2,775 matches
-
11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi doar prin categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în genere, considerată ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp. Legi particulare privind fenomene empirice determinate nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale intelectului sub care și după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile...” 13 „Noi înțelegem prin natură (în sens empiric) înlănțuirea fenomenelor, cu privire la existența lor, după reguli necesare, adică după legi. Există deci anumite legi, și anume a priori, care fac mai întâi posibilă natura; legile empirice nu pot avea loc și nu pot fi găsite decât cu ajutorul experienței...”14 Referindu-se la faptul că afirmarea „cauzalității unei schimbări în genere” nu presupune date empirice, Kant adaugă și că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi invocate și cele două pasaje din § 36 al Pr., citate la nota l. În Pmsn revine observația că legi ale fizicii matematice, legi cum este cea a gravitației universale, nu pot fi cunoscute decât prin experiență, și nu a priori. Propunându-și evidențierea determinărilor a priori ale conceptului de materie, determinări care stabilesc „condiții de posibilitate reală” pentru orice cercetare fizico-matematică, Kant remarcă: „Să ne ferim însă de a trece dincolo de ceea ce face posibil în genere conceptul general al materiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din § 36 al Pr., citate la nota l. În Pmsn revine observația că legi ale fizicii matematice, legi cum este cea a gravitației universale, nu pot fi cunoscute decât prin experiență, și nu a priori. Propunându-și evidențierea determinărilor a priori ale conceptului de materie, determinări care stabilesc „condiții de posibilitate reală” pentru orice cercetare fizico-matematică, Kant remarcă: „Să ne ferim însă de a trece dincolo de ceea ce face posibil în genere conceptul general al materiei și de a voi să explicăm
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conceptului de materie, determinări care stabilesc „condiții de posibilitate reală” pentru orice cercetare fizico-matematică, Kant remarcă: „Să ne ferim însă de a trece dincolo de ceea ce face posibil în genere conceptul general al materiei și de a voi să explicăm a priori determinarea și diversitatea specială și chiar specifică a acesteia”16. Dincolo de asemenea avertismente, sugestiei că legi ale fizicii propriu-zise ar putea fi derivate din enunțuri a priori i se opune o obiecție de principiu. Cum ar fi putut Kant să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în genere conceptul general al materiei și de a voi să explicăm a priori determinarea și diversitatea specială și chiar specifică a acesteia”16. Dincolo de asemenea avertismente, sugestiei că legi ale fizicii propriu-zise ar putea fi derivate din enunțuri a priori i se opune o obiecție de principiu. Cum ar fi putut Kant să creadă că legi cum sunt legea gravitației, legi pe baza cărora putem explica și prevedea o mare diversitate de fapte accesibile observației, ar putea fi cunoscute a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
i se opune o obiecție de principiu. Cum ar fi putut Kant să creadă că legi cum sunt legea gravitației, legi pe baza cărora putem explica și prevedea o mare diversitate de fapte accesibile observației, ar putea fi cunoscute a priori? Căci capacitatea unor principii, care nu depind în nici un fel de experiență, de a ne orienta cu succes in lumea experienței rămâne de neînțeles. Iată de ce pare plauzibil că nu derivarea legilor științei matematice a naturii din principii a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
priori? Căci capacitatea unor principii, care nu depind în nici un fel de experiență, de a ne orienta cu succes in lumea experienței rămâne de neînțeles. Iată de ce pare plauzibil că nu derivarea legilor științei matematice a naturii din principii a priori, ci răspunsul la întrebarea cum sunt posibile asemenea legi a constituit problema lui Kant. Dincolo de respingerea explicită a caracterizării legilor fizicii propriu-zise drept a priori, pasajele citate din scrieri ale lui Kant conțin și o altă idee, ideea că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Iată de ce pare plauzibil că nu derivarea legilor științei matematice a naturii din principii a priori, ci răspunsul la întrebarea cum sunt posibile asemenea legi a constituit problema lui Kant. Dincolo de respingerea explicită a caracterizării legilor fizicii propriu-zise drept a priori, pasajele citate din scrieri ale lui Kant conțin și o altă idee, ideea că aceste legi devin