6,400 matches
-
Dacă o sperii își ia zborul și atunci voi suferi și mai mult. Să mai am puțină răbdare” se autoconsolează el. Dar un alt gând îl sâcâie “frate nici grăbit ca nebunul, dar nici răbdător ca idiotul...greu, complicat moment” proclamă el și nehotărârea, neliniștea surdă începe să-l macine. Îi trimite un mesaj Ștefaniei, scuzându-se că nici măcar nu i-a întins mâna. “Nu-i nimic, data viitoare sigur vom fi mai îndrăzneți” îi răspunde tânăra. Decriptează imediat optimismul ei
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
caresser, Mais leș etoiles ont vu mon entreprise Et mes pensées commencent à s'envoler, Comment te rendre une surprise. J'ai attendu la lune montante Șes rayons embrasser ton âme, Et ton visage, brillant charmante, Et sourisant, l'amour proclame. Maintenant je sais que cette musique, C'est la chanson de la mînuit, Quand le coeur chante mélancolique, En partageant désirs inassouvis. 30.01.2016 Referință Bibliografica: Chanson de la mînuit / Mirela Stancu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI
CHANSON DE LA MINUIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384078_a_385407]
-
iar acesta crease un parlament numit Sfatul Țării. În ziua de 21 noiembrie 1917 în Sfatul Țării a fost ales ca președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917. Lovitura de stat din octombrie 1917, când partidul bolșevic a preluat totalitatea puterii în Rusia datorită înțelegerii dintre comuniști și germani, a dus la armistițiul, apoi pacea de la Brest-Litovsk, pace
DE ZIUA BASARABIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383537_a_384866]
-
conduse de generalii Broșteanu (român) și Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 191,8 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori la 9-16 Ianuarie 1918, iar peste câteva zile eliberând complet Basarabia. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării proclama independența Republicii Democratice Moldovenești; în lunile ce au urmat, pe lângă atacurile bolșevice venite din teritoriul de peste Nistru, controlat de germani, au apărut și pretenții teritoriale din partea Ucrainei, proclamată și ea independentă. Sfatul Țării începea atunci să manifeste intenții de unire
DE ZIUA BASARABIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383537_a_384866]
-
mică reparație de război, putem zice. A doua oară Basarabia a fost răpită în 1878, în urma războiului ruso-turc din 1877, prin Pacea de la San Stefano, ratificată de Congresul de la Berlin din 1878, atunci se consfințea independența de stat a României proclamată la București la 10 Mai 1877, dar totodată, în mod paradoxal, pierdeam din nou sudul Basarabiei, cele trei județe flind reîncorporate Rusiei. Evenimentul d ela 27 martie 1918, revenirea Basarabiei la patria mamă, era mult dorit și mult așteptat de
DE ZIUA BASARABIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383537_a_384866]
-
început cu lozinci fasciste. Nu noul guvern, care era social-democrat-liberal, ci mișcările interne au început cu lozincile lui Szálasi[11]. Fasciștii au început să își ridice capul, așa cum își ridică și acuma capul. Rușii au intervenit, pentru că noul guvern a proclamat alegeri libere. Pe de altă parte, în Ungaria au început să se ridice oamenii care s-au speriat de ascensiunea fasciștilor, care s-a produs în cadrul revoluționarilor. În orice revoluție - vezi și acum în revoluțiile arabe - sunt mișcări în interior
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
jos înainte de a-i sosi ceasul! Ea, mizerabila, totdeauna i-a fost foame și nu s-a gândit la sublim, decât în virtutea stomacului său. Ea este de iertat. Dar, cum să ierți pe cei care ies din sânul ei, se proclamă elite, își impun salarii bune pentru galerie și în schimb sufocă, strivesc, fură, violează, omoară în tăcere. Nu-i oare, aici, pentru totdeauna, falimentul unei Revoluții? - Datorită poziției dumneavoastră intransigente și a declarațiilor cu ecou internațional ați primit de curând
„Trebuie să trăieşti şi să lupţi”-interviu imaginar cu scriitorul şi publicistul Panait Istrati (n. 10 august 1884 – d. 16 aprilie 1935) Partea I [Corola-blog/BlogPost/92396_a_93688]
-
