2,781 matches
-
prin nădejdile noastre, mergem mai departe și facem totul pentru pregătirea altei vieți. Spre viața aceasta ne conduc Sfintele Scripturi, care ne instruiesc cu cuvintele lor pline de taină”. Exersarea minții cu învățătura „din afară” cum numesc Sfinții Părinți cultura profană determină o disciplinare și o pregătire a rațiunii pentru deschiderea către cunoașterea împlinită prin credință. Sfântul Vasile cel Mare îl dă exemplu pe Moise care mai întâi și-a exersat mintea cu învățăturile egiptenilor, apoi s-a întărit prin credință
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
a întărit prin credință în învățătura dumnezeiască. Un alt exemplu dat este cel al profetului Daniel, familiarizat cu înțelepciunea haldeilor. Fără a neglija dimensiunea estetică a scrierilor, un criteriu determinant al Sfântul Vasile cel Mare în selectarea lucrărilor din cultura profană îl constituie căutarea adevărului, respectiv lauda virtuții și combaterea viciului. Nu se insistă atât asupra formei lucrării, cât a conținutului și a fidelității față de adevăr și viață virtuoasă. Este observată astfel reciprocitatea dintre adevăr și virtute. Cultura nu trebuie elaborată
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
și a virtuții în formarea culturală. Referindu-se la lucrările autorilor clasici, Sfântul Vasile cel Mare afirmă: „Vom primi acele scrieri ale lor în care au lăudat virtutea sau au osândit viciul. Trebuie, deci, și voi să citiți scrierile autorilor profani, așa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fără nici o alegere la toate florile, nici nu încercă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se așează, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
în educație. El nu încurajează dobândirea unei culturi doar de dragul culturii în sine, ci orientează osteneala necesară formării culturale spre un rost existențial. Cultura trebuie să fie un temei suplimentar în identificarea priorităților existențiale. Astfel motivația pentru exersarea în cultura profană nu este una exclusiv intelectualistă. Este vorba de o motivație profund existențială. Rațiunea este întărită prin orientarea consecventă către adevăr și prin eliberarea de patimi, prin practicarea constantă a virtuților. Adevăratul înțelept identifică adecvat ierarhia valorilor și a priorităților, evitând
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
ierarh în slujba lui Iisus Hristos. El vorbește nu pentru a căuta succese personale; el vorbește pentru a face bine altora; nu pentru a-i încânta, ci pentru a-i mișca și îndrepta. Câtă deosebire, în această privință, între retorii profani ai timpului și între predicatorul creștin. < >, zice el către auditorii săi. < >”. Încheiere Studiul de față dorește să scoată în evidență gândirea Sfântului Vasile cel Mare despre educația creștină și pastorație, întemeiată pe învățătura Bisericii, cuprinsă în Sfânta Scriptură, apoi pe
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
noi, iar Sfântul Vasile să ne învrednicească prin rugăciunile sale la scaunul ceresc, pentru a-i purta peste timp moștenirea!... Rezumat Studiul de față dorește să scoată în evidență că atitudinea și gândirea Sfântului Vasile cel Mare față de relația culturii profane cu învățătura creștină reprezintă temeiuri semnificative în conturarea unei poziții echilibrate și înțelepte în această problematică deosebit de complexă. În acest domeniu, Sfântul Vasile cel Mare s-a remarcat prin poziția sa de mijloc, evitând pozițiile extreme și reducționiste. El depășește
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
problematică deosebit de complexă. În acest domeniu, Sfântul Vasile cel Mare s-a remarcat prin poziția sa de mijloc, evitând pozițiile extreme și reducționiste. El depășește atitudinea unor autori creștini care polarizau într-o manieră categorică relația dintre creștinism și cultura profană, opunându-le categoric. Totodată, Sfântul Vasile cel Mare nu încearcă nici o formulă de acomodare sau justificare a Revelației prin învățătura exclusiv omenească. Totodată, Sfântul Vasile cel Mare recomandă o metodologie selectivă în cultivarea unei relații adecvate între teologie și cultură
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
astfel Omilia I-a la capitolul I, versetul I al Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” „Minunea gândului acestuia îmi oprește cuvântul. Ce să spun mai întâi? De unde să-mi încep tâlcuirea? Să vădesc deșertăciunea învățăturii filosofilor profani sau să laud adevărul învățăturii noastre? Multe au grăit filosofii elini despre natură, dar nici una din ideile lor n-a rămas neclintită și nerăsturnată; totdeauna ideile celui de al doilea au surpat ideile celui dintâi, așa că nu mai e nevoie
