856 matches
-
cu care mi-am prins părul la școală și mi-l ascund în buzunarul de la uniformă. îmi trag uniforma puțin în sus pe pulpe, prefăcându-mă că o aranjez, pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic de rotunzi!), într un gest prostesc de cochetărie pe care nu mi-l pot înfrâna. Apoi îmi scutur părul nără vaș, să mi se așeze într-o formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar În momentul În care temporal și fizic Încă le priveam. Dacă aș fi avut curajul, iar soția mea răbdarea, aș fi rugat-o să Întoarcă mașina și să ne Înapoiem la locul respectiv pentru că știam că, În cel mai prostesc mod, tocmai căzusem Într-o veche capcană. Nu neapărat cunoștințele puține stau la baza ignoranței; prea multele cunoștințe, sau dorința de a acumula prea multe, pot conduce și ele la același rezultat. Există ceva În natura naturii, În caracterul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl răbufni pe Mircea amintirea convorbirii prostești pe care o avusese la cârciumă, cu prietenul său de încredere. Se prăbuși în rana lui permanentă, acaparatoarea frică generală, ca într-o prăpastie! Nedefinită, îndepărtată, frica lui rituală al doilea val de frică se apropia treptat, punându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu forța. Ba, mai mult: presa a scris în mai multe rânduri de veritabilele acte de corupție ce se petrec atunci când se pune problema trimiterii de trupe românești în teatrele de operațiuni. Am insistat asupra credulității jurnaliștilor, dar infinit mai prostească e credulitatea electoratului. N-am reușit - și probabil n-am să reușesc niciodată - să decifrez mecanismul prin care milioane de oameni înghit gogoșile nerușinate ale politicienilor. Deși au deja experiența câtorva rânduri de "alegeri libere", românii intră de bunăvoie într-
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
mai frivolă carte a întregei noastre literaturi; și fiindcă Schleiermacher a ademenit pe evreii din Berlin la creștinism*, d. Graetz compară activitatea acestui bărbat cu cultul Astartei (181 sq). Din mijlocul acestor virtuozități dumnealui asigură în fine că e "prejudițiu prostesc sau minciună când cineva zice că jidovismul predică ură contra creștinătății" O seamă de cititori vor fi punând toate acestea în socoteala zelului religios; dar pentru hulirile sale în contra Germaniei d. Graetz nu poate solicita o asemenea scuză. "Germanii, acești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scoate din sărite. Pe măsură ce ea răspundea la întrebările inchizitorilor săi, pe marele ecran dinapoia ei apăreau portrete și rapoarte, pe care prefera să nu le vadă. Fiindcă aceste figuri erau acelea ale membrilor echipajului lui Nostromo. Parker, cu un zâmbet prostesc; Brett care părea să fie foarte plictisit că era luat în poză; Kane, Lambert; Ash, trădătorul, a cărui figură fără suflet era transfigurată de mină contrafăcută și programată, Dallas... Dallas. Da, era preferabil ca ecranul să fie în spatele ei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de a-și trece un picior peste celălalt, ceea ce produse un fel de foșnet. Apoi... purtătorul de cuvânt se aplecă înainte. Nu se ridică, dar când vorbi, tonul lui era acuzator: - Să nu crezi nici o clipă că poți să ne prostești pretinzând că ești cooperant. Noi știm foarte bine că nu știi cum să te descurci cu dereglarea care ți-a afectat acea parte specială a creierului tău, și de aceea a avut loc un fel de inversiune care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ani buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi venea să-i adun și să-i căsătoresc între ei: doamna Pârțac cu domnul Căcană, tovarășa Poponete și tovarășul Flocea, tanti Fufă și nenea Găureanu. O nuntă uriașă, prostească, superbă, cu milioane de invitați doborâți de solemnitatea momentului. Singurii cu care mă înțelegeam rămăseseră prietenii, niște zevzeci parcă scoși din romanele de aventuri interbelice: Mihnea, matematicianul ratat, care putea să-și schimbe culoarea ochilor; Cezar, desenatorul politehnist, bâlbâit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frigiderul „General Motors“ și bucătăria cu faianță albă, înfășurat protector în perdelele și draperiile catifelate pe care, cine știe de ce, bunicu’ Vitalian nu mă lăsa să pun mâna, plesnindu-mă de fiecare dată când mă apropiam de ele. Visul meu prostesc mirosea a cuișoare și dulceață de vișine, ca o jucărie perfectă. Și jucăria asta nemaipomenită, în care puștiul din mine își punea toate speranțele, s-a făcut țăndări într-o bună zi. Era o zi simplă, curată, oribilă. