1,482 matches
-
43 de luni, când în București de 20 de ani Micul Paris se îndepărtează tot mai mult de Marele Paris, apropiindu-se periculos de statutul de Micul Istanbul. Toate acestea realizate până în 1960, când la noi se înălțau cu mândrie proletară primele monstruoase "blocuri muncitorești"! Brasilia a devenit între timp și un oraș cultural, cu o Bibliotecă Națională, un Muzeu Național, nu mai puțin de 8 universități. Rămâne în continuare o metropolă unde 40% din locuitori sunt "funcționari", 91% din venituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani după Amundsen și Scott. A doua vizită "inedită" a fost la Școala nr. 168 "România", din Montevideo. Știam de existența acestei școli, "botezate" cu prilejul vizitei președintelui Ion Iliescu din 1993. Nu cunosc dacă uruguayenii avuseseră în vedere înclinațiile proletare ale șefului statului român, dar Școala "România" era situată la marginea capitalei, într-un cartier sărac, cu oameni și copii vai de capul lor. Ca dascăl de profesie, am fost deosebit de dornic să cunosc școala, profesorii și elevii. Așa că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
grămadă, foști țărăniști sau liberali ori chiar anticomuniști, care Începuseră să ia atitudine față de tendințele dictatoriale și exclusiviste ale conducerii. Limbajul dualist terdimanian sărise cu viclenie peste adevăratele probleme oprindu-se asupra unui Închipuit conflict dintre intelectualii evrei și plebea proletară de aceeași etnie, scriind următoarele: „Sunt elemente interesate din C.D.E. cari urmăresc compromiterea celor din Centrala din Huși”. Desigur, era vorba despre reprezentanții Centralei evreilor din România (CEVROM), organism administrativ evreiesc permis de Ion Antonescu dar care, curios, Își transmisese
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
taman acești mari afaceriști au declanșat vendetele contra celor care, spuneau ei, i-au devalizat. Nu știm ce ocupație avea acest Naty Terdiman, care a Întocmit Într-o anumită perioadă rapoartele de activitate ale CDE Huși, dar mânia sa (fals) proletară s-a revărsat asupra unora cu forța unui torent. În acest sens, din documentul privind perioada 24 iulie-23 august 1946, am extras un comentariu referitor la convulsiile social-politice din sânul evreimii hușene pe ale căror inflamații Terdiman aruncase gaz pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
caută să compromită pe un alt intelectual care a fost În Centrala evreilor din Huși și care a fost Încadrat În PCR de către Întreg activul PCR - evrei, negăsindu-i-se nimic grav la activul său”. Gutman propunea „fraților” de luptă proletară români „...să dea mai multă atenție membrilor de partid evrei precum educația și un control mai strâns”. Cu toate că „...forța reacțiunii În masa evreească este slabă”, totuși autorul constatase surprins foarte că „...dorința de emigrare În Palestina e În plină creștere
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
limbajul vindicativ al acelor timpuri, folosit cu sârg de „patruclasiștii” noștri. Pe 22 iunie 1947, membrii de vază ai Comitetului Democratic Evreiesc din Huși Își puseseră fracurile de gală și cuvenitele papioane, iar pe cap vestitele șepci leniniste sau băști proletare deoarece se Împlineau doi ani de la constituirea organizației lor, ghidată politic de către Partidul Comunist Român. Cu acest prilej, cei câțiva adepți se aciuaseră În cine știe care sală din Orașul dintre Vii pentru a pune-o de-o moțiune ce urma
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
echipă artistică”. Printre cei ce urmau a conferenția În fața unui public minuscul fuseseră: „Tov. Sadi Herșcovici (URSS, țara unde nu există vrajbă Între popoare); tov. Vaigrah Maria (Ce este antisemitismul); dr. Iosef Max (Armata roșie); Hogaș Mihai (Patriotism și Internaționalism Proletar)”. Viitorul vorbitor de la tribună Herșcovici nu știa sau nu voia să știe că sub securea călăului Stalin nimeni nu putea mișca În front nici măcar preț de o clipă așa că, de unde vrajbă În URSS?! Secretarul Saie Apfelbaum mai bifase În procesul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tractoarelor, șuruburilor, mutelcilor, șaibelor, cheilor de 14-17, etc.! Eu sunt un pitic În comparație cu el așa că schimbați-i numele!”. În anii ’60 ai secolului trecut, am regăsit-o În presa vremii cu numele de „Proletarul roșu” și nu știm de ce deoarece proletar verde sau albastru În dungi galbene ne Îndoim că a existat sau există. Acum ea se numește, pur și simplu, SC „Confecții” SA Bârlad. Șefii de partid din Fabrica de rulmenți au decis ca, cel mai probabil, imediat după inaugurarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