posibile doar datorită acțiunii unor legi a priori, adică a principiilor filosofiei transcendentale și a principiilor fizicii pure. Kant subliniază astfel că „legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a constituit problema lui Kant. Dincolo de respingerea explicită a caracterizării legilor fizicii propriu-zise drept a priori, pasajele citate din scrieri ale lui Kant conțin și o altă idee, ideea că aceste legi devin posibile doar datorită acțiunii unor legi a priori, adică a principiilor filosofiei transcendentale și a principiilor fizicii pure. Kant subliniază astfel că „legi particulare privind fenomene empirice determinate” sunt supuse categoriilor și principiilor intelectului, chiar dacă ele nu pot fi „integral deduse” din acestea. Este adevărat că originea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dar ele „nu sunt decât determinări particulare ale legilor pure ale intelectului sub care și după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile”. Pentru Kant, descoperirea și formularea unor asemenea legi este, prin urmare, dublu condiționată de principii a priori și de datele percepției. Este, în egală măsură, esențială afirmația că legi ale științei matematice a naturii nu pot fi cunoscute a priori, ca și sublinierea că o cunoaștere a acestor legi nu este posibilă independent de principiile a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posibile”. Pentru Kant, descoperirea și formularea unor asemenea legi este, prin urmare, dublu condiționată de principii a priori și de datele percepției. Este, în egală măsură, esențială afirmația că legi ale științei matematice a naturii nu pot fi cunoscute a priori, ca și sublinierea că o cunoaștere a acestor legi nu este posibilă independent de principiile a priori. Iar încercările de a pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
priori și de datele percepției. Este, în egală măsură, esențială afirmația că legi ale științei matematice a naturii nu pot fi cunoscute a priori, ca și sublinierea că o cunoaștere a acestor legi nu este posibilă independent de principiile a priori. Iar încercările de a pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor particulare ale naturii poate fi schițată, într-o primă aproximație, printr-o dublă delimitare față de o filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
matematicieni” Kant observa în „Cuvântul înainte” la Pmsn că ei „resping în mod solemn orice pretenție a metafizicii asupra științei lor” chiar dacă se sprijină, fără să-și dea seama, pe principii metafizice. Aversiunea lor față de orice fel de considerații a priori este pe deplin îndreptățită în măsura în care este vizată pretenția unor filosofi ai naturii „de a-și imagina posibilități așa cum le face plăcere și de a se juca cu noțiuni care nici cel puțin nu pot fi reprezentate în intuiție și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
găsite în „Cuvântul înainte” al Pmsn. Aici Kant face distincția dintre legi a căror certitudine este apodictică și corelații care posedă doar o „certitudine empirică”22. Primele au caracteristicile universalității și necesității, caracteristici care indică o raportare la principii a priori. Cele din urmă sunt relații stabilite prin cercetări empirice, relații care acționează într-un domeniu limitat. Certitudinea unor asemenea corelații este dată exclusiv de confirmarea lor sistematică într-o experiență îndelungată. Nu se poate ști dacă ele vor fi confirmate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al lui Kant. Deși a respins categoric pretenția unei cunoașteri independent de experiență a corelațiilor fundamentale proprii lumii naturale, o pretenție pe care a considerat-o reprezentativă pentru o filosofie precritică a naturii, Kant a susținut existența unei cunoașteri a priori nu numai a „naturii în genere”, ci și a unor principii pe care le-a caracterizat drept condiții care fac posibilă cunoașterea naturii corporale. Sunt principiile formulate și „demonstrate” în Pmsn. Filosoful se distanța în acest fel de un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experimentului. Deși s-a detașat de raționalismul excesiv al vechii filosofii a naturii, Kant a rămas atașat unui raționalism mai moderat, care se exprimă în convingerea că demnitatea superioară a științei, care o ridică deasupra empiriei, rezidă in caracterul a priori al principiilor ei, precum și în certitudinea apodictică a legilor ei fundamentale. Ceea ce dovedește că influența acelei tradiții wolffiene în care s-a format filosoful a supraviețuit, chiar dacă într-o formă mai atenuată, reorientării critice a gândirii sale. Christian Wolff și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legilor ei fundamentale. Ceea ce dovedește că influența acelei tradiții wolffiene în care s-a format filosoful a supraviețuit, chiar dacă într-o formă mai atenuată, reorientării critice a gândirii sale. Christian Wolff și wolffienii au propus diferite variante de întemeiere a priori a legilor mișcării. Dintr-un principiu ontologic ca acela că materiei îi este proprie o forță care se opune mișcării și din principiul rațiunii suficiente, Wolff a derivat o lege a inerției asemănătoare cu cea enunțată de Newton. