3,106 matches
-
literaturi germane, care au precedat reunificarea Germaniei, au făcut să iasă la iveală, uneori În maniera aproape caricaturala, legăturile stabilite Între literatura și stat, mai ales de fiecare dată când se punea problema «identității». Departe de a fi un raport privilegiat Între autor și publicul sau, scrierile literare angajează numeroși experți (critici, comentatori, germaniști, romaniști și comparatiști) Însărcinați să claseze operele, iar raportul cu statul poate juca aici un rol determinant, chiar dacă nu Întotdeauna vizibil. Deși recompunerea «uneia» sau «mai multor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
poziția de macho a bărbatului în orice împrejurare, respectiv cultivarea masculinității proeminente, alții încercând soluții mai echilibrate de adaptare a bărbaților într-o lume în care milioane dintre ei, luptând din răsputeri să-și onoreze rolul de mascul „adevărat” și „privilegiat”, de putere și dominanță, se privează practic de plăcerile autentice ale vieții și își scurtează zilele. H. Goldberg (1986) îndeamnă, în acest sens, ca bărbații să recunoască efectul suicidar al eforturilor lor exacerbate de afirmare și succes social și să
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prezenți cu studii Gr. Cobălcescu, Gr. Ștefănescu, Em. Bacaloglu, I. Felix, P. S. Aurelian ș.a. Se aduc informații, se fac docte puneri la curent cu cercetările din mai multe domenii (geologie, astronomie, medicină, drept, economie, sociologie). Istoria și istoria culturală sunt privilegiate, fiind ilustrate de contribuțiile lui Ion Ghica, D. Berindei, I. Missail și ale altora. Texte vechi românești beneficiază de comentariile lui Odobescu, Șt. D. Greceanu, Gr. I. Lahovari, Radu Ionescu. Pios față de înaintași, Odobescu publică Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
volume din scriitorii dobrogeni contemporani, dar și din Emil Gârleanu. În Tudor Arghezi - prozatorul (1996; Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor), teză de doctorat care reprezintă totodată debutul său editorial, R. radiografiază cu finețe spectacolul receptării critice a creației argheziene, privilegiind analiza operelor în proză - romane și pamflete - și evidențiind o latură mai puțin cunoscută a scriitorului - paginile inspirate de peisajele dobrogene. SCRIERI: Tudor Arghezi - prozatorul, Constanța, 1996; Dialoguri indirecte. Istorie și critică literară, Constanța, 1996; Incursiuni critice, Constanța, 1997; Starea
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
alte procese și caracteristici psihice (atitudini, interese, imaginea de sine etc.), specificitatea axiologicului în structura personalității ar consta în faptul că are funcție normativă strategică la nivelul ierarhic cel mai înalt. Valorile însele, constituite într-un subsistem, ocupă un loc privilegiat în sistemul integrat al personalității. 1.6. Dinamica valorilor socialetc "1.6. Dinamica valorilor sociale" În literatura de specialitate - vezi, de exemplu R. Smith și S. Schwartz (1997) - se aplică, și în domeniul axiologicului, un tratament al valorilor la nivel
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sa: spre exemplu, educația s-a axat în special pe modul în care profesorul, în calitatea sa de emițător, poate să construiască și să transmită eficient un mesaj; fără a face aceeași greșeală, observăm că receptorul capătă astăzi un rol privilegiat în procesul de comunicare - conjugând cele două direcții, devine din ce în ce mai importantă relația de interacțiune dintre partenerii comunicatori. Iată de ce o perspectivă eficientă asupra comunicării trebuie să răspundă unei echilibrări dinamice între toate componentele comunicării. 2.1. Emițătorul și receptorul - o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale unui observator ce se menține într-o cuviincioasă discreție, privilegiind în schimb vedetele decupate în medalion (ciclul Amintirile unui om de prisos). O seamă de suveniruri, proiectate în ambianța cafenelei literare de odinioară (Fialkovski, Capșa, Kübler), se înșiră în Bohema de altădată (1944). E o lume aparte, de visători și
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp comun și de aceea R. privilegiază acele opere în care comicul și tragicul se întrepătrund până la a nu se mai putea disocia. În afara relației literaturii cu viața, îl interesează creativitatea, natura ei, funcționarea spiritului creator. O adevărată revelație au produs textele din Reflecții asupra spiritului creator
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
