1,457 matches
-
concursul de creație la festivalul internațional de poezie „Mihai Eminescu”, ediția a VIII-a, Sociațiunea Transilvania pentru literatură română și cultura poporului român - Despărțământul „Teodor Muică” Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureș, 2009; - Premiul pentru carte de poezii pentru copii „Pe prispă cu greierii” - Fundația Culturală a Bucovinei, Suceava, 2010; - Premiul I pentru literatură pentru copii - Liga Scriitorilor Români ,2012; - Premiul III - Festivalul Internațional de poezie Starpress, 2012; - Medalia VIRTUTEA LITERARĂ - Liga Scriitorilor Români, 2013; - Premiul pentru literatură pentru copii - Liga Scriitorilor
CURRICULUM VITAE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371942_a_373271]
-
din curte- ghiveciul de legume, făcut în sahanul de lut în cuptorul din bucătărie. Terminase, și acum bea lapte în loc de apă dintr-o ulcică de lut. Curtea, în locul unde era masa, era luminată ca ziua de becul cu neon din prispa casei. Deodată, Leu, câinele Tomiții, care aștepta smerit să-și primească porția de mâncare, se repede înrăit la gardul de la drum, lătrând iritat de un adversar apărut incognito. Larma era mare. De-a lungul gardului, Leu lătra îndârjit la un
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
casei. În timp ce Violeta stinse lampa cu neon, câinii încă se mai războiau, alergând de-a lungul gardului din ulucă înaltă. Intrară în camera din spatele casei, a cărei lumină nu se vedea din drum. Violeta merse la găleata cu apă de pe prispă și își clăti bine gura și dinții de resturile de mâncare și urmele de lapte. Leu se retrăsese din luptă spre masa pe care o părăsise și cuminte aștepta porția ce i se cuvenea și mai ales că-i dovedise
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
gândul nu te aștepți. Clopotul însuși este deturnat din simbolistica lui clasică. Pendula maiestuoasă a timpului e asimilată cu sirena, simbolul păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi Mă stabilesc temeinic în lumea cea mai bună, Ca singura soluție de-a mă putea zidi În visul meu cu greieri cîntînd sub clar de lună. Referință Bibliografică: Iminenta evadare / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IMINENTA EVADARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372503_a_373832]
-
domeniu au cules aceste creații și au zădărnicit, precum marele poet al românilor, fabulosul peste tot ceea ce satul, cu oamenii lui dăruiți spre istorie, a dat culturii neamului românesc. ”Eminescu visa pe Împăratul țăran, din basme, care iese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă și, fără să aibă noțiuni de drept și de politică, judecă pe supușii lui numai cu bunul-simț” ( G.Călinescu, 1982:458). Penetrația eposului popular în basmele culese de Mihai Eminescu este evidentă și în
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
toți rărunchii, să fiu auzit de toți ai casei: Prin livezi albinele Și-au pornit colinda, Ah, de ce n-am zece vieți Să te cânt natură!... Și m-am oprit! Ceva nu era în regulă! Încurcam versurile!... Și deodată din prispa casei o aud pe Mariana, doamna din sat care ne ajută la curățenie, corectându-mă. Bașca vocea, ușor doinită: Înfloresc grădinile, domnule profesor, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
Am simțit de dimineață cum prin trupul de pământ mă colindă cald fiorul, întru care încă sunt...” Astă-zi, ți-aduci aminte, Maica mea, e Ziua Lui, Ziua cea fără de care nicio Înviere nu-i! Dumneata, în Munții lumii, pe o prispă-ndurerată, despre Ziua asta Sfântă, cum îmi colindai odată! Ochii tăi, tăcuți de-acuma, nu mai văd așa departe-, Doamne, ce puțină-i clipa dintre naștere și moarte! Uite, mă întreabă Mama: “astă-zi, copchile ce-i?” Și mă uit pe
MAMA ŞI COPCHILUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371159_a_372488]
-
