1,184 matches
-
Șeful meu direct, ambasadorul României la Tel-Aviv, nu mi-a acceptat însă propunerea, sub o scuză de neînțeles în diplomație, și anume, lipsa de timp. În orele la care domnul Victor Ciorbea ar fi trebuit să se afle în vizită protocolară în biroul lui Yasser Arafat, din Fâșia Gaza, la propunerea șefului misiunii diplomatice române la Tel Aviv, premierul României a participat însă la o masă privată, neoficială, la invitația unui om de afaceri, într-un restaurant la Betleem. Participând la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
comunicat că "Majestatea sa Regele Hussein vă va primi a doua zi, pentru prezentarea scrisorilor de acreditare". Ne-am deplasat cu autoturismul la Amman, pe ruta Beirut-Damasc-Derr'a. A fost o bună primire la suveranul hașemit. Cu o anumită ocazie protocolară oficială, i-am pus ambasadorului iordanian o întrebare referitoare la întârzierea prezentării scrisorilor de acreditare ale ambasadorul român în Iordania. Diplomatul iordanian mi-a răspuns că "protocolul regal iordanian nu cunoștea exact originea etnică a ambasadorului romîn, apelând la serviciile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
român luau parte la seminariile și mesele rotunde organizate de A.D.I.R.I., inclusiv la conferințele internaționale, și semnau cu regularitate studii și articole publicate în Revista română de drept internațional și relații internaționale. Ministrul Afacerilor Externe, Corneliu Mănescu, organiza acțiuni protocolare importante mese în onoarea miniștrilor de externe și alte personalități internaționale care efectuau vizite la București, recepții, cocteil-uri în saloanele A.D.I.R.I. Miniștri ai afacerilor externe și alți demnitari străini parlamentari, înalți funcționari internaționali etc. -, academicieni, profesori universitari, directori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fiind partide care proclamă răsturnarea ordinei publice cu forța. Da, bineînțeles, a adăugat Iliescu cu o mișcare neglijentă a mâinii și un vag surâs i-a fluturat pe fața sa plăcută, inteligentă, dar... am făcut-o mai ales la modul protocolar. Pe noi, acolo, tovarăși, ne-au interesat mai ales contactele practice, pragmatice!..” Era pentru prima oară când auzeam din gura unui personaj care peste un an sau doi sau trei, nu mai știu exact, urma să dețină Înaltul post de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce intra sub incidența unei atare convenții. *„La femme est question d’atmosphere” (Jules Laforgue). Asta ar explica relaxările în prezența unora dintre ele și încordările, indispozițiile, opacitățile produse în prezența altora. Mă interesează critica „de atitudine”, degajată de obligații protocolare. Independența trebuie să fie prima condiție a actului critic. Prin urmare, sînt de salutat cei cu statut de neîncolonați (Grigurcu, de pildă), cronicari fără gazete și trăind în provincie. Prin contrast cu aceștia, unii dintre „confrați” îmi par a fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tîrziu poimîine, îmi aduci recenzia. Am terminat. Hai, fuguța, la treabă!” „Bine, șefule”, a răspuns moale, cel expediat. Apoi, după o clipă de ezitare: „Ai cumva volumul de care ziceai (vechea lor camaraderie spărgea din cînd în cînd crusta formulelor protocolare) ori îmi poți spune cum se cheamă, să-l caut în bibliotecă?” A doua zi, R.C. l-a convocat din nou pe Sp. și i-a dat de scris altceva, tot pe termen scurt, iar el, neavînd încotro, a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a vorbit acelor „amărășteni” despre „«Ateneu» - revistă europeană” și ce face el ca să se mențină astfel. Au fost aduși din București, pentru a da greutate șezătorii, Al. Piru și Eugen Simion. Ruptura grupului de băcăuani s-a produs după vizita protocolară la „tovarășa Găinușe”, urmată de „aprovizionare”. G. și Cs. au luat cartofi, ceapă, salam etc., burdușind portbagajul mașinii acestuia din urmă și canapeaua din spate. În consecință, Sergiu și Nanianu s-au întors la Bacău, o parte din drum, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unor atare acțiuni, treptat am început să fiu cunoscut în cercul larg de reprezentanți ai diverselor "comitete și comiții" ce concurau la concretizarea "actelor culturale", fiind răsplătit regește pentru prestația mea: invitații la concerte, expoziții, gale de film, la acțiunile protocolare organizate de "partea română" sau de ambasade, legitimație specială pentru casele teatrelor și cinematografelor din capitală, ceea ce nu era deloc puțin pentru acele vremuri. Una peste alta, cu întreruperile datorate plecărilor în misiune permanentă, am petrecut în Direcția culturală 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ce acțiuni mai importante sunt avute în vedere pentru anul în curs în țara de reședință. Ne-a transmis din partea sa și a soției invitația de a lua dejunul împreună la reședință în prima sâmbătă și cu aceasta momentul protocolar "la nivel înalt" a luat sfârșit. Pentru ziua respectivă am fost învoit în vederea aprovizionării, așa că am plecat din nou cu șoferul ambasadei spre centru, pe traseu acesta arătându-ne "obiectivele" de interes turistic și gospodăresc. Rămași singuri în centru, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