scriitori ai promoțiilor ’60-’70 din secolul trecut, el cultivă personajul „sucitului” și motivul general al lumii pe dos, dar nu într-o narațiune cu derivații fantastice, ci într-una aflată în contiguitate cu literatura absurdului. Formula folosită este elipsa, privilegiind notația seacă de tip comportamentist, actele bizare ale personajelor și lăsând suspendată motivația lor obscură. Cel mai bine îi reușește lui S. surprinderea cu o placiditate trucată a dramelor care izbutesc să întrerupă circuitul sufletesc monoton al unor inși mecanizați
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
și interpretează aceste urme în texte dintre cele mai diverse ale culturii grecești, de la Homer și Hesiod la Platon și Aristotel, de la presocratici la Sofocle, Euripide sau Aristofan. Literatura (sau ceea ce este astăzi identificat ca atare) nu ocupă un loc privilegiat în jocul de texte corespunzătoare fiecărei constelații culturale particulare. S. identifică prompt funcțiile care îi revin în procesul perpetuării sau al eroziunii anumitor structuri ale puterii culturale. Privită astfel, gândirea grecească devine teatrul unei competiții nedecise între două serii de
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
acum. Potrivit definiției lui Jean Daniélou, Origen este un adevărat „om al Scripturii”: „Scriptura devine pentru el sursa fundamentală a Revelației, Tradiția nu are decât un rol secundar. Spre deosebire de tradiția creștină care se raporta la testimonia sau la unele locuri privilegiate din Scriptură, Origen este omul Scripturii, pe care o abordează în ansamblul său, o cunoaște în cele mai mici amănunte și corelează textele cu o uimitoare măiestrie. O analizează sub toate aspectele sale, scrutând textul. Origen este fondatorul exegezei științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recurente: existența umană redusă la preocupările cotidiene de ordin material este lipsită de sens; existența își află împlinirea numai în descoperirea lui Isus. Aceste două idei sunt sprijinite de un ansamblu vast de citate în care păgânii apar ca „popor” privilegiat în raport cu iudeii: „Vedeți deci voi cei ce călătoriți încă pe marea îndoielilor,/ Că, după cum spun Scripturile, neamurile au fost cele care au crezut mai întâi în Domnul/ Acum deci drept este să credeți în Cel descoperit de Scripturi/ Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ep. 43, 5). - „Biserica se sprijină pe episcopi și întreaga sa conduită se supune călăuzirii acestora” (Ep. 33, 1). - Concluzie: autoritatea episcopală este însăși autoritatea lui Cristos. Identificând autoritatea episcopală cu însăși autoritatea lui Cristos și făcând din Petru mijlocitorul privilegiat între Dumnezeu și episcopi (cei care veghează asupra Bisericii pământești și cerești), Ciprian pune bazele teoretice (sau, mai bine zis, ideologice) ale puterii episcopale, sub pretextul unei pretinse „unități a Bisericii”. Potrivit acestei logici, orice creștin care nu respectă regula
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precursorul real în Al. Macedonski, ci mai degrabă în Mihai Eminescu. Chiar dacă se diferențiază de eminescianism și de toată poezia românească anterioară, cu toate că iese din orizontul rural și cântă orașul, parcul, marea, plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Violeta Barbu a dovedit că modelul de formular ales de mitropolit - și aflat la noi în practică multă vreme, [mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei îl va reimprima în anul 1780, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti] avea o sursă occidentală), testatorii le privilegiau în operația de transmitere a bunurilor - guvernată, de regulă, de grija pentru păstrarea integralității patrimoniului - pe soții. Chiar atunci când formularea „întreaga avere” ascunde o „paupertate” ce-l așezase, până la moarte, pe testator într-o vădită stare de dependență de bunurile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
facem o inspecție sumară (căutând „testamentele bărbaților”) într-o Moldovă a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Marele vistier Iordache Ruset, un grec înmormântat în Moldova și însurat de trei ori, își făcea testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta, cea de-a treia sa nevastă, fiică a marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță îi era mătușă). Și Ilie țifescu, marele spătar zis și Frige-Vacă (Cantemir, în Istoria ieroglifică), a ales pentru acest boier
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poate fi considerat „primul regizor modern român” (Liviu Ciulei). Un regizor-animator febricitant, exploziv, inventiv. Pledoariile sale, marcate de teoriile lui Aleksei Tairov, Anton Giulio Bragaglia (pe care l-a și cunoscut), Gordon Craig (conceptul de „supramarionetă” al acestuia îl entuziasma), privilegiază, cu inflexiuni incisive vizând „corul babelor tradiționaliste”, regizorul creator, suveran în spațiul scenic. În teatru, potrivit viziunii sale cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
