738 matches
-
Reveria le purifică și abstractizează. Obiectul poetic romantic se manifestă cu precădere sub formele imprecise ale generalului („il est genre ou concept plus qu’existence” - zice Jean Pierre Richard). Există la Alecsandri o evidentă expansiune a imaginarului În orizontal, o propensiune spre spații largi. Poezia filtrează ceea ce turistul observă. Sau poezia selectează ceea ce autorul descoperă În cărți. „Material litografic”, zice G. Călinescu. Alecsandri caută, În fond, În această geografie - În parte reală, În parte imaginară - un număr de tablouri care să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imaginație", la început "nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca un teribil blestem, prin care "se contopea în mizeria obștească a materiei supusă degradării și descompunerii". Or, cum "unicul sens al lumii" i se pare "spectacular", numai consecințele bolii (repaosul absolut), și nu boala însăși (simplu "mijloc") reprezintă "împlinirea" propensiunii sale contemplative, singura preocupare pe care o găsește acceptabilă fiind tot "de ordin estetic și speculativ, și deci dezinteresat". De fapt, "miasma tare a nihilismului", lipsa de apetență vitală (un determinant psiho-temperamental, deci) "cheamă" cu adevărat boala fizică, pentru a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu se străduise să scrie mai simplu, e drept, tot în limbajul exersat deja al emoțiilor intelectualizate. Însă chiar dacă narațiunea rămânea focalizată pe analiza abstractă a sentimentelor, autorul voia să se spele pe mâini, transferând exclusiv asupra nevinovatului Bizu păguboasa propensiune (auto)reflexivă, pentru a dovedi că despicarea firului în patru nu duce la nimic bun, și cu atât mai puțin la cunoașterea de sine (idealul oricărui "analist"). Scurt spus, o dată cu Firu'n patru romancierul Lovinescu se delimitează încă și mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
moral, oamenii altruiști, înclinați prin însăși natura lor la sacrificiul de sine, ilustrează de fapt un anumit conformism față de împrejurările concrete ale existenței, o slăbiciune de înger ce-i îndeamnă să prețuiască mai mult persoana aproapelui decât propria lor persoană. Propensiunea aceasta spre sacrificiu se întâlnește îndeosebi la femeile cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ales în lingvistică), Caracostea consideră că există o "formă internă", un "factor modelator supraordonat", relevabil în fiecare poem eminescian, indiferent de "forma" lui particulară, astfel încât "acordul dintre personalitate, experiența adânc trăită și forma internă" lămurește și "stăruința de a plăsmui", propensiunea creatoare. Căutând, deci, "forma internă" a liricii eminesciene, criticul identifică o "structură dramatică" recurentă (mai precis: balada), "cerută de chiar personalitatea lui", așadar o "formă" ce are la bază o experiență psiho-erotică sui generis (în cazul lui Lovinescu avem de-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care o presupune orice formă de amor curtenesc are la bază, după cum arăta Norbert Elias în Procesul civilizării, un sentiment de frustrare generat de conștiința inferiorității sociale și economice a adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul francez sublinia, într-o manieră foarte lovinesciană de altfel, rolul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Nemțoicuței", privilegiind imitația mistificatoare, refugiul obstinat în imaginație, în vis. Criticul împrumuta astfel lui Eminescu chiar profilul său psihic, obligându-l la un comportament stereotip, în acord cu propriile teorii despre "personalitate" și "specificul național". În altă ordine de idei, propensiunea spre idealizare a amorului de tip romantic-trubaduresc pare a "masca" o serie de "înclinații" nesănătoase, diagnosticate drept "perversiuni" în studiile de psihopatologie erotică. Mai importante mi s-au părut, în cazul de față: masochismul, fetișismul și voyeurismul 128. Ei bine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a scriitorului cu suflet de copil. Prin urmare, comportamentul nesupravegheat, aspectul neîngrijit al vestimentației ("cărnos", "dinții mari, galbeni", "hainele groase, necălcate, pătate", "urme grase pe guler", "mânca urât, sorbea prelung") sunt prezentate în roman ca niște simptome caracteristice ale unei propensiuni accentuate spre reflecție solitară și spre abstragere ("ochii îi erau absenți", "retrași în sine, priveau înăuntru"; "lucra în el o forță inconștientă, care-l scotea din logica momentului și-l făcea să se conducă după norme proprii și imprevizibile"). Emblematică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o formă de inadecvare candidă, ci reflectă atât dorința de confesiune a lui Lovinescu, cât și tendința de obiectivare și de impersonalizare ambele, elemente constitutiv-modelatoare ale scrisului său. 30 Idei interesante, care m-au ajutat să înțeleg resorturile adânci ale propensiunii lui Lovinescu către confesiune, am găsit în Laurent Mattiussi, Fiction de l'ipséité. Essai sur l'invention narrative de soi, Librairie Droz, Genève, 2002; Jean-François Jeandillou, Esthétique de la mistification. Tactiques et stratégies littérraires, Éd. de Minuit, Paris, 1994; Jacques Finné