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > VALENTIN - ÎNTRE SACRU ȘI PROFAN Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014 Toate Articolele Autorului An de an, pe data de 14 februarie, bisericile, cultele și organizațiile creștine îl sărbătoresc pe Sfântul Valentin, considerat patronul spiritual al îndrăgostiților.. Tot în
VALENTIN – ÎNTRE SACRU ŞI PROFAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341211_a_342540]
-
ci provine din zona folclorului românesc tradițional și poartă numele fiului Babei Dochia, Dragobete. Ea simbolizează fiorul iubirii, dar marchează și începutul primăverii, anotimpul în care întreaga natură se trezește la viață. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Valentin - între sacru și profan / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1136, Anul IV, 09 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VALENTIN – ÎNTRE SACRU ŞI PROFAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341211_a_342540]
-
că e la modă desființarea lui Eliade. Personal, când îl voi întâlni dincolo, îi voi strânge mâna. N-o fi fost om de știință, dar a fost ceva mult mai mult: Profesor. A făcut istoria religiilor pe înțelesul meu, al profanului însetat de sacru. a făcut, vorba apostolului Pavel, teorie pentru „cei cu dinți de lapte”. În linii mari, m-a învățat următoarele: Pentru omul tradițional, realitatea există în măsura în care participă la sacru. Restul e iluzie. Iată de ce munca, iubirea, sexul, muzica
Radicalizarea lui Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/337857_a_339186]
-
spectacolului... „Ea se adresează acestor case și locuri de neuitat în care locuim, martori ai aspirației ardente a umanității la siguranța și ai atașamentului pe care-l trăim față de forțele misterioase ce stau la baza realității tangibile a valorilor noastre profane și sacre. O recunoaștere a vieților noastre cotidiene revelate. Imensitatea minusculă a prezentei noastre în Univers. Un act în 7 părți metaforice: casă, de la subsol până la mansarda; sertare, cufere, dulapuri ce ascund secrete; cuiburi și coconi; unghere de liniște și
Carolyn Carlson – „pioniera scenei coregrafice contemporane” – pentru prima oară la Bucureşti, invitată în FNT 2016 [Corola-blog/BlogPost/100242_a_101534]
-
într-o stare onirică: „Îmi amintesc totul cu precizie! „Lacul știucilor” este lacul Mnemosynei (Memoriei), iar fecioarele - muzele, fiicele sale: Clio, Melpomene, Thalia, Euterpe, Terpsihorei, Erato, Polymnia, Urania, Calliope”(Convalescentul, pag. 101). Prin alăturarea trecutului cu viitorul, a sacrului cu profanul, se construiește axa prezentului, fără a avea o delimitare conceptuală strictă. Din punctul meu de vedere, cartea este o nouă reușită a scriitorului bucureștean. Oscilând armonic între multiplele planuri, cuprins de o efervescentă stare a spiritului, vei putea-o citi
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
memoria și predicțiunea. Edificatoare în acest sens sunt cele zece capitole ale cărții care îmbogățesc valoric și spiritual cititorul dornic de cunoaștere: I. DIASPORA ROMÂNĂ: RĂSPÂNDIRE, ISTORIE, ORGANIZARE Exil și diasporă sunt doi termeni care definesc aceeași stare, din perspectivă profană, exil-ieșire, plecare de acasă, iar în limbaj bisericesc, diasporă-omul care nu mai trăiește acasă, ci în împrăștiere. Interesant sunt cercetați și explicați termenii, conducând la înțelegerea relației omului cu statul de proveniență, cu statul care îl acceptă, ca locuitor sau
BISERICA TRAITA DEPARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343778_a_345107]
-
sfânt în societate. Omul este cea mai distructivă mașină de război, făcând rău fără emoții. Nu pot trata cu răutate ființele necuvântătoare, căci atunci când sunt în preajma lor și mă uit în ochii plini de inconștiență de sine, îmi văd starea profană și barbară, iar simțul rău dispare. Doar proștii sunt cei care se răzbună. Handicapul cel mai grav se află-n suflet, nicidecum în trup. Aparenta transparență face adesea casă bună cu politica. Un profesor bun este în același timp un
AFORISME II de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342950_a_344279]
-
fost a noastră. Ah, Doamne... ce ciocârlie a liricii! O adevărată ploaie Eminesciană, Ce inundă manuale și ziare din țară, Stăpânind lumea cu a sa forță divină. Afară plouă tumultos... Cad cuvinte și semne vechi, Gata să ne ude mințile profane, Gata să ne aline mereu al nostru dor. Locul tău de veci scris este Să stai nemuritor de-a dreapta marelui Apollo, Să emani vraja călduroasă a razelor tale luminoase Și să ne acoperi inimiile cu ale tale sentimente ludice. Luceafăr
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