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legii egalității acțiunii și reacțiunii. În scrierile unor filosofi wolffieni ca Ludwig Thümmig, Georg Bilfinger sau Johann Peter Reusch pot fi întâlnite de asemenea încercări de derivare a legii inerției și a legii egalității acțiunii și reacțiunii din principii a priori. Asemenea încercări au întreprins, la mijlocul secolului al XVIII-lea, chiar și cunoscuți adversari filosofici ai lui Wolff, bunăoară Christian August Crusius, a cărui operă era bine cunoscută lui Kant24. Nici unul dintre acești autori nu menționează legea a doua a mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acestei omisiuni este evidentă: legea a doua nu putea fi „demonstrată” în modul în care au fost „demonstrate” cele trei legi ale mișcării enunțate de către Kant, adică derivate printr-un șir de raționamente în care toate premisele sunt principii a priori. Examinarea deosebirilor dintre cele trei legi ale mișcării, formulate de Newton, în cartea a cărei primă ediție apare în 1687, și în lucrarea lui Kant, care apare o sută de ani mai târziu, în 1786, confirmă concluzia că legile formulate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a cărei primă ediție apare în 1687, și în lucrarea lui Kant, care apare o sută de ani mai târziu, în 1786, confirmă concluzia că legile formulate de Kant reprezintă o incercare de a întemeia fizica matematică pe principii a priori. Aceasta este o constatare greu de tăgăduit, indiferent dacă vom vedea în ea expresia intenției de a păstra, într-o versiune minimală, „critică”, o ontologie a naturii corporale supraordonată noii științe matematice a naturii 25, în opoziție cu noua conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
minimală, „critică”, o ontologie a naturii corporale supraordonată noii științe matematice a naturii 25, în opoziție cu noua conștiință de sine a fizicii matematice, sau, dimpotrivă, expresia unei străduințe, care merită să fie salutată, de a discerne elemente raționale, a priori, în infrastructura conceptuală care susține edificiul acestei științe. Că orientarea gândirii lui Kant se distinge de orientarea mai „empiristă” a unor cercetători reprezentativi pentru noua tradiție științifică reiese deosebit de clar tocmai din afirmarea insistentă a caracterului a priori și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
raționale, a priori, în infrastructura conceptuală care susține edificiul acestei științe. Că orientarea gândirii lui Kant se distinge de orientarea mai „empiristă” a unor cercetători reprezentativi pentru noua tradiție științifică reiese deosebit de clar tocmai din afirmarea insistentă a caracterului a priori și, prin urmare, a certitudinii apodictice a legilor fundamentale ale mișcării. Referindu-se la legea egalității acțiunii și reacțiunii, Kant remarcă în primele rânduri ale primei observații la această lege, din capitolul III al Pmsn, că „Newton nu a îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a legilor fundamentale ale mișcării. Referindu-se la legea egalității acțiunii și reacțiunii, Kant remarcă în primele rânduri ale primei observații la această lege, din capitolul III al Pmsn, că „Newton nu a îndrăznit să o demonstreze în mod a priori”, ci a apelat la experiență. Ceea ce este, desigur, nesatisfăcător din punctul de vedere al exigențelor pe care le implică conceptul restrictiv al științei asumat de către Kant: o știință autentică a naturii trebuie să aibă la bază principii demonstrate a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
priori”, ci a apelat la experiență. Ceea ce este, desigur, nesatisfăcător din punctul de vedere al exigențelor pe care le implică conceptul restrictiv al științei asumat de către Kant: o știință autentică a naturii trebuie să aibă la bază principii demonstrate a priori 26. Eric Watkins a arătat că atât interesul lui Kant pentru demonstrarea legilor fundamentale ale mișcării, ca principii a priori, cât și importantele deosebiri care există între legile mișcării în formularea pe care le-a dat-o Newton și respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]