3,372 matches
-
care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării citatului. În prima parte a lunii martie și-a petrecut sfârșiturile de săptămână la Philadelphia. Aproape totdeauna mai era cineva la Clara și ea nu se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu brațele Întinse Într-o splendidă săritură de lebădă, sfâșiase aerul, pătrunzând În apa limpede. Se Înțelege că a trebuit să sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
râgâi ușor în semn de bună dimineața. Urma o nouă zi în care nu avea nimic de făcut. O nouă zi în care putea să mănânce, să-și salte burtica goală peste treptele de marmură, să-și bucure ochii cu priveliștea Contesei deznude și să adune atâta energie sexuală, încât ultimele două minute ale zilei să cuprindă toată plăcerea din lume. Îi zâmbi Contesei cu dinții plini de firimituri de brânză (domnul Popa renunțase de ani buni să se spele seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din întuneric la lumină. Silueta ei de un albastru deschis nu se vrea nicidecum a fi un memorial dedicat celor care au crăpat în perioada nazistă în uzinele metalurgice ale acestei femei, ci e menită mai degrabă să fie o priveliște frumoasă pentru privitorul imparțial; chiar dacă ai unele rezerve, trebuie să recunoști frumusețea acolo unde o întâlnești, indiferent de persoana căreia îi aparține. Mama o cheamă pe Sophie în casă ca să nu răcească și, în afară de asta, sunt oaspeți care vor s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi în Alpii din Ötztal. Ca întotdeauna când e la munte, se gândește mult la eleva de lângă el. Poate că la început nu vezi care e legătura: fapt e că priveliștea sublimă a munților mă face să mă gândesc la lucruri profunde - și oare prietenia, iubirea și fidelitatea nu sunt ceva profund și foarte uman, întreabă elevul, iar eleva răspunde că și ea a schiat, dar în altă parte. Și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai scris alții de atâtea ori, ramificațiile ei duc spre viile din Salmannsdorf și Neustift am Walde, dar ei n‑o apucă pe acolo fiindcă vor să ajungă la viile din Grinzing. Șoseaua urcă ușor, atât cât să ai o priveliște care, văzută de pe Cobenzl, Häuserl am Roan sau Kahlenberg, a căpătat o oarecare faimă. Cei trei parchează mașina și pleacă la plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat, se duce la poliție și declară: mama mea a fost ucisă și zace în holul casei, veniți și ajutați‑mă să descopăr criminalul. Un polițist se grăbește să‑l însoțească și cine‑i poate descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua și mai mult sentimentul de irealitate a lumii din spatele fereastrei. Nu știam Încotro să-mi Îndrept privirile și la ce să mă gândesc. Când mi-am dat seama, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ochii Împăienjeniți de lacrimi, apoi: „Ce expresie o avea când e cuprinsă de orgasm?“, până când Kyōko, așezată În patru labe, a cerut cu insistență să i se introducă un vibrator. În continuare nu l-a mai excitat absolut nimic, nici măcar priveliștea oferită de Kyōko, biciută până la sânge, după ce i se injectase un drog. Totul nu i se părea decât un fel de aranjament dinainte stabilit Între un mascul și o femelă. Kyōko a participat În total de șapte ori la jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de coafeze, cealalaltă era prezentatoare la un post de televiziune. Nu erau niște fete Întâlnite Într-un bar, pe care să le cucerească din prima seară și să le ducă la un hotel, unde să facă sex toată noaptea, admirând priveliștea luminilor nocturne de la fereastra camerei. Cum să spun? Îi plăcea să lase o poveste de neuitat În urma lui, să scrie o pagină În viața persoanelor din jurul lui. Era foarte sociabil. Cu fetele acestea două avea relații ce durau de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
E o fată bună. Știi că mie nu-mi plac decât fetele bune. Se aflau În apartamentul de lux al unui hotel cu multe etaje din Akasaka, În care se caza bărbatul de obicei. De la fereastra camerei se putea admira priveliștea orașului. Îi plăcea să sfărâme cu grijă cocaina și să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cum Își vor petrece seara, totuși Keiko Kataoka sfârși prin a-i pune aceeași Întrebare. În seara aceea, era mult mai emoționată decât atunci când se Întâlneau cu Kyōko sau cu celelalte fete din bar. Bărbatul bea șampanie Krugg 1979, admirând priveliștea Tokio-ului scăldat În lumini. Pentru noaptea aceea pregătise trei dâre de praf prețios, trasate cu grijă, fiecare a câte zece centimetri, dar Keiko Kataoka nu trase pe nas decât jumătate dintr-o dâră. Voia săși păstreze luciditatea. Sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aș cuceri-o, nu m-ar Încânta ideea de a mă afișa cu ea de după gât prin baruri pentru a le arăta tuturor ce grozav sunt eu. Asta nu Înseamnă că am ceva Împotriva actrițelor. Sau