situația existentă la sfaturile populare din orașul și raionul BÎrlad”. De ce va fi durat atât de mult trimiterea unui răspuns pe această temă, nu avem de unde ști dar putem bănui: operațiunea nu fusese la fel de ușoară ca În 1948 când „revoluția proletară” era În plin avânt, fără să-i pese de costurile suportate din buzunarele celor mulți și puși sub ascultare de sinistra Siguranță infestată de noii satrapi fără milă și remușcări: securiștii. Datorită importanței deosebite a documentelor descoperite și cercetate de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și mici greșeli transformate de cerberii de serviciu pe presă În mari catastrofe. În adresa nr.63/ 2 septembrie 1965, tocmai o astfel de observație am găsit, ce fusese grabnic trimisă la „competenții” de la București de către vajnicul apărător al moralei proletare, tov. Ioan Ghidoveanu ot Bârlad: „Vă comunicăm că pe luna august a.c. am efectuat următoarea intervenție: În ziarul de uzină Rulmentul nr.187 (16) din 1 septembrie 1965, În urma lecturării ziarului Înainte de a primi bun de tipar au fost scoase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
așa ceva și, de-altminteri, potrivit motivației lui Necula, rușinoasa scriere de mai sus fusese ștearsă „...conform instrucțiunilor”. Întrebare: oare mahării de partid de la Consiliul popular județean Vaslui chiar nu știau de aceste interdicții? Ei, granzii locului, mari păstori ai turmei proletare, nu aveau acces la aceste stupide „dispoziții” și „instrucțiuni”?! O altă intervenție, soldată cu rășluirea unui text așternut pe hârtie de un nenea Nimeni pe foaia volantă „Protecția muncii” editată de Inspectoratul de stat pentru protecția muncii și Consiliul județean
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aspectul finalului marquezian al unui veac de singurătate: puii de oameni și animalele au început să se rărească, verzeala zidurilor și bălăriile creșteau triumfător printre cărămizile caselor și grajdurilor pustii. La vremea școlii am părăsit acea lume pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii 10 ani de școală am avut clar sentimentul progresului material. Am trecut de la o cameră cu baie comună, la un apartament cu două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cei moral legitimi) sunt puțini și lucrează în secret. Forma moral patologică a „informării” este delațiunea (popular: turnătoria). Turnătoria este general acceptată ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele din ședințele în care se „înfiera cu mânie proletară” dușmanul de clasă) și delațiune secretă, cea pe care o numim turnătorie în ascuns (la securitate, în cazul nostru), așa cum există delațiune publică sub semnătură sau sub anonimat. Cele din urmă se practică intens în mass-media românești actuale, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
maturizăm și îmbătrânim simțind adesea că viața privată și istoria publică ni se scurg degeaba printre degete. Text publicat în Curentul, 14 martie 1998 Amurgul maniheismelor În anii ’50-’60, generația părinților mei era profund marcată de înfierarea cu mânie proletară. În anii ’90, generația lor și a mea sunt profund marcate de înfierarea cu mânie democratică. Fiecare dintre aceste înfierări lucrează cu cel puțin două supoziții: 1. cea a monopolului pe suferință; 2. cea a monopolului pe moralitate, precum și cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
comunism feudal, în subteranele democrației de vitrină. Mai nimeni nu stătea cu ochii pe noi, cu atât mai puțin Evropa. Cine se afla la împărțirea bucatelor făcea un calcul rațional al nevoilor proprii și ale celor de clan. Cum „masele proletare” nevoiașe se mai revoltau și ele li se mai repartiza câte ceva, nu după muncă, fiindcă fabricile erau în faliment înfloritor, ci după nevoile de susținere politică. Banii statului, care sunt încă publici doar ca sursă, nu și ca redistribuire, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
medalieze cu premii de mâna întâi oameni străini de democrație, fățiși inamici ai acesteia și să grațieze dușmani ai statului de drept: ucigași din 1989, hoți ai banilor publici la scară mare și, peste toate, pe personajul care întruchipează „mânia proletară de serviciu”, gata oricând să transforme minerii în slugi obediente pentru salvgardarea ultimei redute a comunismului întruchipat de Ion Iliescu și camarila de securiști și activiști înscăunați ca stăpâni ai cetățenilor și banilor publici „privatizați”, acționând la vedere sau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
clasică \: o utopie devenită politică" Doctrina socialistă se concentrează asupra tipurilor de reforme care pot conduce la scăderea și dispariția inegalității sociale. Aceasta o deosebește de marxismxe "„marxism", pentru care unica soluție de instaurare a unei societăți drepte este revoluția proletară: dispariția claselor sociale o dată cu dispariția proprietății private, a inegalității economice și sociale. Trăsăturile de bază ale socialismului sunt următoarele: 1) Proprietatea asupra producției trebuie să fie publică (fie naționalizată, fie cooperatistă); 2) Membrii societății aflați în nevoie trebuie asistați printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și Jean Jaurès. Ambii critică excesul de determinism economicxe "„determinism economic" marxist și remarcă falsele predicții marxiste despre declinul capitalismului. Socialismul poate să fie realizat, susțin ei, pe cale politică, pașnic, pe cale electorală, printr-o politică pragmatică, și nu prin revoluție proletară. Ei sunt fondatorii mișcării socialiste democratice. Un exemplu proeminent al faptului că ideile socialiste pot rodi pe un sol capitalist fără să ducă la comunismxe "„comunism" este practicarea de către state profund liberale a unor politici de sorginte ideatică socialistă, respectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
