739 matches
-
zilele noastre fac, mai puțin rău, dar, mai ales, care au făcut mai bine ceea ce au făcut? Aceste considerații morocănoase, incompatibile între ele, îl perturbă pe micul Paris, îi inhibă capacitatea de decizie, chiar dacă el trebuie să-și mărturisească o propensiune cvasiprenatală și genetică pentru Afrodita creștină. O întâlnesc în drumul meu încă de pe când eram doar un copilaș. Știu încă în ce măsură obișnuința te împiedică să ai o imagine clară, cât de mult deviază forța lucrurilor traiectoriile cele mai bine orientate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dacă nu grotesc, oricum exterior cazului expus până atunci, o adău gare nesudată, romanul rămânând interesant cu adevărat în prima sa parte. Proza lui Ury Benador reunește destul de neobișnuit însușiri de observator tăios al crizelor interioare cu altele care vădesc propensiuni lirice și deschideri spre simbol și mit. A doua ipostază o atestă, printre altele, strania nuvelă (sau mai degrabă poem în proză) Appassionata. Deși un „subiect“ avem și aici, substanța e lirică. Un Reb Burich’l, rabin din Sadagura, e
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poiesis-ului i se atașează "o natură de adaos", arta poetică transformându-se "într-o fabulă a tejghelei dintr-un bazar oriental". Pentru Eminescu, zice Călin Teutișan, "ideea de discurs poetic" este văzută ca "obiect de negoț" și "vine, firesc, din propensiunea către ironie și ludic". Un amplu capitol este consacrat universurilor descentrate, "Lumea pierdută". Aici se vorbește despre "fascinația oglinzii negre" în care "spații ale imaginarului sunt echivalente, ca funcționare, fenomenului astronomic al găurii negre", dând "expresie tulburătoare" magiei negre a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
obsesia asta de când a luat-o pe calea religiei. Odată îmi povestea, profund mișcat, ce virtuți extraordinare are mirtul cutare pe care i l-a adus un coleg de la muntele Athos. Eu nu pot înțelege așa ceva și oricum am o propensiune nebănuită, incredibilă să îi contrazic pe habotnici. Nu că R.T. ar fi automat un habotnic, dar dacă îi citești textele din Miorița, cam la asta te-ar duce gândul. Vorbește stins. La început, m-a enervat cumplit vorbirea asta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
adâncime psihologică și concentrare dramatică) sau un film de acțiune ; cum, în acest caz, nu spectaculosul desfășurărilor militare era important, ci subtilitățile de cabinet, prima soluție se impunea de la sine. Dar S.N. a decis să le combine, cedând probabil unei propensiuni naturale spre artileria grea, și a rezultat ceea ce ne așteptam : un amestec de teatru radiofonic și Un august în flăcări (Surpriza este că până și scenele de luptă par citate !) Redundant acolo unde s-ar fi impus elipsa (ce rost
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată o beție a naționalismului protocronist care i-a cuprins pe destui istorici și cercetători : „[Românii] erau fatal toleranți pentru că nu aveau cu cine să lupte. De aceea au moștenit acea propensiune mioritică, foarte bine studiată de Lucian Blaga, de a fi toleranți. Aici este, cred, și o influență a cultului lui Zamolxis și a cultului morții la daci. Noi aveam tot interesul să fim toleranți și, de aceea, nu găsești În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profesiile nepopulare, Block a demonstrat nu numai necesitatea cămătarului (a bancherului, În ultimă instanță) Într-o societate liberală, dar și că acesta „este la fel de onest ca oricare alt om de afaceri” <endnote id="(397, p. 133)"/>. Voi susține doar că propensiunea evreilor pentru acumularea de bani s-a datorat și faptului că, secole de-a rândul, lor le-a fost interzis prin lege să dețină proprietăți funciare sau imobiliare. În locul acestora, evreii au Încercat să acumuleze valori mobiliare, ușor de ascuns
