764 matches
-
fusese o femeie deșteaptă și nesupusă. În 1935, după decretul primului Pahlavi, care interzicea purtarea chador-ului, taică-său, bătrânul Talesh, nu o mai lăsase la școală: „Ya Ali, că doar n-o să umble ca o zăludă pe sub ochii bărbaților!“, așa că progenitura lui, Fatemeh, care pe atunci avea nouă ani, mai ieși din casă doar la măritiș, când i-o încredințase unui consort. Shahla a fost primul născut al lui Fatemeh și al lui Barsum și, cu toate că era fată, maică-sa își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
profunda influență vitală, influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de câțiva dandy celebri (Baudelaire, cu precădere) spaima de a se lăsa prins În imaginea idilică a unui mariaj, de a fi răspunzător pentru progenituri. Copiii? O oroare! Simplă mască sau de o franchețe dezarmantă, rândurile lui Byron rămân necruțătoare: „Nu știu ce a vrut să spună Scrope Davies când ți-a povestit că aș iubi copiii. Le detest prezența”. Adresanta nu e alta decât Augusta Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
De demult, din copilărie și adolescență, când mare parte din dandy Înfiripă relații tulburi cu mamele lor. Nici pe departe efluvii de dragoste, sufocări protectoare, după care unii poate ar tânji. Femei puternice, autoritare, destul de reci, aceste mame Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat, nimeni care să-i dea răspuns pentru puzderia de dorințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai puțin în luxură cât mai degrabă în lux, spuse Guicciardini, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
taină a Sfântului Graal și care este ucis de un membru al congregației catolice Opus Dei, tocmai din acest motiv. Îți reamintesc că esența tainei Sangraalului rezidă În presupusa căsătorie a lui Isus Hristos cu Maria Magdalena, căsătorie din care rezultă progenituri ce se vor uni În secolul al V-lea cu familia regală franceză, punând bazele dinastiei merovingiene, care Îl are ca deschizător de listă pe regele Clovis și ca Încheietor de pluton pe Dagobert al II-lea. Ultimul a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce e măsura și băgându-se parcă Înadins În fel de fel de Încurcături care-l costau pe bătrân o groază de bani. Cel mai greu de Înțeles era Însă modul radical diferit În care Corbu senior se comporta față de progeniturile sale: pe cât de indulgent și de tolerant cu Nicolae, mezinul, pe atât de sever, de aspru și de rigid cu fiul cel mare, Sebastian. Bizareria consta În faptul că, dintre cei doi, nu Nicolae, ci Sebastian Îi semăna foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
artistic de mama; și aici s-a stins În pace, pe 28 martie 1904, cu exact optsprezece ani Înainte de a muri tata. A lăsat patru fii și cinci fiice. Cel mai mare era Dmitri, care a dobândit dreptul de primo progenitură al Nabokovilor În ceea ce era pe atunci regatul Poloniei; prima sa soție a fost Lidia Eduardovna Falz-Fein, cea de-a doua, Marie Redlich; apoi urma Serghei, guvernator la Mitau, care s-a căsătorit cu Daria Nikolaevna Tucikov, stră-strănepoata feldmareșalului Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prăbușirea. E mult mai puternic decât noi pentru că deja străin de noi, autonom într-un imaginar care confecționează, aici jos, realitatea. Pe cerul fiecăruia stă ca un zeu fără nuanțe, fără morală, locuit doar de fanatismul care l-a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care ne dor își refuză uitarea - mai puțin fericirile, zilele frumoase, încântate cu dispa riția, cu impresia de neant. De fapt, unde s-au dus? De unde puterea celorlalte de a-și dura în noi veacul? Nu poți alunga de la tine progenitura ticăloasă fără să rămâi pe de-a-ntregul și definitiv pustiu. * Indolența conformistului care trăiește după toate canoa nele societății de astăzi și efortul inimaginabil al primilor homo sapiens sapiens de a se fi menținut în viață pentru el... * Toată neîmplinirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și îndrăgostește. Imitarea Divinului se petrece în ambele sensuri, al creației și al dezamăgirii. * O confuzie, însă, planează asupra întregului discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni, strămoșul nostru, locuitorul neantului. Progenituri ale lui Nimeni, cum se numea Divinul înainte... * Înstrăinarea de neant este identitatea noastră spirituală, tot așa cum înstrăinarea de Divin este identitatea noastră corporală. Neantul este o realitate spirituală și nu un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nevoie de ei pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei, atunci când nu se produce din cauze de molimă, își alege „eroul“, progenitura detracată a gloriei. Obsesia puterii a prins rădăcini în om nu de la Lucifer (care nu ținea să salveze pe nimeni), ci de când am avut intuiția faptului că ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
putea reprezenta nația în fața unei improbabile „comisii“ ideale susține și îndreptățește concluzia irevocabilă că după o mie de ani de iobăgie amprentele frustrării s-au implantat adânc în genele valahilor bântuiți de mania scrisului. Mai înainte vreme nu scriau decât progeniturile clasei nobiliare sau, și mai în urmă, scribii, apoi călugării, ființe care nu profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de întu neric ai iobagilor de odinioară au însă de ispășit un mileniu de refulări atroce; umilința a zeci
