37,224 matches
-
final explicit. În mare parte, cam aceleași obiecții se pot face și romanului. Capitolele, care urmăresc în paralel trei cupluri, personaje angajate toate într-un fel de relații în serie, circulând dintr-o povestire în alta, pot fi citite ca proze distincte. Pictorul Radovici o cunoaște întâmplător pe Taina, iar aceasta se va îndrăgosti mai târziu chiar de fiul lui, Florin. Al, fratele Tainei, o iubește pe Ana și, în capitolul final, se întâlnesc cu toții la o mătușă din Craiova. Naratorul
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
De la suprarealism la integralism (în nr. 1 al revistei) și proclama drept ultim strigăt al ceasului actual formula “sintetismului”. Doar peste trei ani, adică în primăvara lui 1928, când ieșea de sub tipar revista “unu” a lui Sașa Pană, autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație, urma să-și destindă tiparele “inginerești” ale viziunii, pentru a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
scriitură foarte rafinată, elaborată, deosebit de densă, care a absorbit și a integrat în doze variate doar ce i se potrivea din curentele și módele timpului. El este, după cum se știe, autorul a trei povești în versuri și a opt în proză, corpus extrem de redus, dacă ne gîndim că alți clasici ai genului au reunit o sută (Andersen) sau chiar două sute (frații Grimm). Dintre poveștile în versuri, deși apreciate de criticii și academicienii epocii, doar Pielea-de-Măgar a rezistat cu bine la proba
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne oprim aici la numeroasele adaptări și simplificări, adresate cu precădere copiilor. Chiar în secolul al XVIII-lea, un anonim a transpus în proză cea mai reușită dintre poveștile în versuri ale lui Perrault, Pielea-de-Măgar. Deși autorul anonim cunoștea bine textul lui Perrault, sau îl avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii e păstrat cu fidelitate ci și majoritatea detaliilor, un
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii e păstrat cu fidelitate ci și majoritatea detaliilor, un neastîmpăr l-a făcut să adauge și cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri miraculosul, îngroșînd uneori ironia. Versiunea anonimă în proză a circulat mai mult decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Marius Chivu Spre deosebire de Florin Lăzărescu, alături de care a fost prezent în antologia oZone friendly, Sorin Catarig este o prezență literară mai discretă. Din prezentarea cărții, aflăm că a publicat puțin în Timpul, poezie și proză, și pe site-ul LiterNet. Absolvent al unei facultăți tehnice, singuratic dar retras și prin forța împrejurărilor din lumea literară și agitată a Iașului, Sorin Catarig debutează la peste 40 de ani cu un volumaș matur, unitar, îndelung lucrat, care
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
din lumea literară și agitată a Iașului, Sorin Catarig debutează la peste 40 de ani cu un volumaș matur, unitar, îndelung lucrat, care nu face gaură în cer, dar căruia nici nu i se pot aduce rezerve critice serioase. Subiectele prozelor sale sunt, în mare parte, comune și decupate din cotidian, sunt scene de viață autenticiste, majoritatea fără tramă: istorisirile unui copil, o relație, o conversație dintre doi tineri, viețile unor bătrâni... Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința cu care alternează
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința cu care alternează vocile narative, Sorin Catarig este un bun observator de detalii și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai mult statice și reflexive. Ficțiunea în sine este, așadar, pretextuală. De aici și senzația unei atmosfere oarecum misterioase; decupajele poetice lasă impresia că ar putea înfățișa mai multe, că sfârșesc mai mult aleatoriu. Sorin Catarig ar putea scrie roman
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
ar putea scrie roman, însă, contrar opiniei din prefață a lui O. Nimigean, are nevoie exact de niște strategii de seducție. Eventual o poveste centrală suficient de incitantă să suscite interesul cititorului și nevoia acestuia de mai mult dinamism. Acestor proze scurte cărora, cum am spus, nu li se pot face prea multe amendamente, le lipsește un dram de suspans, de imprevizibil, de nebunie a ficțiunii, acel impact venit din îndrăzneala narativă, singura care acționează direct asupra memoriei capricioase a cititorului