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mărci ale lui „simț enorm și văz monstruos”. Interlocutorul speculează această inconti- nență elocutorie a partenerului de dialog, îl conduce către maxima întrebuințare, iar în final îi răspunde preluând mărci ale idiomului agramat al acestuia. Jubilația vicioasă a negativismului și propensiunea către discursul vituperativ relevă un vortex care absoarbe orice sens transfor mându-l în antimateria nonsensului. Discursul nu marchează nici cel mai mic efort de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a unei excitații de centru vid. Aflăm că Nae
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de cei doi sexa- genari, permite descoperirea celui de-al doilea chip mai vechi al ei, sărbătoarea, care are în centrul ei execuția, spectacolul oferit de ghilotină sau linșajul. Această ambi- guitate și inversiune tipic carnavalescă lasă să se întrevadă propensiunea pentru exaltarea nimicului în paralel cu o exacerbare a simțului civic articulat discursului gazetăresc, mecanismul lui „simț enorm și văz monstruos”. „Lumea pe dos” a sărbătorii populare, corespunzătoare acelor fêtes de fous din tradiția medievală este regimul de lectură al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
menționăm Premiul N. Bălcescu al Academiei Române (1964ă. Trecut în lumea umbrelor în ziua de 2 mai 1997, dr. Leonid Boicu și-a găsit odihna veșnică la cimitirul Eternitatea din Iași. Evocându-l, acad. Al. Zub nota: „Limpezimea privirii, fermitatea judecății, propensiunea pedagogică, în sensul larg al expresiei, erau calitățile lui cele mai evidente, puse la lucru într-un dozaj variabil și cu o stăruință ce denotă asumarea deplină a unui credo profesional și etică”. BOIȘTEANU, IOAN (1924-1993ă MEDIC VETERINAR Reputat fiziolog
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
discursurilor unanim împărtășite, ale științei. Credințele religioase, mai ales profețiile, au unele aspecte comune cu delirul, dar, dacă sunt acceptate de alții, își pierd caracterul morbid. Diferența specifică rezidă în aceea că delirurile sunt foarte personalizate și autoreferențiale. Autoreferențialitatea indică propensiunea individului de a interpreta cuvintele și acțiunile altora, de a vedea într-o întâmplare oarecare o directă legătură cu el, de a identifica sensuri personale în cele mai obișnuite evenimente și de a stabili astfel o legătură (inexistentă, de altfel
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mecanismul, îi trimiteau scrisori cu titluri de fantezie: "Bătrînule Fakir și delicioasă scrumbie", "Ilustrule Belezis și grațioasă balenă", "Ilustrule Ahasverus și somnorosule morun", "Drăgălașă Giocondă și frumoasă Fiametta", "Voluminoasă Saltea a lui Solomon și grațioasă Regină de Saba". Hogaș are propensiune spre bombasticul oratoric și spre hiperbolă. Fundamental, literatura lui e nu se poate mai specific românească, reluând tipica regresiune la geologia primitivă. Sadoveanu își creează teritoriul lui primordial într-un spațiu transcendent, Hogaș se mulțumește doar să pună între Piatra-Neamț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
colaborează la „Tânărul scriitor”“, „Pentru pace și cultură luptăm!” , „Iașul nou” (face parte din redacție), „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
pragul senectuții: „Semnul de întrebare alb/Pe valurile-albastre plutește către moarte”. Elegiacul rămâne tonalitatea fundamentală a liricii lui Ț., poemele alcătuind un spectacol de idei și de imagini elaborate, atinse când și când de artificiozitate. O țesătură lirică, vădind tot propensiunea spre autoproiecție și confesiune, atestă și romanele Manuscrisul de la Marrakech (1972) sau Negru și verde (1980), care au ca protagonist un tânăr medic în anii petrecuți pentru specializare la Paris, înaintea și în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. SCRIERI
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