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dăunează însă echilibrului artistic al scrierilor sale, coborându-le adesea la nivelul unui stânjenitor parti-pris ideologic. Creația lui Zaharia Stancu e definită în general corect, ca izvorând din rememorarea trăirilor anterioare, ca „o replică împotriva timpului, un remediu împotriva uitării”. Propensiunea literaturii române către rustic și liric face obiectul celei de a doua cărți scrise de C., Orizontul rustic în literatura română (1985). Literatura de gen a celor mai de seamă scriitori români, poeți și prozatori, este analizată aici dintr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
agenții, care nu au putut, prin practicile sociale curente, decât să le reproducă sub o formă sau alta. Prin norme noi agenții pot identifica noi trasee ale socializării, mai puțin înclinate către conducere nedemocratică (rule) și cu o mai mare propensiune înspre flexibilizarea structurilor, la rândul lor indispensabile oricărui proiect social. Sigur, la această concluzie este infinit mai ușor de ajuns cu mijloace teoretice decât practice. Pe de altă parte însă, costructivismul radical măcar imaginează convingător alternative care ar putea fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
câteva luni după Congresul XX al PCUS, cel puțin 40% dintre membrii Comitetului Central al partidului fuseseră epurați (Friedrich, Brzezinski: 1956, 52). Însă, în societatea sovietică și în cadrul "lagărului socialist" în general, destalinizarea a căpătat, de la caz la caz, o propensiune reformistă pronunțată și o anvergură aflată cu mult peste limitele pe care Hrușciov era dispus să le tolereze. S-a întors, cu alte cuvinte, împotriva sa, antrenând o reacție socio- politică de-a dreptul seismică pentru regimurile satelitizate din Europa de Est
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
secolul XIX, centrată pe ambițiile "țarismului rus", și anume Sfânta Alianță, alcătuită după războaiele napoleoniene din Austria, Ungaria și Rusia imperială. Cu alte cuvinte, a fost repusă în drepturi o "sfântă alianță socialistă", condusă, la fel ca și precedenta, de propensiunea hegemonică a Moscovei (Hegedüs, Somlai în Rusan: 2000, 141-142). Nagy se pronunță categoric împotriva desemnării revoluției maghiare drept "contrarevoluție" deși, în ultimele zile din octombrie, admisese că aceasta fusese totuși infiltrată de către forțe "reacționare și contrarevoluționare" (Zinner: 1956, 429). Un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe măsură contestării Beijingului, după ce inițial se abținuse de la a face publică polemica cu China. Când aceasta s-a oficializat în 1961, cu ocazia celui de al XXII-lea Congres al PCUS, conducătorii sovietici au catalogat China drept iresponsabilă și propensiunea ei pentru o abordare conflictuală a relațiilor internaționale în era nucleară profund dăunătoare pentru etapa prin care trecea atunci comunismul internațional. În acest punct, Mao și-a atras ostilitatea marii majorități a partidelor comuniste când a argumentat că, în eventualitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismul post-revoluționar și depășirea aproape hegeliană a acestuia din urmă (prin criticare, dar mai ales prin continuarea sa într-un context ideologic diferit în care va avea însă o pondere constitutivă) va fi consumată, succesorul lui Dej va reduce progresiv propensiunea reformistă internă, concomitent cu o reafirmare tot mai extravagantă a necesității "democratizării ordinii internaționale" și a implementării unei "noi ordini internaționale" (ambele concepte vor fi analizate în capitolul următor al lucrării). Această discrepanță reprezintă pentru Vladimir Tismăneanu principala "ambiguitate" a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la cel de-al treilea plan cincinal. Nemulțumirile populației se amplificau, pe fondul unei absențe generalizate a bunurilor de larg consum. De asemenea, presiunile slovacilor pentru câștigarea unei autonomii decizionale mai mare în cadrul sistemului politic au intensificat la rândul lor propensiunea pentru reformă. Oricât de reticent se arăta secretarul general al PCC, Antonin Novotny, față de destalinizare și de reforme în general, s-a văzut nevoit să recurgă la acest gen de compromisuri în încercarea de a-și salvgarda poziția politică (Golan
