1,785 matches
-
greu. Nu suntem patrioți. Nick Își Întoarse atent capul Înapoi zâmbind transpirat. Rinaldi era un public dezamăgitor. O poveste foarte scurtă Într-o seară călduroasă, În Padova, l-au cărat până pe acoperiș, de unde putea să vadă tot orașul. Hornurile se profilau pe cer. După o vreme se Întunecă și reflectoarele au Început să se-aprindă. Ceilalți au coborât și au luat sticlele cu ei. El și cu Luz Îi auzeau dedesubt, În balcon. Luz stătea pe pat. Era proaspătă și liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și, Împingându-se-n bețe, Își dădu drumul pe pantă. Profilat pe albul care se-ntindea În fața sa, George dispărea, apărea și apoi dispărea din nou. Goana și picajul brusc, felul cum se lăsa pe panta abruptă Îi spulberaseră lui Nick toate gândurile, lăsând doar senzația minunată de zbor și cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți cu piatră-vânătă și pereții caselor erau mânjiți cu pete metalice, de un albastru-verzui. În jurul satelor cu podgorii erau mici poieni și apoi Începeau iar pădurile. Într-un sat, la vreo douăzeci de kilometri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și un urcior cu lapte și i le puse-n față, pe masă. Așeză și lampa. — Mai e și niște plăcintă. Ți-ajunge? — E nemaipomenit. Taică-su se așeză pe un scaun lângă masa acoperită cu mușama. Umbra i se profila mare pe peretele bucătăriei. — Cine-a câștigat meciul? — Petoskey. Cinci la trei. Taică-su Îl privea cum mănâncă și cum Își toarnă lapte din urcior. Nick bău și se șterse la gură cu un șervețel. Apoi taică-su se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toate păsările s-au Înălțat și au continuat să facă cercuri În jurul vasului meu. Apa era limpede În zona aia și am văzut un fel de vergă deasupra apei, iar când m-am apropiat am văzut că sub apă se profila ceva Întunecat, ca o umbră lungă, așa că m-am dus chiar deasupra ei; sub apă era un pachebot. Stătea acolo, scufundat cu totul sub apă, mare cât pământul. Am lăsat barca să plutească deasupra lui. Era aplecat pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
știe cine Împușcat. L-au Împușcat pe la spate. Da, Înțeleg, spuse detectivul, da’ cum de-au ajuns ambele gloanțe În față? — Poate că se-nvârtea, spuse traducătorul. — Ascultă-mă, spuse detectivul fluturându-și degetul pe sub nasul lui Cayetano, care se profila galben ca ceara pe fața sa de muribund, pe care doar ochii Îi mai erau vii, ca ai unui șoim. Mă doare undeva de cine te-a Împușcat, da’ trebuie să rezolv treaba asta. Nu vrei ca cel care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
opri să nu-i admiri frumusețea. Muntele proaspăt surpat își înalță către nord vârfu-i ascuțit. Pieptul lui e numai o rană. Bătut de soare, în apus, marmura albă se îmbujorează, iar cei câțiva molizi, ce au crescut pe năruituri, se profilează ca dungi întunecate. Muntele pare un monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar. Coastele văii se dau într-o parte. Pădurile se lasă până-n malul apei. Umbra
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și cum nu vă trece prin cap că finanțarea unor asemenea aberații se va face din creșterea prețului la apă minerală, la pâine, la lapte, la carne, semințe de dovleac și floarea soarelui și într-un viitor care deja se profilează la orizont, al aerului curat, bineînțeles, când alesele noastre foruri legiuitoare vor stabili prin lege că aerul curat se va vinde la pungă, sterilizat și cu ștampilă de valabilitate. Parcă văd cum un cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
începe să devină din ce în ce mai grav, ba să se împută de-al binelea, pe măsură ce le cresc și înfloresc în depozite stivele de bombe nefolosite, industria de armament începe să macine în gol iar spectrul șomajului în această ramură se profilează hâd la orizont. Și atunci ca oameni practici, spuneți și dumneavoastră că vă văd persoane istețe, ce-o să facă, săracii de ei? Încep să bage fitile ba ici, ba acolo, fiindcă lumea-i mare, dar parcă-i și mai mare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
