1,039 matches
-
alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de senior căzut în dizgrație, trimis în exil, cunoșteai prizonieratul unui angajament pe care nu îl văzuseși până atunci ca pe o corvoadă enervantă, departe de dezinvoltura naturală a artistului nomad, ci din contră, ca pe o deambulare reconfortantă. Or, aici, în Est, trebuie să ne arătăm campioni ai democrației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult la sine. Își făcuse o idee, dar ca s-o rumege avea nevoie de o plimbare. A dat să iasă, însă ceva îl paralizase. Nu se putea mișca spre ieșire. Era prins în Giulia ca într-o carapace. 35. Prizonieratul lui în Giulia îl schimbase fundamental. Știa că se putea elibera doar prin moartea ei, iar acest gând îl tulbura și-i aducea la suprafață toate fricile, toate gunoaiele, toate micile mizerii ascunse în scoarța sufletului. Era vinovat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai scoate sărăciile acelea de pinteni. - Femeie, iar am visat ochiul acela - Ce ochi, care ochi? Ție-ți mai arde acum de mai știu eu ce ochi ai fi văzut în drumul tău până la Volga. De când ai venit din prizonierat, tot aștept eu să te văd iar bărbat întreg. Auzi Mihule, am chemat preotul să vină sâmbătă seara, să-ți citească din cartea sfântă. - Să n-aud de popă-n casa mea! - Cum vrei tu Mihule, dar de sfântul Dumitru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din urmă, l-a obligat să convoace un conciliu la care au luat cuvântul, în cea mai mare parte a lor, episcopi partizani ai împăratului. Conciliul, firește, a exprimat o opinie favorabilă tezei lui Iustinian, și papa Virgilio, istovit de prizonierat, a subscris și el. Cei mai înverșunați adversari ai operei imperiale au fost episcopii din regiunea Padului, cu precădere cei din Aquileia și Milano, două dintre cele mai impunătoare figuri ale creștinismului. În ciuda tuturor încercărilor de reorganizare, situația, cum bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuia să fac : să transform chiar atunci acea vibrație pe care o primeam În adâncul ființei În cuvinte omenești, să rezonez cu ea. Am pornit astfel demersul anevoios al eliberării șamanului din mine, slăbit și Înfometat după atâția ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar În acea clipă de fluidul prin care angalok-ul Îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil pentru mine. Îmi dădeam seama că la cea mai mică ezitare sau slăbiciune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
an, România a întrat în război. Cu unitatea în care era încorporat, tata a ajuns până la Cotul Donului, unde a căzut prizonier. Se întâmpla pe data de 19 noiembrie 1942. Împlinisem doi ani. După doi ani și șapte luni de prizonierat, tata se întoarce în țară cu Divizia de Voluntari Români „Tudor Vladimirescu”. A luptat împotriva nemților pe frontul de Vest până în munții Tatra. A fost rănit de două ori și a fost decorat atât pe frontul de Est, cât și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Învățam În chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, Încât trebuia să stau aplecat peste ele ca un cocoșat. Ajunsesem aproape obsedat de gândul că, Într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu exista nici unul care să nu fi auzit povestirile din zilele lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun despre un om umerii lui, decât fața. Se pare că-și putea da seama dacă un om atinsese iluminarea, doar privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ale Eului), dezorganizând echilibrul personalității acestuia. În ceea ce privește natura psihotraumatismelor, prezentând un mare polimorfism, acestea pot cuprinde următoarele: agresiuni psihice; accidente fizice; situații conflictuale interpersonale; crize de viață psihobiologică (pubertate, adolescență, menopauză); situații de impas sau eșecuri; privarea de libertatea (închisoare, prizonierat etc.); utilizarea de substanțe toxice (alcool, droguri etc); circumstanțe naturale catastrofice (cutremure, incendii, inundații, secetă etc.); circumstanțe sociale catastrofice (revoluții, războaie, migrații populaționale, deportări în masă etc.); carențe educaționale, frustrări; situații familiale negative (dezorganizarea familiei, abandonul etc.); situații agresive (violul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihopaților, stări delirante cu caracter sistematizat de persecuție sau temă mistică. Din cele de mai sus, se constată marele polimorfism al tulburărilor stării de sănătate mintală, legate de situațiile-limită datorate războaielor, precum și deportărilor sau internărilor forțate în lagărele de muncă, prizonieratului de război, dar și detenției indivizilor sociopați delincvenți din penitenciare. Toate acestea pun serioase probleme de sănătate mintală, pe care acțiunea de igienă mintală și societatea trebuie să le rezolve. 7. Politica sănătății mintale Față de aspectele mai sus menționate se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