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sovietică (Kriegel în Schwab: 1981, 147-148; Triska în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 91). De exemplu, spre deosebire de PCS și mai ales de PCF, PCIt se declarase de acord cu Piața Comună încă din 1962 (Leonhard: 1979, 172). Nu în ultimul rând, propensiunea eurocomunistă a celor trei partide poate fi ierarhizată începând cu PCIt, ajungând la PCS și terminând cu PCF, partid cu o lungă tradiție de fidelitate față de Uniunea Sovietică și care de abia în a doua jumătate a anilor '70 a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
căuta să joace un rol activ în lumea a treia, cu care aprecia că împărtășește și anumite afinități ideologice. Datorită relaxării climatului internațional survenită odată cu semnarea acordurilor de la Helsinki, politica externă disidentă a RSR nu mai prezenta importanța de odinioară. Propensiunea colaborativă a Statelor Unite și a Uniunii Sovietice, ambele confruntate cu o gamă largă de probleme internaționale, a diminuat utilitatea RSR ca instrument de presiune occidental la adresa Moscovei. Aici rezidă motivația principală a RSR de a intensifica relațiile cu statele aflate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
el este prezent cu reflecțiile sale privind atitudinea, arta și timpul. Poartă și gest ritual deopotrivă, care ne permite să-l cunoaștem. Am văzut și revăzut filmul Ana în paralel cu propria-mi proiecție a scenariului Zidirea. Aceleași elemente cu propensiune spre simbol, același ritm... Și aceeași greutate existențială, susținută, pe direcție comună, dar cu sensuri opuse: Zidirea vizează arhetipul, explicit structura profundă, Ana, lumea derizoriului, dar implicit structura profundă a unui poem cinematografic. ... și film de actualitate... Am numărat cadrele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se arcuiește și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înclinație dovedită, își pun talentul în serviciul unui mesianism incontinent, producînd stupoare și derută. Simpla recurgere la simboluri creștine, sumara lor citare duc, vrînd nevrînd, la impostura formelor fără fond, la gratuitate și deriziune. Nu e de blamat, se înțelege, propensiunea în sine către aceste sintaxe, e necesară însă, obligatorie chiar, condiția predestinată a celor ce și le asumă. Rămîne cel puțin neconvingătoare moral lucrarea mistică a celui ce nu cu mulți ani în urmă se-nfrupta copios din bucatele Consiliului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
crezut că gestul președintelui ar fi doar o nobilă fentă care să îndemne și pe alții (pe Ilici?) să facă la fel. Pruncii de ei! Au uitat că așa ceva nu există nicăieri în același Curs Scurt de Istorie a PCUS. Propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii, observă Mihai Zamfir, este un fenomen tipic al socialismului de lume a treia. După Coreea de Nord, Siria se înscrie, și ea, în scenariu. În Cuba, sinistrul Fidel Castro, în absența unui fiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Citez, întîmplător, doar pentru această sonoritate: Maxwell, Blues, Amanda, Miky, Comodi, Casio. Oricum, să recunoaștem cu cît mica/mare afacere e pe temeiuri familiale, cu atît sorții reușitei sînt mai siguri. Temeiurile imanentei naturi umane. Nu știu cum or fi percepînd americanii propensiunea unui Bush-fiul spre Casa Albă, dar nouă, de la distanța tragicelor noastre experiențe totalitare, eventuala izbîndă a primogenitului ne sună bizar, mai cu seamă că se consumă pe un continent de la care am așteptat (și așteptăm) tradițional, aproape mitic, doar mesaje
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care am așteptat (și așteptăm) tradițional, aproape mitic, doar mesaje autentic democrate. Numai monarhia are dreptul (divin) de a-și perpetua familial existența. Și vedem cu toții ce performanțe de civilizație cunosc statele care, neabătut, decid regalitatea. Pentru că (iarăși vedem cu toții) propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii este un fenomen tipic al "socialismului" de lume a treia. Și cu ce catastrofale rezultate! Oricum, sună urît urechilor noastre chermezele zornăitoare în mijlocul cărora perorează, cam incontinent și cam demagogic, fiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]