ales cu grupurile protestatare antiglobalizare (vezi, de exemplu, Stegerxe "„Steger,Manfred", 2002). 2. Feminismul marxisttc " 2. Feminismul marxist" Pentru teoria socialistăxe "„socialism", conceptele centrale sunt cele de dreptatexe "„dreptate" și egalitatexe "„egalitate", pe când teoria marxistă accentuează asupra conceptului de revoluție proletară. Doar revoluția va pune capăt exploatării, indiferent de sfera ei de manifestare. Între feminismul marxist și cel socialist există o deosebire pregnantă. Din perspectiva feminismului socialist, genul și clasa joacă roluri relativ egale. Din perspectiva feminismului marxist, clasa joacă rolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
tip capitalist (Manifestul Comunist, 1848), critica liberalismului, a teoriei despre natura umanăxe "„naturaumană" universală, a drepturilor universale (Ideologia germană, 1846). Marxxe "„Marx,Karl", ca și Leninxe "„Lenin,V.I." mai târziu, a descurajat o separare a mișcării femeilor, considerând că revoluția proletară este soluția universală pentru ambele sexe. Este faimoasă replica dată de către Leninxe "„Lenin,V.I."11 Clarei Zetkinxe "„Zetkin,Clara": „Nu-mi vine să îmi cred ochilor că, în timp ce noi avem de luptat cu dușmanul de clasă de pretutindeni, voi vă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Familiaxe "„familie" nu se naște din motive „naturale”, ci economice. Doar când condițiile de exploatare și subjugare ar dispărea, am putea vorbi de o familiexe "„familie" născută din dragoste și înțelegere. Femeile burgheze au chiar o condiție inferioară în raport cu femeile proletare, fiindcă ele sunt supuse și mai mult căsătoriilor de conveniență, devenind de fapt o formă de prostituțiexe "„prostituție" în favoarea unui singur bărbat. O astfel de femeie se vinde o dată, unui singur bărbat, dar definitiv, spre deosebire de curtezane, care sunt mai libere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
fapt o formă de prostituțiexe "„prostituție" în favoarea unui singur bărbat. O astfel de femeie se vinde o dată, unui singur bărbat, dar definitiv, spre deosebire de curtezane, care sunt mai libere. Câtă vreme vor trebui să se vândă, femeile vor fi umilite. Femeile proletare sunt pe o poziție net avantajată, căci au propriul salariu și își permit egalitatea cu soțul. În astfel de familii, fundamentele materiale ale dominației bărbatului (proprietatea privată) încetează să existe, Engelsxe "„Engels,Friedrich" afirmând explicit că familiile proletare sunt egalitare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
umilite. Femeile proletare sunt pe o poziție net avantajată, căci au propriul salariu și își permit egalitatea cu soțul. În astfel de familii, fundamentele materiale ale dominației bărbatului (proprietatea privată) încetează să existe, Engelsxe "„Engels,Friedrich" afirmând explicit că familiile proletare sunt egalitare în relațiile între soți. În familiile monogame burgheze, bărbatul conduce în virtutea puterii sale economice (dreptul de proprietate), stabilind față de soție o relație analoagă cu cea dintre burghez și proletar. Prin urmare, exploatarea femeilor se va sfârși doar o dată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
admițând existența unei astfel de diviziuni, de aici nu decurge nicidecum în mod logic de ce munca femeilor, indiferent de domeniu, este tratată și plătită inferior față de cea a bărbaților (Jaggarxe "„Jaggar,Alison", 1983, p. 69). În consecință, ideea că revoluția proletară și crearea societății comuniste vor pune capăt aservirii femeilor este complet discutabilă și contestabilă. O asemenea soluție a fost deja certificată ca soluție falsă, chiar în contextul experienței comuniste. 2.3. Feminismul marxist contemporantc "2.3. Feminismul marxist contemporan" După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
care lucrau și lucrează mai mult femeile (educația și sănătatea) au fost „cenușărese ale bugetului” și nici în postcomunism nu și-au schimbat poziția (n. M.M.). Marxxe "„Marx,Karl" și Engelsxe "„Engels,Friedrich" nu au anticipat faptul că potențialul revoluției proletare în capitalismxe "„capitalism" va fi subminat de politici liberale care vor interzice exploatarea muncii copiilor, vor acorda concedii pentru femei însărcinate și pentru mame, vor limita ziua și săptămâna de lucru, vor imprima familiilor proletare un stil de viață consumerist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]