creează ”Asociația continentală”. Măsurile discriminatorii adoptate de metropolă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea față de coloniile nord-americane determină nașterea mișcării comune antibritanice, care culminează cu Războiul de independență. La 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze își proclamă independența. Thomas Jefferson redactează ”Declarația de independență” care este adoptată de Congresul american. Independența este recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783. În 1787 este adoptată Constituția SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care proclamă SUA stat
4 iulie – Ziua Naţională a Statelor Unite ale Americii [Corola-blog/BlogPost/92863_a_94155]
-
engleze își proclamă independența. Thomas Jefferson redactează ”Declarația de independență” care este adoptată de Congresul american. Independența este recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783. În 1787 este adoptată Constituția SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care proclamă SUA stat federal și introduce sistemul prezidențial de guvernământ — George Washington (1789-1797) — primul președinte al țării. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, SUA continuă expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50
4 iulie – Ziua Naţională a Statelor Unite ale Americii [Corola-blog/BlogPost/92863_a_94155]
-
sănătății și armoniei trupului și a sufletului deopotrivă, se impune ca un imperativ. Printr-o asemenea pledoarie, autoarele de față doresc implicit să demoleze acel principiu devenit un veritabil fetiș (prin efortul deșănțat al mass mediei de joasă înălțime), care proclamă ca ideal feminin un singur tip uman, cel al femeii obligatoriu tinere, cu alură androgină, aseptică, de parcă ar trăi doar în Biafra. Adversare sagace ale oricărei falii strident asimetrice dintre corp și psihic, Doina și Constanța, prin însăși exemplul lor
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
aici, are programe în care se iau în discuție cele mai stringente teme ale lumii contemporane, institute în care este „întors pe toate fețele” prezentul jurnalismului de investigație, legăturile dintre supravegherea oficială în numele luptei antiteroriste și libertățile pe care le proclamă mass-media, creionându-se implicit și repere ale viitorului profesiei, multe alte spații și proiecte careîi pun omului modern în față propria lume. Așa cum era de așteptat, „tot ce mișcă” în acest muzeu ca activitate publică de interes general este mediatizat
„Newseum”, un templu al jurnalismului [Corola-blog/BlogPost/93509_a_94801]
-
Ziua Internațională a Animalelor este sărbătorită în fiecare an la 4 octombrie. A fost proclamată oficial de Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor în anul 1931, în memoria Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), întemeietorul Ordinului Franciscan și protectorul animalelor, canonizat la 4 octombrie 1228. Primele lucrări privind drepturile și protecția animalelor au fost publicate abia în
4 octombrie – Ziua Internațională a Animalelor [Corola-blog/BlogPost/93496_a_94788]
-
animalelor au fost publicate abia în secolul al XVIII-lea. Prima lege pentru protecția animalelor s-a numit „Martin’s Act” și a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822. După 1945, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial Ziua internațională pentru protecția animalelor, fiind sărbătorită an de an pe întreg mapamondul. Sfântul Francisc, pe numele său de mirean Giovanni Bernardone, a văzut lumina zilei la Assisi (Umbria, Italia), în 1182. A fost fiul unui bogat negustor de
4 octombrie – Ziua Internațională a Animalelor [Corola-blog/BlogPost/93496_a_94788]
-
De la „dulcele stil clasic”, la „antimetafizica” am refăcut aventura imaginarului stănescian, de o profundă și tulburătoare originalitate, spre permanenta noastră trăire și admirație. Din fragmentele de amintiri ale prietenilor scriitori, a fost evocat tot acum omul Nichita Stănescu (chiar dacă, așa cum proclama el însuși, „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”), într-o încercare de elevație spirituală prin forța cuvântului scris al unui poet care, printr-o „Epica magna”, a schimbat pentru totdeauna fața liricii românești. Reunind vârste, niveluri și competențe
„Sensul iubirii”, sensul creaţiei / ATELIERELE DE LECTURĂ ŞI DEZBATERE NICHITA STĂNESCU – 82 [Corola-blog/BlogPost/93545_a_94837]