că m-ar deranja priveliștea unei fețe obișnuite, de pe care a dispărut orice urmă a machiajului de peste zi. Chiar cunosc vreo câteva actrițe, și toate debordează de o energie vitalizantă, ca și tine, de altfel. Însă, dacă e vorba doar de această energie debordantă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de mine Însumi. Nu Închisesem deloc ochii În timp ce ascultam povestea, Însă poate din cauza vocii ei, aveam impresia că aveam În fața ochilor un ecran imens, pe care parcă se proiectau imagini venite de undeva de departe. Vedeam În fața ochilor clișee morbide, priveliști care mă torturau. Le simțeam aspre, parcă mă zgâriau. O distanță imensă se interpuse Între mine și ele. Văzusem și eu acel documentar celebru, Nuit et brouillard, al lui Alain Resnais, care Îi cauzase vagabondului spaima aceea teribilă. Îmi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un praf de sidef. E doar retina ochilor noștri de vină!“ Îmi venea să-i spun, dar nu puteam. Priveliștea Maestrului aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putea fi una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În pământ, cu un zâmbet În colțul buzelor. Era Întoarsă cu spatele la cineva, oferindu-i o priveliște asupra crăpăturii dintre fese. În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din Berlin se îmbracă în haine femeiești, dar de fapt nu sunt decât femeile urâte din oraș, care dau astfel bărbaților o faimă proastă. Nu că ar mai fi prea mulți turiști în vremurile astea. Naționalsocialismul i-a făcut o priveliște la fel de rară ca și Fred Astaire în bocanci militari. Oamenii din orașul ăsta pun smântână în aproape orice, inclusiv în bere, iar berea e ceva ce iau într-adevăr foarte în serios. Femeile preferă să stea zece minute cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al treilea avea o excelentă priveliște spre bucătării. La optzeci de mărci pe zi, era cea mai ieftină pe care o aveau și, învârtindu-mă pe loc prin ea, nu m-am putut împiedica să nu mă întreb dacă, pentru vreo cincizeci de mărci în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
deja disponibilă să discute despre angajatorul ei și despre treburile clinicii. M-a trezit la șapte dimineața cu un pahar de suc de grepfruit și cu o colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pompă pentru dozarea berii, făcută din ceramică galbenă, în vârful căreia stătea figurina unui soldat din secolul XVII, se afla un scaun încăpător făcut din plăci de faianță verde, maro și galbenă, cu figuri și capete turnate în relief. Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără guler și purtând un șorț mare din piele care îi servea și ca geantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
precum fierul roșu trupurile oricăror femei de rând, numai că aceste fete erau obișnuite să fie privite și rămaseră netulburate de ocheadele noastre pofticioase. Una luă un scaun, îl puse în fața mea și se așeză pe el astfel încât să am priveliștea perfectă asupra organelor ei genitale, pe care era de presupus că doream să o am. Începu să-și încordeze fesele goale, frecându-se de suprafața scaunului. Aproape imediat Becker fu în picioare frecându-și mâinile precum cel mai îndatoritor dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
băutură și cu un piept precum un sac plin cu nisip, sosi cu un carnețel și un creion și se așeză un pic mai departe de mine și Illmann, sugând o bomboană, cu picioarele încrucișate aproape nonșalant, aparent netulburat de priveliștea care se înfățișa în fața noastră. Preț de o clipă, Illmann se uită la el ca pentru a-l evalua și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie ceea ce vedea: — Adolescentă, zise el cu solemnitate, în vârstă de circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
după război. Dar nu pot zice că îmi plac mult bavarezii. Dar tu? — E prima oară. Dar știu ce vreți să ziceți despre bavarezi. Atâta conservatorism ciudat. Ce prostie fără sens, nu-i așa? Privi o clipă pe geam la priveliștea în mișcare oferită de spațiul rural german. Uitându-se din nou la mine, zise: — Chiar credeți că Streicher ar putea avea vreo legătură cu aceste omoruri, domnule? — Nu ne prea împiedicăm de atâtea indicii în cazul ăsta, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de metri, ajută la delimitarea vechiului Nürnberg de cel nou care, cu excepția unei singure posibilități de intrare, îl înconjoară complet. Noi stăteam la hotelul Deutscher Hof, unul dintre cele mai vechi și mai bune din oraș, iar camerele noastre aveau priveliști excelente peste zid către acoperișurile ascuțite, lunecoase, și regimentele de coșuri de fum care se întindeau în depărtare. La începutul secolului XVIII, Nürnberg era cel mai mare oraș din vechiul regat Franconia, și, de asemenea, unul dintre principalele centre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]