Unii se opreau la cârciumă să domolească arșița de pe gâtlej. Nea Tudor tocmai ajunsese acasă și se pregătea să ia masa, când primarul bătu la poartă. Casa sa, frumoasă și încăpătoare avea 4 camere în jurul unui hol cu acces de pe prispa de afară. Alăturat erau acareturi compuse dint-o bucătărie de vară, 2 șoproane sub care se vedeau 4 vaci de lapte, cotețe pentru porci și țarcul zburătoarelor. În curte, doi dulăi fioroși își făceau meseria lătrând de zor. Nea Tudor ieși
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
afară. Alăturat erau acareturi compuse dint-o bucătărie de vară, 2 șoproane sub care se vedeau 4 vaci de lapte, cotețe pentru porci și țarcul zburătoarelor. În curte, doi dulăi fioroși își făceau meseria lătrând de zor. Nea Tudor ieși pe prispă, chemă cățeii spre a-i domoli, apoi recunoscând primarul de la poartă veni spre el. - Cu ce treburi pe la mine Nene Grigore? - Uite, un orășean veni la Dumneata cu o afacere. - N-am timp acum de afaceri. Abia prididesc să termin
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
Acasa > Poezie > Imagini > LACRIMI DE MAMĂ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe prispa vechii case Tu maică îndurerată, La piept o haină strângi, Cu mâna tremurată. Plecat-am toți prin lume Și nimeni n-a rămas, Să-ți mângâie durerea, Din ultimul tău ceas. Pe umeri anii-ți curg Prin plete de zăpadă
LACRIMI DE MAMĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344837_a_346166]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DOR (DIN DEPARTARI) Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă doare lutul prispei de acasă, Îl simt departe, coșcovit, crăpat, Mă doare gura lacomă de coasă Și lanul când se-alintă legănat, Mă doare naiul, codrii verzi de brad, Mă dor Carpații-ncovoiați de trudă, Mă doare maiul cum bătea pe vad Și
DOR (DIN DEPARTARI) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344991_a_346320]
-
moară ; Mă doare brazda, lama de la plug Și poarta ce prin daltă se ridică, Mă doare carul, boii de la jug Și hora-n fiecare duminică ; Mai fă o dată, Doamne, ce-ai făcut, Înalță-mi Soarele din nou peste colină Și prispa casei unde m-am născut, Prin flori de zarzăr umple-o de lumină, O zi mai dă-mi să scap de greul dor, Cu iz de tei s-o cerni și iasomie, Iar pâinea caldă, scoasă din cuptor, Să pot
DOR (DIN DEPARTARI) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344991_a_346320]
-
revenire în 1941, refugiul basarabean s-a repetat în primăvara lui 1944; Magda a părăsit și ea, a doua oară, Iașul, familia s-a reunit în Bucureștiul aflat sub amenințarea continuă a bombardamentelor. Pentru Magda, au fost anii „plânsului pe prispe de lut”: singurătate, tristețe, atacurile repetate ale bolii... Stătea mai mult întinsă pe pat în acea toamnă a lui 1944... ultima ei toamnă. Lucrând împreună cu soțul ei la drama „Focurile”, a pus în gura unui personaj, următoarea replică: „Dac-aș
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
stau pe hotarul dintre alb și verde învăț cum să iau leacuri din inimi de cuvinte să trec atentă prin intimitatea celor nerostite încă ascult destăinuirile lor la lumina dorului privim răsăritul în fiecare 21 martie, de ziua Poeziei lângă prispa aprinsă de un alt răsărit iedera îngemănată cu zorii cântă după ceaiul din mentă sălbatică amețit de aroma unei lămâi autohtone vă iau cu mine pe cărarea cât firul de lumină galbenul din sânul lunii cununat cu albastrul răsucește întunericul
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
poezia cea mai însemnată din acest volum este „Candelă în cer” în care, nostalgia după casa părintească, după măicuța care nu mai este, dar a cărei amintire pâlpâie ca o lumânare la creștetul sufletului, la curtea străjuită de arini și prispa casei, la ploaia parfumată de flori de tei, la poamele din copaci și lacăta pusă pe poartă - la cuibul de rândunică din pridvor, provoacă valuri de emoție caldă, scăldată în roua ochilor osteniți, așteptând ca luminița pâlpâindă a candelei să
