923 matches
-
condiții, Hmelnițki a început să caute un nou aliat. Deși cazacii își câștigaseră "de facto" independența față de Polonia, noul stat avea nevoie de recunoaștere internațională, și aceasta nu putea fi asigurată decât de un monarh străin. Bogdan Hmelnițki a căutat protectoratul Imperiului Otoman în 1651, când au fost schimbate delegații oficiale de ambasadori. Turcii le-au oferit cazacilor statutul de vasalitate în aceleași condiții cu cele ale Hanatului Crimeii, Moldovei și Țării Românești. Ideea subordonării unui monarh musulman nu a fost
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Mănăstirea Dobrovăț se afla părăsită de călugări și într-o stare de ruină. Mănăstirea Dobrovăț a fost prădată de tătari în anul 1658. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, familia boierilor Racoviță a început să exercite un protectorat benefic asupra mănăstirii. Boierii Racoviță au efectuat lucrări de restaurare a complexului monahal după anul 1663. În cea de a doua jumătate a sec. al XVII-lea a fost construit zidul de incintă și turnul de intrare, din acesta din
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care ultimul a murit. Intrând în oraș, el l-a invitat tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el intrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Cand Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana să, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el întrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
sabotaje. După invadarea Danemarcei din 9 aprilie 1940, autoritățile germane de ocupație au permis guvernului danez să rămână în funcție. Germanii au avut mai multe motive să facă acest lucru, principalul fiind acela al prezentării opiniei publice un caz de „protectorat model”. De vreme ce guvernul ales democratic rămăsese la putere, cetățenii țării au avut puține motivații să se angajeze în luptă, spre deosebire de cazul norvegienilor, francezilor sau a polonezilor. Evreii au rămas ferm sub protecția guvernului danez, politicienii aleși democratic au rămas în
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
Jozef Tiso. Independența Slovaciei a fost recunoscută de Franța, Regatul Unit și alte puteri. Președintele Emil Hácha a acceptat în cele din urmă ocupația militară germană a ceea ce mai rămăsese din teritoriul ceh pe 15 martie. Hitler a proclamat înființarea Protectoratului Boemiei și Moraviei. La scurtă vreme teritoriul Memel, care fusese separat de Germania în 1920 și a fost anexat de Lituania, a fost retrocedat Reichului ("heim ins Reich").
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
metalurgice din China centrală, interzicerea unor viitoare concesionări de către chinezi a unor zone de coastă către o a treia putere și diferite alte avantaje politice, economice și militare, care, dacă ar fi fost acceptate, ar fi transformat China într-un protectorat japonez. În fața creșterii sentimentelor antijaponeze din întreaga Chină și a apariției unor importante opoziții internaționale, Japonia și-a retras ultimul grup de cereri, iar tratatul de pace a fost semnat în mai 1915. Între partidul de guvernământ (Kodoha) și organizațiile
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
SS" și general de poliție, șef din 1939 al Oficiului Suprem al Securității Reichului ("RSHA") care subordona serviciile Gestapoului (Poliției Secrete de Stat), Serviciul de Securitate "Sicherheitsdienst" și Poliția Judiciară "Kriminalpolizei". Deasemenea a fost și Protector al Reich-ului ("Reichsprotektor") pentru Protectoratul Boemiei și Moraviei. Hitler îl avea în vedere ca pe un posibil succesor al său. Era considerat de unii ca fiind numărul trei în ierarhia aparatului nazist german. Mama lui Heydrich, Elisabeth Kranz, era fiica directorului conservatorului regal din Dresda
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
de păreri in cadrul alianței învingătorilor. Conceptului Franței unor principate unite s-a raliat Rusia din motive tactice, însă in totală contradicție cu părerea Austriei si Imperiului otoman. Anglia a luat o poziție nedecisivă. In alianța învingătoare exista unanimitate că protectoratul istoric al Rusiei asupra principatelor trebuie să se termine, cu o "derusificare" a principatelor de influenta Rusiei in cultură si administrație, însă exista neunanimitate privind statutul organizatoric viitor al principatelor. Principatele Române erau in concepția lui Napoleon III cele mai
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862. Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
până în acel moment Germaniei, Finlandei, Poloniei, Japoniei și României. Polonia a primit cea mai mare parte a teritoriilor din răsărit ale Germanie la est de linia Oder-Neisse, inclusiv regiunea industrială a Sileziei. Regiunea germana Saar a fost trecuta temporar sub protectoratul Franței, dar a fost retrocedata Germaniei în cele din urmă. Numărul germanilor expulzați, (după cum se stabilise de altfel la Conferința de la Potsdam), a fost de aproximativ 15 milioane de oameni, din care cam 11 milioane din fostele teritoriii germane și
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea de triburi alana de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de Balamber. Vizigoții conduși de Athanaric i-au oprit pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Corcyre, Ithaque și Mer-Égée. Ultimele două au fost definitiv suprimate în 1802, în urma pierderilor acestor teritorii în 1798 și 1799. De la 2 aprilie 1800 până la 20 iulie 1807, arhipelagul a fost ocupat de forțele ruso-otomane, înainte de a fi plasate sub protectoratul conjunct al acestor țări, sub denumirea de „Republica celor Șapte Insule”. În 1807, Rusia cedează din nou aceste insule Franței, care le anexează. Ocupate în cea mai mare parte de britanici din 1809 (cu excepția insulei Corfu, blocată până în 1814), Insulele Ioniene
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