cronici, însemnări critice, portrete literare comentatorul dă romanului un loc central, find genul care, adâncind analiza vieții prin înscriere în istoria trăită, în economic, ca și prin incursiunile în psihologia de neam și în inconștient, tinde să cuprindă totalitatea omenescului. Privilegiind, cu sinceritate, „obligația de conștiință” în artă și pe scriitorul luptător social, cronicarul știe să prețuiască, alături de Émile Zola („unul din acele glasuri articulate ale omenirii”), de Romain Rolland, Maxim Gorki, André Malraux sau Constantin Stere, „umbrele rembrandtiene” din scrisul
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
generatoare de lichidități (stocuri reduse sau cu rotație rapidă, credite - clienți limitate sau inexistente). Există preocuparea efectuării celor mai bune plasamente posibile, precum și a supraviețuirii permanente a gestiunii trezoreriei. Cazul 6 - profit curent “monopol” Caracterizează o firmă cu o poziție privilegiată pe piață, ca urmare a unei activități de exploatare foarte rentabile, care permit degajarea unui surplus de lichidități a cărui plasament constituie o sursă de rentabilitate suplimentară. c) Rezultatul curent este negativ: RC < 0. Această situație o întâlnim în cazul
BILANŢUL CONTABIL şi reuşita economică by Gabriela IGNAT, Doina COJOC () [Corola-publishinghouse/Science/396_a_736]
-
Axente Banciu, Zaharia Bârsan, D. Ciurezu, Al. Ciura, Olimpiu Boitoș, iar după 1940 scriu frecvent Vasile Netea, Ion Breazu, Eugen Todoran, Radu Stanca, D. Popovici, Ion Negoițescu ș.a. Au fost recenzați și prezentați în primul rând scriitorii asimilați liniei tradiționaliste, privilegiată de revistă: O. Goga, I. Agârbiceanu, N. Iorga, Z. Bârsan, Liviu Rebreanu. După 1928 se va acorda atenție și tendințelor înnoitoare, prin găzduirea unor scrieri de Ion Minulescu, Gib I. Mihăescu, Victor Papilian, Emil Isac, Mihai Beniuc. Se încerca „o
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
resurse de a fi aparent același, dar în realitate diferit ca modalitate interpretativă. O variabilă semnificativă o reprezintă miza fiecărui volum, marcând nuanțele semantice ale constructului de ansamblu: în Patinoar este exploatată latura autobiografică, în Un domeniu al meu e privilegiat aspectul filosofic, Astrele negre inserează dimensiunea religioasă, Ce mai e nou cu Apocalipsa accentuează dramatismul condiției umane, determinat direct de tulburările sfârșitului de mileniu. Nu doar un scriitor creativ, vizual, ci și posesor al unei bune culturi poetice, U. își
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
mediului citadin provincial. Altă culegere de nuvele și povestiri, Miss, va apărea postum, în 1942. Același mediu e prezent și în primul roman, Madona cu trandafiri. De data aceasta, departe de orice implicații ale realismului, Z. promovează subliniate trăsături expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un personaj memorabil - mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
de lectură. Pe o intrigă aparent simplă - pe patul de moarte o mamă își cheamă cei nouă copiii, tot atâția câte zodii sunt, pentru a dărui fiecăruia odaia sa - se dezvoltă mai multe fire narative, cu tentația unei simbolistici care privilegiază două repere: semnele și cartea. Fiecare fiu își are bildungsul său, fiecare existență trimite la o ipostază mitică, dar textul e hibrid, în pofida marilor lui ambiții. Ca poet, S. aduce în versurile din Cuvântul cuvânt (1994) și Purtătorul de cuvânt
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
a găsit în Ș. un cercetător de vocație: avizat, harnic și meticulos, preocupat în primul rând de înzestrarea istoriografiei cu instrumente de lucru esențiale: bibliografii, cataloage, ediții critice. Toate cărțile lui au devenit imediat lucrări de referință, având un loc privilegiat în mediile de specialitate și în așa-numitele „biblioteci uzuale” din sălile de lectură ale marilor biblioteci, ca modele de metodologie și surse de informații sigure. De pildă, studiul cu privire la copiștii manuscriselor românești până la 1800, unde se inventariază, ordonează și
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
faptul că strategia acestuia constă în transpunerea concluziilor atinse sub forma unei filosofii proprii având la bază convingeri solide. În ce privește viziunea Clubului asupra dezvoltării sociale în mod specific, aceasta se distinge net de alte viziuni mai ales prin faptul că privilegiază existența intereselor comune majore ale omenirii. Metodologia Clubului de la Roma Grija principală a Clubului fiind așadar consacrată „stării deficitare” a lumii contemporane considerată global, metoda abordării a fost de la bun început multidisciplinară. Clubul și-a propus să dezbată „problematica” globală
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]