găsit-o excelentă: ca istoric, mă interesa și fascina America Latină, unde nu speram să pot ajunge vreodată; să fii șef de misiune era ceva; de refuzat nu puteam nicicum să refuz propunerea ministrului, atât îmi trebuia! Așa că pe cel mai protocolar ton cu putință am răspuns: "Tovarășe ministru, propunerea dumneavoastră mă onorează și vă mulțumesc pentru încredere". Mi-a urat drum bun și cam asta a fost tot! Eram bucuros de ce mi se întâmplase, am zis "a rivederci Roma" și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de cartier, care ne-au pus "la patru ace". Eram tineri amândoi, arătam bine, nu aveam kilograme în plus, iar cele pe care le aveam erau foarte bine repartizate, așa că hainele stăteau "ca turnate". Ne venea să râdem la reuniunile protocolare de la Santiago când un coleg sau o colegă din corpul diplomatic ne întreba discret unde ne comandăm "în vest" elegantele ținute. Ce puteam să le răspundem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dictatură militară, că predominanți trebuie să fie cei "albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a interesat în primul rând omul, să fie corect și bine pregătit profesional! Am rămas împreuna timpul "protocolar" necesar, am mulțumit pentru primire, am cerut secretarei să pregătească pentru a doua zi la ora 9 o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dorită "curată" de prezența rușilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, nonstop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și concentrare. Eram prezenți la acțiunile protocolare organizate cu ocazia zilelor naționale de celelalte ambasade sau cu alte prilejuri. Cele mai "gustate" erau recepțiile de la ambasadele SUA, Franței, Angliei, Spaniei, Argentinei, Braziliei... cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Comandanții navelor, însoțiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, de care știam că sunt membri ai Partidului Creștin-Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și alte surprize de același gen, care mi-au amintit de cele povestite de un coleg aflat în misiune la ambasada României de la Beijing: chinezii, cu istoria și cultura lor milenara, au știut întotdeauna să organizeze cum se cuvine momentele protocolare. Pe la un început de an a plecat din portul Constanța un mare lot de camioane de la uzina "Steagul Roșu" din Brașov cu destinația China. În anii aceia se mai acceptau în cadrul "relațiilor frățești" schimburi ciudate de mărfuri, gen o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
condamnați 20 de colaboratori ai săi, dar, spre surprinderea opiniei publice, colonia nu a fost desființată, ci doar "reformată" și "umanizată", continuând să existe și astăzi sub numele de "Villa Baviera"! La Temuco vizita noastră a demarat cu o primire protocolară la comandantul regiunii Araucania, un general, care ne-a informat despre "posibilitățile regiunii" și interesul pentru finanțare și cooperare internațională. A urmat apoi o vizită la "Museo Regional de la Araucania", inaugurat în 1881, interesant pentru multitudinea de exponate privind viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
participările la diverse "acte solemne" și sărbători naționale, sosirea curierilor, redactarea corespondenței și alte activități de rutină. Rutină întreruptă de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă"la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în țara noastră. Datorită bunelor relații cu Enrique Iglesias, mi s-a dat posibilitatea să rostesc în plen un salut din partea României, evidențiind interesul de dezvoltare a relațiilor cu statele din zonă. La încheierea reuniunii, gazdele au organizat o acțiune protocolară pentru "șefii de delegații" (între care mă număram și eu), la un "rancho", o ferma din afara Montevideo. Am fost transportați cu un autocar și întâmpinați la intrarea în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem fiecare separat și toți împreună prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doi RDG-iști, aflați de multe ori în situații critice, în ultima parte a mandatului negociind chiar cu autoritățile chiliene deschiderea la Santiago a unui Birou comercial al RDG. Nemții, fie ei și RDG-iști, au arătat ca pot fi protocolar la înălțime ambasadorul RDG a cerut o audiență ministrului Ștefan Andrei, în cadrul căreia a prezentat o scrisoare de mulțumire a ministrului de externe al RDG, redactată în numele Guvernului, prin care se aduceau mulțumiri "tovarășului Vasile Macovei, însărcinat cu afaceri, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al treilea de la Ministerul Învățământului. Ne știam de mulți ani, toți erau excelenți profesioniști și cunoșteau ca atare la perfecție mandatul pe care-l aveam de îndeplinit. Primirea a avut loc la conducerea Ministerului olandez de Externe și după salutul protocolar ne-am apucat de treabă. Nu știu ce gândeau partenerii despre noi, cum își imaginau că ar trebui să arate reprezentanții "mămăligii" care a explodat pe toate ecranele occidentale, dar mi s-a părut că se uitau lung și ciudat la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
jurist și diplomat cu experiență. Precum coloniștii englezi, încerca însă din când în când să-și combată căldurile cu câte o tărie, efectul fiind în cazul lui contrariu și penibil, mai ales când experimentul se petrecea la câte o acțiune protocolară. Avea o fată studentă la Universitatea federală , pe care în lunile cât fusese "interimar" la conducerea Consulatului o ducea și o lua de la cursuri șoferul Consulatului, obligat să facă și câte 4 curse pe zi (de reținut că "studenta" mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am ciocnit pentru România și pentru cei de acasă. Ne-am retras mulțumiți cam după două ore de discuții și voie bună. A doua zi am întocmit informarea despre desfășurarea recepției pentru MAE și ambasadă și mi-am reluat vizitele protocolare. Se apropia Crăciunul și în Brazilia, țară catolică, aceasta e cea mai mare sărbătoare a anului. Așa că mulți din cei cu care doream să mă întâlnesc începuseră să dispară. În America de Sud între 15 decembrie și 15 februarie e perioada vacanțelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]