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
Adică, de la o „biografie În sine” (Roland Barthes Îi spunea „structura unei existențe”), la o definire a comunității umane. Tot jocul limbajului se reazemă pe polimorfismul femininului lume. X X X Spre finalul volumului, scriitorul Alex Cetățeanu a adăugat câteva proze poematice de o frumusețe aparte. Sunt schițe de decor, impresii despre o realitate fluvială, despre păsări și plante - toate anunțând, de ce nu?, un viitor volum, de data aceasta, de proze. Găsim, de pe acum, afișată o sensibilitate pentru lumea celor care
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
X Spre finalul volumului, scriitorul Alex Cetățeanu a adăugat câteva proze poematice de o frumusețe aparte. Sunt schițe de decor, impresii despre o realitate fluvială, despre păsări și plante - toate anunțând, de ce nu?, un viitor volum, de data aceasta, de proze. Găsim, de pe acum, afișată o sensibilitate pentru lumea celor care nu cuvântă, ca și pentru grandoarea peisajului canadian. Algonquin, Il, USA, 5-9 ianuarie 2010
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
ne-am obișnuit să reperăm America) continuă, ani buni după moartea lui Mircea Eliade, să completeze portretul unei personalități universale, care fascinează și astăzi, cu o prospețime uluitoare. Profesorul american încearcă să aducă lumină în “conurile de umbră” prin traducerea prozelor lui Eliade, prin studii, monografii, recenzii, „luări de opinie”, conferințe, simpozioane... Este, am putea spune, „imaginea în oglindă” a neobositului Mircea Handoca, cel care, de o viață, face același lucru în România. Mai sînt însă multe, foarte multe de făcut
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Criterion Publishing o va distribui în S.U.A. și în România. Nu va fi chiar o „reeditare”, ci, în primul rînd, o revizuire, o completare corectă. De asemenea, voi încerca să aduc la zi notele bibliografice. - Vorbiți-ne despre „aventura” traducerii prozei lui Eliade. Cum îți selectat textele pe care le-ați considerat că trebuie să primească un „veșmînt” și în limba engleză? - „Aventura” traducerii prozei lui Eliade a fost, pe de o parte, o muncă dificilă, iar pe de alta, o
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
corectă. De asemenea, voi încerca să aduc la zi notele bibliografice. - Vorbiți-ne despre „aventura” traducerii prozei lui Eliade. Cum îți selectat textele pe care le-ați considerat că trebuie să primească un „veșmînt” și în limba engleză? - „Aventura” traducerii prozei lui Eliade a fost, pe de o parte, o muncă dificilă, iar pe de alta, o plăcere, mai ales cînd se publica ceva din ceea ce traduceam. Cînd am fost pregătit să scriu Rădăcinile..., am tradus tot ce a publicat Eliade
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
literară a lui Eliade. Toate cărțile sînt acum tipărite, dar nu se vînd repede; și cred că majoritatea celor care le-au cumpărat au făcut-o pentru că le-a plăcut modul în care Eliade a abordat istoria religiilor. - Ce alte proze de Eliade ați mai tradus și care a fost impactul lor asupra cititorului din S.U.A.? - Singura carte a fost Youth without Youth and Other Novellas 4), editată de Matei Călinescu. Din cuprins fac parte Pelerina, Tinerețe fără tinerețe și Nouăsprezece
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
de critică. Iphigenia și Coloana nesfîrșită au cunoscut deja cîteva montări, începînd din 1941 (România, Argentina etc.). Romanul Maitreyi are și el o ecranizare - La nuit bengali - semnată de regizorul francez Nikolas Klotz. În România s-au montat parte din prozele sale fantastice. Ce părere aveți despre aceste demersuri? - Am vrut cu tărie să imprim ideea dramatizării nuvelelor fantastice ale lui Eliade. După părerea mea, un serial T.V. ar fi modul cel mai probabil de a avea succes. Dacă s-ar
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
patru premii UNITER în 1992), Dan Paul Ionescu - Necunoscutul, Nu sînt nebun!, Miracol?, Amnezie - după nuvelele Ivan, Douăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de paisprezece ani, Les trois grâces. Majoritatea acestor filme au primit distincții și premii. Prozele din Maddalena, cere v-au entuziasmat și pe Dvs., n-au cunoscut, cel puțin pînă acum, montări regizorale (poate după acest interviu...). Credeți că astfel de montări, puneri în scenă, ecranizări - internaționale, cum timid s-au încercat, l-ar putea
