742 matches
-
fiindcă eu, cu obiceiul meu de a nu-mi încărca memoria cu date precise, ci mai curînd cu imagini frumoase, nu puteam fi de mare folos, iar ea nici atîta. Așa că răspundeam anapoda, făcînd jocuri de cuvinte și jucînd rolul proastelor tîrgului chiar și atunci cînd am fi putut răspunde corect. Oricum, știam noi bine că nu am fi putut cîștiga tortul, așa că măcar să ne distrăm. Cu atît mai mult cu cît familia Halunga, la masa alăturată, intrase în jocul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-E limpede, nu?..își răspunse singură. Acum când știi ce te așteaptă.... Dar a spus-o mai mult în grabă, chiar în fața oglinzii retrovizoare care marea de vreo zece ori obiectul și care nu-i arată nicidecum o fată de proasta, așa că n-a simțit nevoia să protesteze. Și gata. S-a dus mâine la orele șaptesprezece la sala, perfect echipată, pregătită oarecum psihic, gata de luptă. Băieții au primit-o politicoși: Bonsoir modemoiselle!, ea le-a zâmbit afectuos și puțin
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în principiu salutat ca atare. Să ne amintim că, în vara trecută, Curtea Constituțională jucase un rol major în soluționarea crizei politice declanșate de suspendarea Președintelui, iar acest rol a arătat în mod elocvent cât de importantă este buna (sau proasta) așezare a puterilor în stat. Pericolul cel mai mare însa e că, în condițiile în care actuala coaliție guvernamentală se bucură de o majoritate covârșitoare în Parlament, subiectul să fie unul extrem de politizat. El riscă să fie văzut și tratat
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Era o brunetă drăguță, cu părul împletit în două cozi groase, din care scăpau șuvițe rebele. Se numea Dorina M., iar Nel se miră că până atunci nu o remarcase. " Nu pune la inimă, îi spuse Dorina M., sunt niște proaste. Eu am înțeles ce-ai vrut să zici." A fost atunci începutul prieteniei lor. Foarte repede, au găsit modalitatea să schimbe băncile ca să stea alături în clasă și să-și apropie paturile în dormitor. Dorina M. era dintre cele vechi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scrisoare de la fostul meu șef, ambasadorul din Lima, scrisă de mână, așa cum mai citisem eu în primul an de activitate în minister și trimisă prin Curierul diplomatic care plecase înainte de renumita ședință de partid, unde îl înfruntasem deschis, ridiculizându-i proasta înțelegere a misiunii lui în fruntea ambasadei din Peru. Îmi dădeam seama că, de fapt, nu poziția mea fermă împotriva făcăturii de a-l sancționa și apoi trimite acasă, ca incompetent, pe colegul de la secția economică îl pornise împotriva mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Le vândui deci Ministerului de Război ca magazii și primii propunerea Primăriei să ne instalăm în Ospiciul Czerlendi, golit mai demult de bătrâni prin mutarea lor la Azilul Regina Elisabeta. Mă dusei să vizitez acest spital. intervenții inamice După ce admirarăm proasta lui stare în loc de ce mă așteptasem să găsesc, ordine și curățenie, eram gata de plecare când se prezentă o soră de caritate, de o vârstă oarecare, înaltă, fățișă, distinsă, d-na de Jagow, președinta Crucii Roșii Germane din Prusia Orientală
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
răspunsei, am văzut pe trotuarul ei sute de fete, femei, studente și studenți, liceene, care făceau coadă pentru a privi patul, baia, cămașa de noapte, parfumul Lupeascăi, fără a vorbi de rest. Una zise alteia: «Știi, dragă, n-a fost proastă Lupeasca. Așa trăi 10 ani de zile, și acum într-un castel cu regele!» Iată con cluzia populară a acestei exhibiții. Bună e? Educație pentru viitoarele cocote și îndemn. Iar o bucătăreasă: «Ce să mă duc să dau 20 lei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fine, fiindcă căuta să facă din una din alienate, amanta sa", singurul gardian despre care dr. Bottez spune că "părea la locul lui" a fost schimbat de administrația ospiciului fără a fi consultat medicul responsabil al instituției. Condițiile igienice erau proaste: exista un duș, dar acesta era în afara imobilului, astfel că iarna nu putea fi întrebuințat, apa de băut constituia o mare problemă și ea; "o dificultate, spunea dr. Bottez, am întâmpinat cel puțin în cursul verii din cauza apei, adeseori am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