libertate Sindromul de privare de libertate apare în condițiile impunerii unor norme rigide de tip represiv/restrictiv în desfășurarea liberă a conduitelor și acțiunilor unui grup populațional. Acesta se poate ivi în situații de criză social-politică, revoluții, războaie, asedii, deportări, prizonierat, detenție sau în cazul instituționalizării forțate. Manifestările patologice ale acestui tip de tulburări psihosociale sunt marcate de un mare polimorfism: a) tulburări psihice de tip reactiv manifestate prin: privațiunea libertății cu sentimentul de claustrare, stare de panică, nesiguranță, teroare, lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
la Turnu Roșu și în pădurile de lângă Târnava Mică. Unele grupuri mari și relativ bine înarmate de soldați germani și membri ai GEG aveau să fie descoperite abia spre sfârșitul războiului, o parte în legătură cu organizațiile legionare de rezistență. De frica prizonieratului în Rusia, mulți soldați sau etnici germani au continuat să stea ascunși, fără a fi pregătiți de luptă, în diferite locuri din România până spre sfârșitul războiului sau chiar mult timp după încheierea acestuia (au existat cazuri când unii au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Parașutiștii lansați în România între toamna 1944 și primăvara 1945 nu proveneau doar dintre legionari, ci și dintre militarii români ajunși în Germania după 23 august 1944, fie prin trecerea de bunăvoie de partea Wehrmacht-ului, fie prin căderea în prizonierat. Aceștia aveau îndeosebi misiuni de spionaj și propagandă. Au existat și parașutiști care s-au predat la scurt timp după ce au ajuns în România. Cel mai important s-a dovedit Florea Georgescu. Lansat în noaptea de 10 noiembrie 1944, el
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și represiunea comuniste. Sunt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul în lagărele militare sovietice), instalarea dictaturii proletariatului și procesele care au însoțit-o (naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sens contrar, să zicem, cele ale evreului și legionarului, amândouă despre politica de discriminare pe motive antisemite. Perioada celei de a doua conflagrații mondiale ocupă un loc însemnat, fiind parte din viața ostășească a multor intervievați. Relatarea campaniilor de război, prizonieratul, lăsarea la vatră, (re)integrarea în structurile de partid, armată și de Securitate dau seamă de un curs contorsionat al biografiei, cu accidente în cariera de membru de partid sau cu recompense. Modelul omului care și-a croit independent destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
f. 235). `n urma cercetărilor s-a constatat că majoritatea românilor era formată din foști militari trimiși `nainte de 23 august 1944 la specializare `n școli militare germane sau din Divizia 4 Infanterie de sub comanda generalului Platon Chirnoagă, căzuți `n prizonierat la Szolnok, `n octombrie 1944. Toți intraseră apoi `n „Armata Națională” a „Guvernului Național Român” de la Viena. `n preziua capitulării Reich-ului, două avioane germane decolaseră de pe aeroportul Hörstig cu direcția Carpați. Din primul aparat urmau a fi parașutați cinci maghiari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dat impuls naționalilor din partid să continue despărțirea de Moscova. În 1954, România răscumpără Sovromurile (nereușind, totuși, cu extracția petrolului și a uraniului) și intensifică activitatea comercială cu Statele Unite. Armata, era controlată de URSS prin cele două divizii "educate" în prizonierat ("Tudor Vladimirescu", 1943, "Horia, Cloșca și Crișan", 1945). Consiliată de veterani al Războiului Civil din Spania, Petre Borilă, Valter Roman, Dumitru Popescu și Mihai Florescu, trebuia să treacă în subordine românească. Tratatul de la Varșovia, înființat în 1955, era condus masiv