-
fii viteaz. Nu a fost luptă, a fost un masacru. Am avut convingerea că dacă nu voi ucide nici un om, voi scăpa cu viață. Mi-am pierdut un braț, semn că, fără voie, am vătămat totuși pe cineva. Am fost proclamat Erou pentru că din cei patruzeci de bărbați din Stațiune participanți la război, doar eu m-am întors. M-au sărbătorit zile-n șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de Ziua Victoriei, amintindu-mi, mă îmbăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
da drept pildă! Pentru că aceia care au subminat o tiranie, doborând-o, sunt capabili să năruie încă una. Nici Actorul nu ar fi mai ferit. Vom fi mereu pe lista neagră. A Magistratului, a Regelui, a Președintelui, când se va proclama Republica. A invadatorului, când vom face parte din Imperiu. Ne creăm dușmani pe măsură. A coborât o toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a celebra noul secol. Își coborî din nou torța asupra mortului, rămas În picioare dinaintea propriei opere, de parcă ar fi vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Caetani, Sanctitatea Sa Bonifaciu al VIII-lea, cere sprijin În bani și armată pentru expediția sa În Tuscania. În sfârșit, iată despre ce era vorba. Chestiunea Îi era cunoscută. Cetatea Laziu, urmând exemplul Palestinei, se răsculase fața de vicarul papal și proclamase Comuna liberă. — În fond, nu cere decât o sută de arbaletieri și câțiva cai... Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt În joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi separa de Ponte Vecchio. Uneori alergând, atât cât i-o Îngăduiau puterile, cu scurte pauze spre a-și recâștiga suflarea. — Se cunosc motivele ciocnirii? Întrebă Dante În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dealul Golgotei, care așteaptă parousia, a doua venire pe pământ a lui Mesia, ce va să consemneze sfârșitul lumii În sensul său istoric și instaurarea pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, conform profețiilor Apocalipsei) și colegul meu japonez Francis Fukuyama, proclamând, la rându-i, cu aplomb liberal iminența sfârșitului istoriei, primul rămânând credincios așteptării sale mistice, al doilea Întorcând-o, modern și contemporan, ca la Ploiești, via U.S.A., scena lubrică a singurului viol În grup la care asistasem vreodată, consumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi mai umilitor decât să cobori de la statutul de minune a lumii și pildă a viețuitoarelor (parcă așa proclama un dramaturg omul cu majusculă, nu?) la aceea de cobai? - Nu vă contrazic, Însă cred că putem depăși cu relativă ușurință impasul. În fond, cu ce este mai bună ignoranța care ne Învăluie dintotdeauna existența? Sau, ca să revenim la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păcate, Sonia Anderson, destul de vorbăreață, În general, după cum Îmi păruse la prima Întrevedere, tăcea acum cu o perseverență demnă de cauze mai bune. Am mai făcut o Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul istoriei, Încheierea unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-a făcut că nu observă. - Mister Adam, și Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu cu aceeași nonșalanță filozofică, iar rezultatul s-a văzut În mai '68, În Franța. În paranteză fie spus, președintele De Gaulle se afla atunci, dacă nu mă-nșel, Într-o vizită de stat În România. Că tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
transformat Într-o realitate de la sine Înțeleasă și acceptată ca firească, Într-un datum asupra căruia nimeni nu-și mai pune Întrebări, se vede cu ochiul liber cât de ridicol este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui și numai al lui, până la ce adâncime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
împrumutat de la monarhii autocrați ai Imperiului Bulgar și mai apoi ai Serbiei. Cuvântul "țar" derivă cel mai probabil din latinescul Caesar devenit pe filiera slavonă țesar fiind înrudit cu titlul germanic Kaiser. Deși în 1721, Petru cel Mare s-a proclamat împărat, termenul de "țar" a continuat să fie folosit până în zilele noastre pentru a defini conducătorii ruși. Ivan cel Groaznic a avut o domnie controversată. În perioada în care s-a aflat la conducere, Rusia era măcinată de numeroase războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]