își vor împărți liniștit și pașnic puterea și vor guverna molcom și adormitor ani mulți și fericiți, aproape fără opoziție? Ca urmaș de departe a apostolului Toma, dați-mi voie să mă îndoiesc sincer. Eu cred că dispariția, care se profilează ca invitabilă, a adversarului comun va pulveriza aceasta alianța aceasta, care chiar pare contra naturii și tare mă tem că victimele, deloc inocente de altfel, ale ruperii alianței, ca de obicei, vor fi liberalii. Ca urmare imediată, lupta crâncenă împotriva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se mai căznească a doua oară (și ce caznă îți pricinuiesc scrisorile acestea când nu simți mare lucru!). Cum termenii primei scrisori erau vagi, mintea prietenului meu era destul de dezordonată acum ca să-și mai dea seama; avea mai târziu să profileze scrisoarea unică pe suferința lui dublă și să ne păstreze recunoștința. În special, ușurință sufletească din partea ei. Îi păruse rău o dată, era obositor să reînceapă părerea de rău. Prilejul unei îndoite morți era rar, și ea nu-și educase sensibilitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
idilă, o fac numai ca să repet clevetirea vecinilor și pentru că devine de o importanță considerabilă, în singurătatea locurilor, conversația lor. Îi întîlnesc uneori spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și duios în același timp văzând perechea lor profilată pe mare. De obicei stăm pe plajă toată dimineața. Acolo lâncezești sub soare, nu se pot începe discuții. Ioana și Viky aduc umbrelele lor înflorite și mă adăpostesc și eu lângă ele. Iau câte o carte, creion și hârtie, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-și piardă din esența magică. Poate din cauza aceasta concertele simfonice sau opera apar vulgare. În lume, măsori fragmentele, combini, critici, faci socoteli. Concertul lui Brahms e făcut să fie cântat pe mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde farmecul, și voi constata chiar că e mediocru. Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum alții trebuiau să facă treaba, în timp ce el se învârtea în sus și în jos închis în camera mică, așteptând. Ușa din spatele lui se deschise, dar el nu se întoarse. Umbrele se întindeau grele peste deșert, dar munții din dreapta se profilau deja vizibil pe cerul care se lumina. Iar în stânga, printre copacii de dincolo de sat, putea vedea corturile albe ale armatei care se trezea. Kay îi spuse din spate: - V-am adus micul dejun. El uitase deja că intrase cineva. Tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Adela pe jos. Cosașii de sub ierburi îi imitau fâșâitul aspru al fustei de mătasă. Noaptea era nemișcată. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Munții, pe care ziua îi văzusem glorioși amenințând cerul, acum erau niște ipotetice blocuri de întuneric masiv, profilate pe întunericul universal diluat în puțina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele munților, ici și colo, se stingea și se aprindea mereu câte un foc singuratic. Iar deasupra Văraticului, în tristețea imensității, punctul strălucitor al unui luceafăr stătea să cadă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de câtva timp... - Nu cumva vreți să plecați? Mașa Îi pusese cu oarecare strângere de inimă această Întrebare. - Te-ai temut cumva că voi rămâne aici pentru totdeauna? o Întrebă el, fără să-și desprindă ochii de pe dealurile ce se profilau În zare... Mașei i se făcu rușine. Într-adevăr, femeia credea că va scăpa destul de greu de musafirul buclucaș. - Dar nici n-ați mâncat. - Nu mi-e foame, răspunse oaspetele cu o voce la fel de absentă. - Să vă fac un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese ca o umbră peste ulițele satului. - A sosit ora, spuse oaspetele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sărutândui-o, iar cum Atena nu-l slăbea cu privirea ei fascinantă, Tony Pavone cu suficientă emoție o sărută pe frunte. Privirea lui se Încruțișă cu a fetei studiindu-se câteva fracțiuni de secundă fără să clipescă. Întreaga ei figură se profila aureolată de strălucire depășind orice imaginație...! În timp ce ochii sărbătoriteipictați-de un limpede albastru, mărginiți de strălucirea unor presupuse diamante ce difuzau lumina ochilor imitând datorită refracției Însuși, Curcubeul - te hipnotiza cu așa o forță de penetrație, Încât cu dificultate reușeai să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu am ce-i reproșa. Uneori Însă, mai sunt și unele excepții. Din todeauna, munca constructorului e plină de lucruri neprevăzute! Să mergem, dacă ne grăbim...!” În nordul țării iarna trona cu autoritate. La o apreciabilă distanță, munții Macedoniei se profilau acoperiți de zăpadă, iar Întreaga câmpie dela poalele munților reflectau razele solare care nu ajutau la nimic, termometrul arătând cu nepăsare -25 grade Celsius!!, determinînd micul grup să-și Înfășoare mai bine corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]