1,085 matches
-
o pompiță. Ea se întoarse brusc în spatele tabloului și auziră ușa trîntindu-se. — O fată ciudată, murmură autorul oftînd. Fac tot ce pot s-o ajut, dar nu e simplu. Și o bursă suflată din sentimente nobile Lanark stătuse cu capul proptit în mîini. Zici că mă creezi, spuse el. — Așa e. — Atunci cum pot trăi experiențe de care nu ai habar? Ai rămas surprins cînd ți-am povestit ce-am văzut din ambarcațiune. Răspunsul este neobișnuit de interesant; ascultă atent, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iluziile din politică. Crezi că poți schimba lumea vorbind cu un lider. Liderii sînt efecte, nu cauzele schimbării. Eu nu pot oferi prosperitate oamenilor pe care finanțatorii mei nu-i pot exploata. Lanark își puse coatele pe genunchi și-și propti fața între mîini. După o vreme, zise: — Nu-mi pasă ce se întîmălă majorității. Toți cei care am trecut de optsprezece ani am fost pervertiți și merităm ceea ce ni se întîmplă. Dar dacă raționamentul tău arată că întreaga civilizație poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-te, spuse Lanark mai amabil. Poți spune pămîntului că aș fi preferat un sfîrșit mai puțin obișnuit, adică, să fiu lovit de un fulger, de exemplu. Dar sînt pregătit să primesc moartea așa cum e. Șambelanul dispăru. Lanark îl uită, își propti bărbia în mîini și rămase acolo, urmărind mersul norilor. Era un bătrîn obișnuit, ușor îngrijorat, însă bucuros să vadă lumina pe cer. AM îNCEPUT SĂ FAC HĂRȚI CÎND ERAM MIC ȘI PUNEAM ACOLO LOCURI, RESURSE, UNDE SE AFLĂ DUȘMANII ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vină afară, să ne așezăm pe bordura trotuarului, să discutăm discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere, oameni de treabă și farmacistul nu părea să facă excepție, stătea pe un scaun alb, cântărea ceva, nu ne dădea nici o atenție. „Doamnă Gerda“, am spus după ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ani, având la activul său un marș de-a-ndărătelea de 12 800 de kilometri efectuat prin anii 1931-1932, se pregătește pentru un nou marș. Echipa mentul său cuprinde, printre altele, ochelari prevăzuți cu retrovizoare. 18. Pe urmă doamna Gerda și-a proptit și ea fața de geam, și-a lipit gura de el, voia să se explice, deși n-ar fi fost cazul. M-am tras un pic înapoi. „Eham atât de singuhă“, mi-a șoptit. „Muhise mama, nici nu știi cât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o țigară. „Parcă te-aș cunoaște de undeva“, m-a iscodit el după ce a tras un fum, două. „N-aș crede“, i-am răspuns. „Nu ți-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese ce se întâmpla: nu mai simțea vibrațiile oamenilor. Aceștia părăsiseră nava! Ixtl se repezi spre cel mai apropiat perete, abandonându-și arma făurită cu atâta trudă. Singura lui speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
metal ale râului Ab Nahand ori între grădinile de frasini și ulmi ale Parcului Națiunii. În Tabriz, Omar încercase beția nevinovată a cafelei și a bobului de cacao. „Aidin“ și „Shirin Asal“ fabricau ciocolată pentru întregul Iran, iar Omar se propti în vraja aurului amar al bomboanelor cu miez de migdală și a catifelei brumate pe care tabletele i-o lăsau în gură. Învăța pentru facultate și încercase soiurile de ciocolată pe care turcmenii le făcuseră de demult pentru cafenelele din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți cum pământul îi aluneca de sub tălpi: „Ce-o să facă de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar să-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să tricotezi, dar n-ai încotro. Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dragul meu. Nu-i suficient să te vopsești și să umbli pe jumătate goală ca să te dai în vânt după senzații tari. Ești fascinant, o cred și astăzi, dar nu într-atît încît să mă determini să dorm cu un revolver proptit în spinare." Când se întorsese din străinătate se căsătorise a doua oară." Trebuie să mai am fotografia ei printr-un sertar", gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dădu lampa făcîndu-i semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea inutil, de-o inutilitate care o cutremura. I-o dăruise fiica unei prietene pentru că-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bătrâna, poate vreți dumneavoastră să împingeți în locul meu. Părea să facă totală abstracție de ținuta tânărului, iar ochii nu coborau mai jos de bărbia acestuia. Am să închid eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o parte! Matei își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