10 unuia care era internat în spital în ziua aia. I-am zis: păi, n-ați văzut brancardierii cum l-au adus pe omul ăla să dea examen? 21. Miruna Acum a venit Miruna la masă cu două trompete, două proaste, două colege de-ale ei. Mă enervează la culme că vrea să le scoată în lume. Trompetele comandă și ele derutate o cola. - Luați bere, c-am auzit io, să-mi bag picioru’, că cola e cancerigenă! face Pif, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
parcă urmează un citat. Te-ai dilit, nu mai citi! Ea îi dă înainte cu Poiana Brașov, vrea jacuzzi. Și-a luat ciorapi și acum trece la investiții mai serioase. Dacă auzeam la alta, aș fi zis că e o proastă. La Miruna e altceva! Obiectele în mâna Mirunei. Cum prind viață, despre asta ar trebui să scriu, dar nu pot. Ar trebui să v-o desenez. Să vă spun și alte lucruri despre ea. Cum a vrut la cinci ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să te alegi și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată, ca și cum simte că m-ar jigni. Io, tenebrosul. Câteodată mi se pare artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu prietenul ei era, cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-a și întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
țara abia Întregită, cum și vârtoșia neamului nostru: „Ascultă aicea la mine, fetițo!“ (privind-o drept În ochii ei de angoră și surprin zându-i temerile sperioase pe chipul ei rotund) „Ai să te duci unde te duci, dar ești o proastă, ai Înțeles? dacă te-i da În lături de la calea vreunui pădurar sau chipeș sublocotenent de grăniceri.“ M-a ascultat! Dar sângele, sângele ei milenar, trist și obosit, a biruit asupra ei și asupra noastră, curând și neînduplecat. BĂRBATUL POSEDĂ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și obosit, a biruit asupra ei și asupra noastră, curând și neînduplecat. BĂRBATUL POSEDĂ (CÂND LE POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le subestimează, le disprețuiesc când sunt Încă tinere și Încrezute. Erau totdeauna mirate, proastele, când, prin 1920, deci Încă tânăr, le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la părinții lor din provincie, de unde fugiseră de rușinea unui copil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noi, liceenii, chemându-ne cu dulci alintări materne („Vin’ la mama, școlerule!“), flatate grozav de șepcile noastre cu dungă de „curs superior“, ni se aban donau, dragele de ele, și ne că deau În brațe hohotind de plâns ca niște proaste („Tu ești Emi nescu al meu!“, Îmi spunea una când o mângâiam pe frunte). Ei, dar până să ajungem la ele, În Crucea de piatră din Dudești, În Gramont din spatele Mitropoliei sau la Chiriță din Dealul Spirei, mărșăluiam, ca vai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că eu n-am știut că mă înșeli? Dar m-am sacrificat pentru copii“. La bătrânețe, profund afectată de viclenia domnului Capră, care precis avusese zeci de amante, fiindcă altfel nu s-ar fi chemat bărbat, i-a spus: „Ce proastă am fost! Trebuia să te înșel și eu! Nici nu știi câți m-au curtat. Ce câștigam dacă te omoram? Intram la pușcărie și se bucurau târfele tale“. „Poate că n-ar fi fost rău“, a răspuns domnul Capră, replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vină. În nemernicia mea, c-am dorit ca orice muiere bărbați înalți și m-am ales cu un soț scurt, ți-am pus decoct de brânca ursului în ceai. Am citit într-o revistă că ajută la bărbați și acum proasta de mine nu știu cum să te opresc din crescut.“ Sofica adunase într-un șifonier tot felul de reviste cu sfaturi practice. Răsfoindu-le, Ilie I. Ilie a simțit că-l lovește damblaua. De trei ani, Sofica îl trata pe ascuns cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era tocmai lucrul pentru care în română nu există cuvânt: cadavrul unei înecate. Cadavrul unei înecate legate la mâini și picioare nu era al uneia care se înecase singură, ci pe care o înecaseră. Pe drumul spre cimitir cumpărasem ca proasta, doar pentru că trecusem pe lângă piață, o pungă cu cireșe. Nu mi-a dat altceva prin cap decât să vâr mâna în pungă, să scot două cireșe și să i le pun moartei pe locul unde ochii îi picuraseră în cap