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înspăimântătoare rezonanță biblică în închipuirea mea de puști: zăream cărămizi peste cărămizi strângând șirurile de bărbați și femei pe care Dumnezeu se hotărâse să-i pedepsească. Comuniștii căutaseră și ei să-și bage coada. Străzile lor duhneau și-aveau denumiri prostești sau de chimicale: te apucau nervii pe Chibzuinței și-ți venea să spargi geamuri pe Vigilenței. De Acetilenei, Angrenajului sau Azotului nu mai vorbesc: fugeai de ele mâncând pământul. În furia lor, băieții lăsaseră posterității nume imposibile, de nedezlegat: cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astea plutitoare, suspendate, la populația lor pestriță, compusă din sute de mii de vieți pulsând simultan în aer, făcând de toate: citind, dormind, sporovăind, scărpinându-se în nas, legate între ele prin centura de scaun, telefoane mobile și-un sentiment prostesc de confort și siguranță. Îl încercasem și eu, închisesem repede ochii, să nu vomit. Între tine și pământul care te născuse stăteau doar o fâșie de tablă și nouă kilometri de spațiu gol; îți priveai vârfurile pantofilor și vedeai tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe față. Asta nu-l împiedica să joace mizeriile de partide de care v-am vorbit, toate în timpul orei. Așa au fost vremurile atunci. El își vedea de meditațiile la Drept, eu de poveștile mele despre scriitori necunoscuți, cu nume prostești: Eusebiu Camilar (nu puteai să nu te gândești la o cămilă), Ion Potopin (tipul scotea pe vremuri tone de poezii cu Partidul), Titus Vâjeu (ăsta chiar nu știu ce scria), Tiberiu Utan (altul cu Partidul). Predam ce învățasem și eu în școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de odihnă! exclamă Nastasia Filippovna cu o grimasă nemulțumită și dezgustată, ca o prostuță flușturatică și capricioasă, căreia i se ia jucăria preferată. Generalul se strădui să facă tot posibilul pentru ca situația în care se afla să devină și mai prostească. — Draga mea! Draga mea! rosti el cu reproș, adresându-i-se solemn soției și ducându-și mâna la inimă. — Nu pleci de-aici, mamă? întrebă Varia cu voce tare. — Nu, Varia, am să rezist până la sfârșit. Nastasia Filippovna nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
starea epileptică i se amplifica din ce în ce mai mult. Furtuna părea într-adevăr că se apropie, dar încet. Începeau de-acum să se audă tunete îndepărtate. Se făcea zăpușeală... Cine știe de ce, așa cum îți revine uneori în memorie un motiv muzical agasant, prostesc, de care te-ai săturat până peste cap, și-l amintea acum întruna pe nepotul lui Lebedev, pe care îl văzuse mai înainte. Ciudat era că și-l amintea sub înfățișarea criminalului de care vorbise Lebedev, prezentându-i-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a adormi și mâine, dar numai cu condiția să nu mai răsfoiești niciodată aceste pagini. Vrei? — Credeți că e posibil? spuse Ippolit și îl privi peste măsură de mirat. Domnilor! strigă el, înviorându-se iarăși febril. A fost un episod prostesc, de-a lungul căruia n-am știut cum să mă comport. Nu voi mai întrerupe lectura. Cine vrea să asculte să asculte... Sorbi repede o înghițitură de apă din pahar, își sprijini repede coatele pe masă, ca să se ferească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se aplecă spre el, încă străduindu-se să nu-l privească fățiș; vru să-i atingă umărul ca să-l roage și mai convingător să nu se supere. Bine, adăugă ea, rușinându-se teribil, simt că am întrebuințat o expresie tare prostească. Am făcut-o așa... numai ca să te pun la încercare. Ia-o ca și cum n-aș fi spus nimic. Dacă te-am jignit, iartă-mă. Nu te uita la mine, te rog, întoarce capul. Ai zis că e un gând foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cotitură din familie“, în legătură cu câteva cuvinte, pe care Lizaveta