seci ca ale voastre... Procesele tale, Antoane, n-au fost decât maimuțăreli în comparație cu el, pricepi? Mai-mu-ță-reli. Nu te uita la mine urât, că nu glumesc. Ai fost tu judecător, dar n-ai cunoscut ce-am visat eu azi noapte. Și proptindu-se bine pe picioare, Călugărul se dezlănțui: ― Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. "Nu te simți bine, domnule sculptor?" m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai înțelept să mă adresez grupului, vorbind de la nivelul dușumelei. — Pune picioarele jos, domnu’ R. Masa-i chiar sub tine. — Încet, spuse Ignatius întinzând cu multă prudență în jos degetul mare de la picior. Da, așa. Foarte bine. Când mă voi propti bine în picioare, puteți să-mi dați drumul. În cele din urmă, Ignatius ajunse să stea vertical pe masă, ținând legătura cu cearșaful în dreptul pelvisului, pentru ca spectatorii să nu observe că manevra de ridicare avusese un efect oarecum stimulant. — Prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
această cauză am serioase îndoieli că voi mai avea timp în viitor pentru corespondența noastră. Al tău, foarte ocupat, Ignatius Opt — Las-o în pace, spuse domnul Levy. Uite, încearcă să doarmă. — S-o las în pace? Doamna Levy o propti pe domnișoara Trixie de spătarul divanului galben. Îți dai seama, Gus, că asta este tragedia vieții sărmanei femei? A fost întotdeauna singură. Are nevoie de cineva. Are nevoie de iubire. — Uuf! Doamna Levy era o femeie cu pasiuni și idealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asalturi care puteau fi lansate pornind de la politică și sex. De preferință politica. Strategia îi reclama toată atenția. * Lana Lee stătea pe un scaun înalt de bar, ținându-și încrucișate picioarele îmbrăcate în pantaloni bej de antilopă. Fesele ei musculoase propteau scaunul de podea, ajutând-o astfel să-și mențină o poziție perfect verticală. Când se mișca, mușchii mari ai obrajilor ei din partea de jos a spinării se încordau, acționând astfel încât să împiedice scaunul să se încline sau să se clatine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia de dincolo de obloane se potoli, dar foarte puțin. O ușă se deschise dincolo de alee și Dorian Greene veni spre poartă. — O, Doamne! exclamă el când văzu cine era afară pe trotuar. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-l pună în pericol. Tolkachenko se mișca încet, pășind cu precizie încordată, oprindu-se și trăgând cu urechea după fiecare pas. Apoi, stătu la ușă, ascultând înainte de a prinde mânerul cu o apucătură care îi încordă întreg barțul. Își propti umărul în ușă în timp ce o deschise. Chiar și pe întuneric știa unde să-și așeze piciorul pentru a putea urca scările fără a provoca prea multe zgomote. În timp ce urca, murmurul surd al vocilor se întețea. Se vedea lumină pe sub ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urmă fu mărită de violența loviturilor. ă Poate că s-au mutat, se întrebă Porfiri cu glas tare, după o vreme. Salitov încercă ușa, care se deschise, lovindu-se însă de ceva înăuntru, ceea ce îl determină pe locotenent să își proptească umărul în ușă și să o împingă cu putere, deschizând-o de tot și, astfel, împingând obstacolul de-a lungul podelei. ă Isuse Christoase, Doamne Dumnezeule, șopti Porfiri, închizându-și ochii și își strânse degetele în jurul cadoului, urmându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
seci ca ale voastre... Procesele tale, Antoane, n-au fost decât maimuțăreli în comparație cu el, pricepi? Mai-mu-ță-reli. Nu te uita la mine urât, că nu glumesc. Ai fost tu judecător, dar n-ai cunoscut ce-am visat eu azi noapte. Și proptindu-se bine pe picioare, Călugărul se dezlănțui: — Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. „Nu te simți bine, domnule sculptor?” m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]