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
saluți într-un anumit fel, care mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, toate „gradele“ pe care le întâlneai pe stradă. Ceea ce era insuportabil. Și-așa trebuia să-l pun pe cap, dar să le mai și salut pe toate proastele alea... asta întrecea capacitatea mea de umilință. Dacă nu-l aveai pe cap, nu trebuia, că ar fi fost un gest în bătaie de joc (dar s-ar putea să țin eu minte aiureli, că e prea de tot faza
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să o spele. Soră-sa făcea fel și fel de lucruri idioate, care-l enervau cumplit ; nu mai departe de ieri o prinsese cum, murdară ca de obicei pe la gură de găinaț, începuse să pupe zidul din camera mare și - proasta ! - încerca apoi să prindă ca pe niște muște urmele pe care le lăsase pe zid. și, că veni vorba de muște, Dănuț se ocupa regulat - ca orice om cu responsabilitățile lui în casă - și cu prinderea muștelor de pe geamul de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-i: „Monica, Monica mea“. Ce cutie muzicală cu sonorități complexe și neașteptate este sufletul omului! Ce rezonanță avea vocea ta, atât de aproape de mine, încât mi-a trecut prin minte o idee nebunească: „E aici, s-a întors“. Și când proasta de Mabell mi-a smuls receptorul ca să te felicite, era să-i administrez... Ți-am spus prostii, nu-i așa? Eram ca o ființă primară, cuprinsă brusc de un acces de idioțenie, de tachinerie stângace. Și închipuie-ți că am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru viața Micăi. Nu cred - dar nu sugerez nimic, căci cine ar îndrăzni să dea sfaturi în clipa de față - că ar fi bine ca Mica să plece de la Chris[tiane] și Francine. Oricum, partida e pierdută. Marina e o proastă care s-a lăsat păcălită; mai devreme sau mai târziu, dezastrul are să ajungă și la ea. În orice caz, am un singur sfat să-ți dau: faceți într-o zi un consiliu de prieteni; gândiți-vă bine înainte de a lua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să le permiteți celor dragi să vă ofere darul care va dura cu adevărat o veșnicie?** Încă o dată, sincere felicitări și vă dorim o viață lungă și fericită împreună. Hank Hamburg Director de Vânzări Patru Oricum, cui îi pasă de proasta de Elinor? O să avem o nuntă ca-n povești, cu sau fără ajutorul ei. Așa cum a zis și mami, ea pierde și va regreta foarte tare în ziua respectivă, când nu se va simți implicată în sărbătoare. Ne-am revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu? N-am mai văzut decât șampania și spuma. Rochia, tortul și cadourile. Când singurul lucru care contează este ca Luke să vrea să fie cu mine, și ca eu să vreau să fiu cu el. O, Doamne, cât de proastă am putut să fiu... Începe să-mi sune mobilul și scotocesc repede în geantă, cuprinsă brusc de speranță. — Luke? — Becky! Ce naiba se întâmplă? Glasul lui Suze îmi sfredelește urechea, și aproape scap telefonul de spaimă. Tocmai m-a sunat Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru pagina 1, însemnările poetului Baconski . Acum am înțeles rostul celor două felicitări... Eu nu m-am supărat prea tare, numai m-am întristat că acele pagini ale mele, scrise cu atîta vibrație și atenție pentru sinteză, au fost considerate proaste, ca și un alt articol despre Eminescu (actualitatea unor idei estetice) care altădată a fost redus, fără milă, de la 10 pagini, la 6 . Concluzia mea: șeful e supărat poate pe mine că n-am scris, cum se aștepta, o cronică
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dușmanii și să crape de ciudă, na, Întins pe cinci pagini și jumătate A4 la care adăugase și un apendice statistic. Datorită importanței deosebite a textului trimis Bucureștiului, vom cita „in extenso” din el, spre bună aducere aminte a celor (proaste) ce-au fost. Pentru Început și Încadrându-se perfect În stilul epocii, cenzorul vasluian Își arătase meritele Într-un stil siropos menit să stoarcă ceva lacrimi și parale de primă de la superiorii săi: „Datorită condițiilor specifice (care vor fi fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]