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
de mai multe), ar duce la o mai bună înțelegere. În mod clar, o astfel de persoană ar trebui să fie „cultivată”, astfel încît să poată aprecia simbolismul textelor. - O bună traducere, credeți că ar prinde corect specificul național al prozelor sale? - Da, cititorul unei bune traduceri a lui Eliade va ajunge, inevitabil la „specificul românesc”, la esență. Totuși, uneori, comentariile ar veni în ajutorul cititorilor americani. - Iar buna ecranizare a acestor texte ar ajuta, dincolo de granițele României, la perceperea corectă
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
la „specificul românesc”, la esență. Totuși, uneori, comentariile ar veni în ajutorul cititorilor americani. - Iar buna ecranizare a acestor texte ar ajuta, dincolo de granițele României, la perceperea corectă a prozatorului Eliade. - Desigur. Dar întrebarea este: care e „perceperea corectă” a prozei lui Eliade? Personal, de exemplu, nu m-am convins că „guénonienii” l-au înțeles corect. De altfel, nu sînt de acord cu comentariile prietenului meu Matei Călinescu la Un om mare și Nouăsprezece trandafiri din ultima sa carte,10) pe
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Înteresant de remarcat că, în timp ce numărul poeților tineri este realmente ridicat (când a fost altfel?), dar se scrie și multă poezie proastă, prozatorii tineri nou-veniți sunt, prin comparație, cu mult mai puțini, însă, majoritatea foarte buni. Prin urmare, debuturile în proză se bucură de o mai mare atenție și aceasta este și explicația interesului stârnit de romanul de debut al lui Constantin Popescu, care, în condiții de concurență normală și de vigilență critică, ar fi fost trecut lejer cu vederea, necum
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
de filmat pe umăr. Modelul este, cum altfel, Pulp Fiction sau Occident. Un alt fan al istorisirii cadru de tip Tarantino este Florin Lăzărescu. În volumul, editat on-line, Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Florin Lăzărescu. În volumul, editat on-line, Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de față, nu Pulp Fiction trebuia luat ca model, ci un alt film (cel mai recent) al lui Tarantino: Kill Bill. Voi explica
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
asigură condițiile materiale? În primul rând, să precizăm că apare destul de multă literatură proastă, așa-zisa „literatură de consum”, care se bucură, după cum se pare, și de cel mai mare succes, aducând profituri, uneori substanțiale, editorilor. În privința volumelor de poezie, proză, critică și istorie literară ale scriitorilor consacrați și ale debutanților de talent, situația stă cu totul altfel. Sunt unii, în orice caz, nu prea numeroși, care fac sacrificiul să-și publice plachetele, romanele, în regie proprie, suportând întreaga cheltuială. Dar
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
volum nu ține nici măcar de banala ordine alfabetică specifică dicționarelor de tot felul. Istoria este, de fapt, o culegere de studii monografice grupate pe ceea ce ar putea fi dominanta operei unui scriitor, în cele trei mari domenii ale literaturii: poezie; proză; critică literară (tot aici intră eseul și memorialistica). Firește, împărțirea este cumva artificială (în nu puține situații, aceiași scriitori au publicat poezie și proză ori roman și critică literară). Astfel, cei preocupați de proza lui Nicolae Prelipceanu, să zicem, vor
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
ceea ce ar putea fi dominanta operei unui scriitor, în cele trei mari domenii ale literaturii: poezie; proză; critică literară (tot aici intră eseul și memorialistica). Firește, împărțirea este cumva artificială (în nu puține situații, aceiași scriitori au publicat poezie și proză ori roman și critică literară). Astfel, cei preocupați de proza lui Nicolae Prelipceanu, să zicem, vor trebui să consulte capitolul Poezia, iar cei interesați de romanele lui Alexandru George vor trebui să meargă direct la capitolul Critică. Eseu. Memorialistică, nu
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]