Prokofievna le lăsase să-i scape despre nunta Adelaidei, care trebuia iarăși amânată, ca să poată fi făcute amândouă nunțile odată. E greu de descris cum a explodat Aglaia la aceste „presupoziții prostești“ și, printre altele, a lăsat să-i scape că “încă nu are de gând să țină locul amantelor nimănui“. Aceste cuvinte îi uluiră pe toți, mai ales pe părinți. Într-o consfătuire de taină cu soțul ei, Lizaveta Prokofievna insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Îl simt, iar de plata răbdării se lipsesc. Necunoscând legile duhovnicești, nu știu că fugind de Încercă‑ rile care după Îngăduința lui Dumnezeu Îi apasă, vor apărea altele mai mari. „Un singur refugiu există pentru ele : răb‑ darea. Cu Împotrivirea prostească nimic nu vei izbândi, ci doar le vei Înmulți, așa că la sfârșit te vor birui. Să fii ca trestia care, atunci când bate vântul, se Înconvoaie, iar când 162 Suferința și creșterea spirituală vântul se domolește, iarăși se Îndreaptă. Dacă nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Her Relations With Cardinal Mazarin:„Pamfletele și gazetarii vremii nu au mai încercat să acopere intimitatea dintre regina mamă și ministru. Tot felul de afirmații obscene erau împrăștiate atât în versuri, cât și în proză, unele amuzante, altele grosolane, altele prostești. Autorul operei Requeste Civile, scriind despre acest subiect, spunea: Dacă zvonurile legate de o căsătorie ar fi adevărate, consfințită de către părintele Vincent, atunci aceste remarci impertinente ar fi fost de mult timp date uitării ». Cu siguranță, aceste versuri injurioase nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cel mai mare al regelui] să fie chemat, și l-a prezentat [pe fiul său] ca pe un tânăr curtean [marchizului]. Domnul de Vardes l-a recunoscut și a făcut o plecăciune. Regele i-a spus râzând: «Vardes, ce lucru prostesc ai făcut, știi foarte bine că nu faci plecăciuni nimănui în prezența mea». Domnul de Vardes a răspuns pe același ton: «Sire, nu mai știu nimic, am uitat totul, Maiestatea Voastră va trebui să-mi ierte chiar și treizeci de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
În sat la noi este o instigare temeinică la violența de clasă, exaltă ura ca mecanism al progresului social. Cel care are este prin definiție un ticălos, cel care nu are e un om harnic și cinstit. Pare simplu și prostesc. Poate să intre așa ceva, pe termen lung, în capul a mari mase de români ? Poate : să ne gândim la fervoarea luptei anticorupție a începutului de mileniu III pe aceste plaiuri - cât din ea este dorință de dreptate și cât ură
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de altă parte, trebuie să amintim o situație anecdotică petrecută la susținerea tezei de doctorat a celebrului fizician Louis de Broglie, în anul 1924, când jumătate din comisia doctorală considera că ideea sa de a asocia electronului o undă era prostească, considerându-l nebun și cerând eliminarea sa din Universitate, în timp ce cealaltă jumătate considera că ideea sa ca fiind absolut genială. Din fericire pentru savant și știință, a reușit să se impună jumătatea comisiei care considera că ideea sa e genială
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și altul. („Cum e cu putință să fii persan?“ - „Cum e cu putință să fii francez?“) Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi („sărmanii oameni din Evul Mediu!“), stupoarea în fața altor zei, contrarierea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prevăzut. Chiar dacă timpul și spațiul îi despart pe oameni, chiar dacă oamenii se despart, acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de luptă administrativ, pentru Autoritate, pentru Principii și pentru lege, care nu admit ca interesul particular să treacă peste funcțiunea publică, chiar din partea acelora care conduc carul societății. Judecătorii noștri vor ști că voind să se laude cu o îndurare prostească vor viola legea justiției, care a fost întocmită pentru a întări pe oameni pedepsind greșelile, și nu pentru ca judecătorul să-și arate bunătatea sufletească. Este îngăduit să se facă dovada acestor calități în viața particulară, însă nu pe terenul public
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]