiind duminică, jucăm fotbal, pe terenul acoperit de iarbă din spatele dormitoarelor. SÎntem patru echipe prinse Într-un minicampionat pe care pînă la urmă nu se știe exact cine Îl cîștigă, pentru că jucătorii migrează de la o echipă la alta În funcție de dispoziție și rezistența fizică și În curînd nu se mai Înțelege nimic. Acest lucru contează mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se scurge dinspre poartă pe una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați-mi voie să ies, se aude de undeva dintr-o margine. Îmi vine să vomit. Din televizor ni se spune că Consiliul Frontului de Salvare Națională lucrează la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aparatură complexă, mecanică, spre servanții 2 și 3, care Încep să manevreze roți dințate și manivele și alte piese, astfel Încît pe anumite scale să se suprapună anumite indicatoare), are loc un schimb foarte vocal de mesaje: tun Încărcat, țintă prinsă, este coincidență, tun - foc. — E clar? Întreabă caporalul Cerbu, care-și compensează statura nefericită cocoțîndu-se pe malul de pămînt care ascunde tunul și privind cu o superioritate comică ceata de vlăjgani tăcuți, din care i se Întorc priviri sticlind de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
auzea apa rece, limpede, curgând în ceainic și umplându-l, se simțea pură și proaspătă. Deprinsese de la Adam una dintre caracteristicile fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]