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
-nvață-n școala-I sacră și veșnică de artă Să fim sensibili, tandri și mai curați în lume Să spunem tuturor prin tot ce-nfăptuim, Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă mângăiere Pe care doar iubirea ți-o poate
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
-nvață-n școala-I sacră și veșnică de artă Să fim sensibili, tandri și mai curați în lume Să spunem tuturor prin tot ce-nfăptuim, Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă mângăiere Pe care doar iubirea ți-o poate
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
Cercel Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Când Paștile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri și dus agale, Copil mă regăsesc în satul meu La casa bătrânească de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal, zorit, urându-mi “ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
pe atunci viața era mai lentă nu se desfășura totul cu atâta viteza că astăzi, iar oamenilor le plăcea să dialogheze ceea ce consider că era un lucru bun. Îmi plăceau acele dimineți de vară când mă trezeam și ieșeam pe prispa casei bătrânești și vedeam cum pe ulița ridicând praful în sus treceau oile mânate de ciobani, iar bunicul își mai scotea din curte cele câteva oi pe care le mai avea nici la bătrânețe nu renunțase la oi și la
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
bunicului, când am ajuns curtea era plină de oameni erau rude, prieteni, copii, nepoți, consăteni, ce veniseră să-l mai vadă odată pe acel bătrân simpatic. Înainte de a intra în casa am văzut o cruce mare de lemn sprijinită pe prispa casei, pe care scria Tudor Nicolae și atunci am înțeles că urma să văd în casa trupul său neînsuflețit. Am pătruns cu mama printre oamenii ce ne făceau loc până am ajuns în camera de curat a bunicii și acolo
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
cu flori și cu legume să nu mai simt că este așa de mult de când, copil fiind, m-am dus în lume. Ajută-mă, Doamne, să mă-ntorc în sat, să admir din nou pe cer o Lună plină, pe prispa casei, stând până târziu, s-ascult cum cântă greierii-n grădină. Iar can mă plimb prin grâul vălurit de vânt, să mă îmbete florile de prun și stând cu față-n palme în livadă pierduta-mi tinerețe s-o adun
RUGĂMINTE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348891_a_350220]
-
botezasem eu. Nici acum nu știu cum îl chema. Nu are importanță. În acea seară, Bunicu' m- a pieptănat cu mâna lui, mi- a adus cea mai frumoasă rochiță și a rămas cu ochii pe mine, evident. Mult timp am stat pe prispă în brațele lui, legănată ușor, până am adormit. M-a trezit mângâindu -mă blând pe păr și mi-a spus „E timpul. Să mergem”. Știam unde, așa că bucuria m-a făcut să sar în sus, dar fără piruetele din care
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Statuia din amurg Pe nea Carol în dimineața aceasta îl sculă cocoșul, cum de fapt îl trezea mereu. Se uită la nevastă, ce încă mai dormea, se ridică din pat și a ieșit în prispa casei. Se uită la cerul senin. Luna cu amândouă coarnele în sus îl convinse că nu este rost de ploaie:”Azi mă duc la prășit cu rarița. “ Coborâ cele câteva trepte și intră în pivnița de sub ultima cameră.Acolo trei
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Oașului! -Tu ești beat, Costică! -Cum beat!? N-am băut de cât zece kile de vin, la fel ca tine ... -Floare la ureche ... -Atunci să mergem la cârciumă! -Mergem! Au ieșit din casă clătinându-se.S-au ținut de stâlpii prispei și apoi au luat-o agale spre poartă. -Băi Costică, observi cum se învârtește pământul? -Da! Când eram pe lumea cealaltă, cum îi ziceam? -Omenire! -Așa este! Cum spuneam...când eram acolo, pământul nu se învârtea.Stătea pe loc.Ăla
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]