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
urmă casă de pe bulevardul Strasbourg lasă mult în urmă locuința, mai mult decât mediocră, a stăpânului a patru milioane de suflete. Monumentele vechi lipsesc; nu știm de ce descrierile Bucureștiului amintesc de ruinele Turnului Colței, construit de un inginer suedez în timpul prizonieratului lui Carol al XII-lea; poate pentru a face să dăinuie în aceste regiuni amintirea eroului care a fost cel mai neînduplecat dușman al Rusiei. Acesta e Bucureștiul, oraș al plăcerii pentru câțiva și al sărăciei pentru ceilalți! Aici se
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îl obligă să treacă în umbră. În noiembrie 1918, elementele cele mai revoluționare ale Partidului Socialist au înființat Partidul Comunist din Ungaria, în fruntea căruia l-au pus pe un fost ziarist democrat, Bela Kun convertit la concepțiile bolșevice în timpul prizonieratului său în Rusia. Închis în urma unei tentative de puci împotriva guvernului "burghez", acesta este eliberat în martie 1919 in (impui unei insurecții populare care aduce Partidul Comunist la putere. Comisia însărcinată cu Afacerile Externe în noul guvern, Bela Kun este
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fiica lui Oxyart din Bacteriana (cel care se răsculase, dar fusese prins), era însărcinată (mai născuse un fiu, mort de mic, în anul 326 î.Hr.). Cea despre care știm că și-a însoțit bărbatul în campania din India, va cunoaște prizonieratul, va merge în Macedonia (într-un Apus pe care marele cuceritor voise să-l unească, în felul lui, cu Orientul, poruncindu-le generalilor să se însoare cu femei persane - „nunțile de la Susa”52) și va fi omorâtă împreună cu fiul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rămăseseră în viață cinci fete și nepotul Constantin - cu care numele lui Brâncoveanu putea trece prin timp -, ginerii și alți nepoți), responsabilitățile ei sporiseră enorm. Contextul politic, complet nefavorabil (înfrângeri în serie), i-a obligat pe turci să pună capăt prizonieratului urmașilor lui Constantin Brâncoveanu. Istoricii vorbesc și despre amestecul Mavrocordaților (Nicolae și Ioan erau frații lui Scarlat, fostul ginere brâncovenesc), astfel că, în luna mai 1717 (circulă mai multe date „ale sosirii”), Doamna Marica Brâncoveanu se găsea în capitala țării
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nice părintele pentru fapta fecioru-i de vârstă nu-i platnicŭ”; „Iar doamna Ducăi-vodă, vădzând așè, s-au dus cu toată casa ei la țarigrad. Așè au început a o apuca datornicii, [de la care împrumutase banii pentru răscumpărarea soțului ei din prizonierat - n.m., D.H.M.], unii de o parte, alții de alta, cu feluri de feluri de priceni, ș-a o îngrozi, ș-a o închidea, ș-a o jăcui, care cum putè, agiungând-o osânda creștinilor”) și încercau să plătească sumele pretinse. Erau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
astfel, într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (în speță suprarealiste), asumându-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și în ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-a șocat pe mulți dintre confrații de la unu, el scrie aceste propoziții nu lipsite, nici ele, de un anume patetism: „Cât de departe mi se par de aici acele pretenții îngâmfate de «eliberare din
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
figurativă a apelurilor (în dublu sens: dinspre lumea stagnantă exterioară și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei “întâmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia în poartă sau în fereastră, țipătul sau „trilurile râsului”, sau - concentrându-le pe toate - cuvântul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și mărturisește că nu știe cum și-ar fi revenit, dacă propria-i fiică s-ar fi măritat cu Othello. Episodul rezumă, simbolic, esența tragediei la care urmează să asistăm. Protagonistul ei (mercenarul egiptean, descris deja în culori contradictorii) trăiește prizonieratul spațiului de interferență dintre două universuri diametral opuse: civilizația europeană, plină de rafinament, care l-a acceptat pentru atributele sale strict militare și cultura arhaică, obscură, din care provine, esențial inaderentă la standardele sofisticate ale Ducatului venețian. Othello este, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]