cedează din nou aceste insule Franței, care le anexează. Ocupate în cea mai mare parte de britanici din 1809 (cu excepția insulei Corfu, blocată până în 1814), Insulele Ioniene au fost atribuite Regatului Unit (formal Puterilor victorioase asupra lui Napoleon), sub forma unui protectorat, prin Tratatul de la Paris, la 5 noiembrie 1815. Britanicii denumesc protectoratul „Republica Insulelor Ionice”, în și îi atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
cea mai mare parte de britanici din 1809 (cu excepția insulei Corfu, blocată până în 1814), Insulele Ioniene au fost atribuite Regatului Unit (formal Puterilor victorioase asupra lui Napoleon), sub forma unui protectorat, prin Tratatul de la Paris, la 5 noiembrie 1815. Britanicii denumesc protectoratul „Republica Insulelor Ionice”, în și îi atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei, care le-a anexat la 2 iunie, în același an. În
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
a cărbunelui și oțelului, astfel putea fi prevenit un război ipotetic. Între 1946-1954, în colonia Indochina Franceză a avut loc un război de eliberare cu pierderi în ambele părți, în urmă căruia Franța a declarat retragerea din regiune. În 1956-1957, protectoratelor Maroc și Tunisia li s-a acordat independența. Algeria, care găzduia un milion de coloniști europeni, a rămas încă la statutul de colonie. S-a aprobat o lege prin care se oferea dreptul musulmanilor algerieni de a fi aleși că
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
față de o conspirație prorusă la București), au reprezentat un motiv de război pentru războiul ruso-turc din 1806-1812. (Ipsilanti a fost reînscăunat de generalul Mihail Miloradovici imediat după intrarea trupelor ruse în Muntenia). Astfel de acțiuni a inaugurat o perioadă de protectorat ruses în cele două principate, care a culminat cu administrația "Regulamentului Organic" din anii 1830. Principatele Dunărene căpătaseră o mare importanță strategică odată cu izbucnirea seriei războaielor napoleoniene și începutul declinului Imperiului Otoman, de îndată ce statele europene au început să fie îngrijorate
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
de naționalismul națiunilor slave și de sentimentele antiotomane. În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, naționalismul rus a devenit un factor important în sprijinirea luptelor creștinilor balcanici pentru eliberare de sub jugul otoman și transformarea Bulgariei și Serbiei în protectorate de facto ale Imperiului Țarist. Din 1875 până în 1877, criza balcanice a fost agravată neîncetat de răscoalele din Bosnia, Herțegovina și Bulgaria, pe care turcii otomani le-au înăbușit cu o asemenea duritate, încât Serbia a declarat război. Nicio națiune
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
acesta, împreună cu sentimentele asociate, a devenit stereotipuri printre cehi. Termenii "Mnichovská zrada" ("Trădarea de la München") și "zrada spojenců" ("trădarea aliaților") au fost folosite în același timp și cu același înțeles. În timpul celui de-al doilea război mondial, propagandiștii cehi din Protectoratul Boemieie și Moraviei, așa precum era Emanuel Moravec, foloseau termenul pentru pentru a justifica colaborarea cu Germania Nazistă. În timpul campaniei parlamentare din 1946, Partidul Comunist Cehoslovac a argumentat cu mult succes că nestatornicia istorică a aliaților occidentali trebuia contrabalansată prin
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ambiguitatea textelor înțelegerilor finale, care prevedeau existența a două domnii, dar nu împiedica una și aceeași persoană să fie aleasă pe ambele tronuri, a fost ales ca "Domnitor" al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Tratatul de la Paris a înlocuit protectoratul rus cu garanția colectivă a marilor puteri. Acesta însă nu a realizat unirea Principatelor dar a facilitat calea către aceasta, lăsând problema în mâinile românilor. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza poporul român a înfăptuit el, mai întâi
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
bătălia de lângă Suzdal și a fost forțat să plătească răscumpărare hanului. În iulie 1487, Marel Cneaz Ivan al III-lea a acupat Kazanul și a pus pe tronul hanatului un conducător-marionetă, Möxämmädämin. După acest eveniment, Hantul Kazanului a devenit un protectorat rusesc, iar negustorilor ruși li s-a permis să facă afaceri în mod liber pe teritoriul hanatului. Sprijinitorii unirii cu Imperiul Otoman și cu Hanatul Crimeii au încercat să exploateze nemulțumirile populare pentru a provoca răscoale precum cele din 1496
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Au fost descoperite de navigatori olandezi și britanici în secolele XVII și XVIII, dar primii europeni care s-au stabilit pe aceste insule au fost misionarii francezi care au introdus catolicismul pe însule începând cu 1837. În 1842 au cerut protectoratul francez datorită unei rebeliuni populare. În 5 aprilie 1887, regina regatului Uvea (de pe insula Wallis) a semnat tratatul ce stabilea protectoratul francez, urmată de regii din Sigave și Tu´a un an mai târziu. Insulele au fost puse sub autoritatea
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
aceste insule au fost misionarii francezi care au introdus catolicismul pe însule începând cu 1837. În 1842 au cerut protectoratul francez datorită unei rebeliuni populare. În 5 aprilie 1887, regina regatului Uvea (de pe insula Wallis) a semnat tratatul ce stabilea protectoratul francez, urmată de regii din Sigave și Tu´a un an mai târziu. Insulele au fost puse sub autoritatea coloniei franceze Noua Caledonie. În 1917, cele trei regate au fost anexate Franței, devenind colonia Wallis și Futuna, dar tot sub administrația Coloniei Noii
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
colonial francez a fost însă anul 1830, când Franța a invadat Algeria, care a fost cucerită treptat în următorii 17 ani. În timpul celui celui de-al doilea Imperiu Francez condus de Napoleon al III-lea, s-a încercat stabilirea unui protectorat de tip colonial în Mexic, dar francezii au fost nevoiți să abandoneze experimentul după încheierea războiului civil american, odată cu invocarea de către președintele american a Doctrinei Monroe. Intervenția franceză în Mexic a durat din 1861 până în 1867. Napoleon al III-lea
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]