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de asemenea. Dacă veți face o listă a oamenilor loviți mortal pe trecerea de pietoni, de pildă, veți vedea că șoferii nepedepsiți aparțin în număr mult mai mare clasei politice decît „clanurilor țigănești”. 4. Majoritatea infracțiunilor sînt făcute de „beizadele”, progeniturile impunitive ale primarilor, senatorilor, oamenilor de afaceri bine conectați și altor „baștani” ai rețelelor de corupție organizată. Adică de generația de mîine a mai-marilor țării, care va pune mîna pe conducere în cîțiva ani. 5. Cînd, întîmplător, „se sparge buba
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens, de pe șoseaua asfaltată care ducea la Vâlcea. Oare să nu fie prea devreme, întrebă, mătușa Irina
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a și face, pe acel tăpșan, o casă, o vilă cea mai frumoasă de prin acele locuri. Au primit și încuviințarea și sprijinul material, mai bine zis, financiar, din prtea părinților. A rezultat, din dragostea lor, nu târzie vreme, o progenitură. Ba nu. Au rezultat două progenituri. Gemene. O fetiță și un băiețel. Frumoși ca toți copiii. Lor, însă, li se părea că sunt mai ceva decât restul copiilor lumii. și, poate, din anumite puncte de vedere, așa și era. Pentru că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o casă, o vilă cea mai frumoasă de prin acele locuri. Au primit și încuviințarea și sprijinul material, mai bine zis, financiar, din prtea părinților. A rezultat, din dragostea lor, nu târzie vreme, o progenitură. Ba nu. Au rezultat două progenituri. Gemene. O fetiță și un băiețel. Frumoși ca toți copiii. Lor, însă, li se părea că sunt mai ceva decât restul copiilor lumii. și, poate, din anumite puncte de vedere, așa și era. Pentru că, fiecare coțofană, strigă omenirii, că puiul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu dînsul lungi conferințe privind școlile pe care ar trebui să le urmeze progeniturile sale. - S-au schimbat vremile, reflecta țăranul. Înainte era pămîntul. Pe loaze le purtai într-o cămeșă pînă li se făcea rușine că n-au izmene. Numai să fi fost vrednic ca să le cumperi o șfară de moșie. Acuma-i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o impresionez. Însă Îmi era, pe atunci, rușine să recunosc asemenea imbolduri, parcă prea semănau cu Încercările de cucerire descrise Într-o ars amandi arabă, În care, ca să ajungi În așternuturile unei văduve, trebuia ca mai Întâi să-i răsfeți progeniturile. Din nou, prea livresc ca să fie și excitant. Mă mărginisem așadar la o sfioasă camaraderie, nu era nici asta puțin lucru pentru unul ca mine. Eram, ca să spun așa, Îmbărbătat de atenția pe care mi-o acorda Cristina. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
timp pentru a ieși din mica logică specializată, n-are vreo importanță, se șterge repede : destul să câștige echipa preferată la fotbal sau să se dea carne la măcelărie sau să se lipească de vreo fustă sau acaparați de neastâmpărul progeniturilor. Se așază pe scaun ; privește în gol, pe fereastră, atentă la zgomotul ușii. Numai Mitu e de vină pentru toate, ar fi trebuit să fugă, să încerce orice. Acceptase, treptat, toate loviturile, murdărită de porcăriile lui, de serviciul în care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe cinste. Liceul aduna progeniturile care nu intraseră la școli mai înalte. Deci o școală de nivel mediu la intersecția a trei cartiere proletare. Elevii aveau tot atâta chef de învățat pe cât aveam eu să sar coarda în cimitirul Bellu, sau să emigrez în Bangladesh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi prezenți să le audă. De aceea, voi începe prin a le ura bun-venit nepoților mei, Thomas și Henry, nepoatei mele Dorothy, tânărului meu nepot Mark (fiul dragului și răposatului Godfrey) și, nu în ultimul rând, lui Hilary și Roderick, progeniturile - deși aproape că mi-e rușine să recunosc - ieșite din vintrele mele. Pe ceilalți trei oaspeți, de a căror prezență nu sunt poate atât de sigur, îi salut mai șovăielnic. Sper și mă rog ca, măcar pentru o noapte, scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie mamă!”. Marca incestului pare să persiste în „inconștientul colectiv”. Dar să revin la textul lui P.H.L. Doctorii ne învață că vârsta apropiată a celor doi „actanți sexuali” (cum ar scrie P.H.L. dacă ar fi contemporan cu noi) asigură sănătatea progeniturii. Autorul nostru o știe, ba chiar se referă în text la perechile strălucitoare de tinerețe și frumusețe din basmele și baladele românești tradiționale. „Și totuși! - exclamă autorul într-o paranteză - dacă nu procreația, ci doar iubirea, împlinirea sufletească prin, alături
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și Teodorei, că, la un moment, locul său în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară aici o paranteză: legea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atât de prezenți în miturile popoarelor indoeuropene. Este un ritual al tuturor viețuitoarelor, inclusiv al acelora din staulul în care s-a născut Pruncul Sfânt. Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie, prefigurare a unui șir infinit de cupluri. Văzută aici și acum, icoana nu are nimic patetic, solemn sau maiestuos!... Este „ceva absolut normal!” Și Profesorul își spune zâmbind de unul singur: „Poate că așa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai mult ce se află dincolo. Și cum ar putea, fără a cunoaște contextul la modul „organic”, să atingă miezul? Altfel-zis, dincolo de „foamea fizică” pentru subiectul iubirii, să se sature cu iubirea însăși... Pentru totdeauna! Să-și ia în brațe progenitura și să se minuneze, retrăind nevinovăția propriei copilării și puritatea începutului... Să o privească pe Teodora cu copilul la sân și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]