trebuie să fie - ontologic și gnoseologic vorbind - de natură narativă. Ființa care se povestește pe sine și care transmite, având vocația relatării și deținând rolul de povestitor-cronicar stabilit de comunitatea sa, este homo narrativus, situat între zonele sacrului și ale profanului” [1] Căutarea de sine, ca Povestitor al unei lumi trăite sau imaginate, dar și preferința pentru realizarea de ființe puternice, interiorizate în corespondență cu o realitate crudă, tragică, constituie câteva dintre coordonatele romanelor lui Ovidiu Vasilescu. Eroii sunt instanțe narative
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
de pana lui Maat Și să nu mă crucific în prihana durerii. Infernum Noapte azi este în univers, Gerul mă linge pe ciolane - Paletă de galaxi a nonculorilor: Pion căzut de pe tabla de șah Și asvârlit printre ale neputințelor mătci profane. Din gunoi încerc să mă ridic Și să caut corabia salvării - Ape limpezi pe care tânjesc să le străbat... Mă învârt într-un cerc circumscris, Cu Rafael vreau să mă plimb de mână, Dar trandafirul cel alb nu mi-e
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
ticăloșia. Mângâiere În viața cea pământească, Grijile pentru trai sunt multe, Iar sufletul începe să amorțească Din cauza păcătoasei credințe oculte, Pe care oamenii vor s-o ocrotească Și să pregătească minții inculte, Mare amăgire drăcească. Duhul pierdut se naște din profana aviditate, Animalică stare, himerică existență Ce ispitește ne-ncetat Și nu poate avea mângâiere, Ca un meteor desfigurat, De o groaznică durere, Care l-a cuprins treptat, Cu himere fără frontiere. În vlaga telurică nu există calmare, Decât la Bunul nostru
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Ce te oprește din răul urlet Și te duce la fericirea biblică! Rugăciune Iisuse, Fiul fiilor potenți și decadenți, Din ceruri te-ai pogorât Și în chinuri cumplite ai murit, Din dragoste pentru răscumpărarea sufletelor noastre. Doamne, mântuiește duhurile noastre profane, Ce nu se mai satură de fărădelegi. Fecioară maică, Maria, cu totul te-ai desăvârșit Tatălui ceresc, Și pe Hristos Fiul ai născut cu Duh Sfânt, Iar noi pe cruce l-am osândit. Doamne, ne povățuiește pe-a ta cale
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
nădejdea și dragostea soarelui divin. La naștere am fost pândit și secerat, De înfricoșătoarea și cruda moarte, Care dorea să mă ia dintre cei vii. Îți mulțumesc, Doamne! că m-ai lasat să trăiesc Și să-mi pot duce misiunea profană la capăt. Jertfa În negura multor veacuri, Multe stele merg pe greșite drumuri, Care sting din lumină Și alungă învățătura divină, Din profanele inimi, Ce provoacă multe patimi, Iar lăcomia se preschimbă-n lege Și lupta pentru sine devine fărădelege
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
cei vii. Îți mulțumesc, Doamne! că m-ai lasat să trăiesc Și să-mi pot duce misiunea profană la capăt. Jertfa În negura multor veacuri, Multe stele merg pe greșite drumuri, Care sting din lumină Și alungă învățătura divină, Din profanele inimi, Ce provoacă multe patimi, Iar lăcomia se preschimbă-n lege Și lupta pentru sine devine fărădelege, Din cauza năzuinței de a ajunge zeu, Care neagă pe Dumnezeu. Pe Hristos îl avem vie pecete, Care s-a jertfit pentru ale noastre
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
De ce unii n-au ce pune pe masă? De ce mulți copii nu pot avea o banală păpușă? În toate popoarele lumii se vorbește de piața internațională, Care să le aducă prosperitate anuală, Și totuși mă-ntreb în a mea judecată profană: De ce unele țări rămân ca-n sărăcia africană? Pacea internațională și noua ordine telurică Promit peste tot o viață edenică, Și totuși mă-ntreb în suflet: De ce încă se mai aud sunete de jale și bocet? De ce nu se mai
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Ce nu se mai poate desprinde. Pe crestele-nzăpezite ale masivelor, Stau în bătaia razelor divine Și zăresc puzderia sacrificilor din văzduh, Ce-au împlinit un ultim vis. În lumina soarelui speranței privesc: Și-l văd pe Pleistoros Conducând armada profană către marea victorie, Care va uni toată suflarea strămoșească-ntr-un singur cuget Și va cânta balada Unirii, Ce se va auzi falnică-n toată lumea Și va dăinui-n veci. Până când? Stau paralizat în câmpia gândului. Tac în sinea mea
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
în sinea mea... Vorbesc doar cu eul meu prietenos, Care mă cruță să mai văd vremea fatală de-afară. Stele cad și se sting zi de zi - Biete firicele de iarbă Care se frâng iar și iar, De dragul multor tălpi profane și meschine. Până când se mai moare-n zadar? Până când duhul lui Ego mai dăinuiește în noi? Egida păcii pământene răsună tot mereu, De parcă ar fi un psalm internațional: Portavoci curate care-n ascuns scuipă Flacăra bozgunului nestins nicicând... Până când se
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]