din volumul În cumpănă (1919) respiră aerul secolului anterior, autorul aplicând o formulă narativă apropiată de cea postpașoptistă. Personajele nu sunt suficient de bine individualizate, construcția nuvelelor și a povestirilor suferă de schematism, ideile nu au anvergura așteptată, ba chiar propensiunea tezistă induce, uneori, un umor involuntar. În povestirea Bani calpi, bunăoară, un octogenar, creștin, pe nume Maximian, este considerat vinovat de „falșificarea” unor bani. Locuitorii orașului Istros, care se închinau vechilor zei, îl condamnă la moarte, fără nici o judecată, pe
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
ogradă”. Și Fuga statuilor (1979) conține stihuri compuse „sub semnul dragostei de țară” (Noaptea în câmp, Au plecat olteni la coasă, Teascuri de struguri, Poveste cu dealuri, Somnul secerătorilor). Ț. îmbracă teme bucolice în haine moderniste, insistând, cu o nestăpânită propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate: „Pe-o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
vorbească de poeziile originale ale Lucreției Andriu; tonalitatea lor e puternic feminină. Constituie aceasta o scădere? Nu văd de ce. E curios că pe această sensibilitate, se altoia o reală inteligență, masculină aproape, sensibilă la rigoarea logică și exprimânduse dialectic; această propensiune era coroborată de o adevărată și serioasă cultură. Acest tonus, această coloratură a inteligenții sale i-a permis Lucreției Andriu, după ce am făcut cunoștință și În ultimii ani ai vieții, să evolueze spre o viziune a lumii, În care taina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași linie neorealist-onirică, aici de un lirism mai atenuat, cu propensiune către alegorie și parabolă. Modelul limbajului biblic este și acum urmat și parodiat simultan. Barabas este un hagiu dintr-un Isarlâk de cartier bucureștean, un Iisus la mâna a doua, ratat, un profet bețiv al timpurilor noastre, acel tâlhar arghezian
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
ale Inscripțiilor pornesc, ce-i drept, din stări similare sau înrudite, dar acestea sunt transpuse în imagini mai puțin șocante, cu excepția uneia, a adorării „sclipirii putrezitelor organe”, din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și un artist plastic de talent). Tendinței de regăsire în patriarhal, natură și trecut îi răspund într-o bună parte a prozei propensiunea critică, cromatica apăsătoare, deseori sumbră. Sunt orientări antitetice, „între vis și viață”, care poartă sigiliul unei viziuni patetice, romantice. În Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
în documente. G. a fost unul dintre acei mari boieri cărturari care, împreună cu oameni ai Bisericii, au zidit faima culturală a deceniilor brâncovenești. Ei „făceau” cultură dintr-o superioară plăcere, fiind în același timp convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu Radu Greceanu, fratele său, G. s-a aflat printre cărturarii care au participat la apariția Bibliei în 1688. Editorii acestei cărți fundamentale s-au aplecat, în privința Vechiului Testament, pe un text
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
très bien. Ce n'est pas si mal payé, comme métier...” Francezul nu este Însă un continuator al lui Swift, el face lumii o propunere pe cît de procatoare, pe atît de serioasă. Slăbiciunea sa pentru mase este explicită, Împotriva propensiunii majorității scriitorilor spre marginalitate: “Une opinion majoritaire me paraît toujours intéressante, quelle qu'elle soit. Dès que je vois un sondage avec des pourcentages, je saute dessus! C'est presque une maladie, quoi...” În sfîrșit, În același interviu, disprețul său
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
diferit, ridicată de Camus În Străinul, ridicată, la modul creștin absolut, de Dostoievski În Crimă și pedeapsă: care este limita umană a libertății? Dostoievski răspunsese Dumnezeu și problema era rezolvată. Dar Camus redescoperă umaniatea În aspirația ei spre totalitate, În propensiunea ei criminală, În gregaritatea ei - jumătatea ei vitregă, blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare ale sexualității des-frînate, maternitatea - o altă posibilă tragedie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]