1,193 matches
-
traducerea unei alte lucrări fundamentale a psihanalizei (care s-a întâmplat să fie un dicționar) a citit-o pasionat pagină cu pagină, ca pe un roman. Tratatul de psihanaliză contemporană apare ca o sinteză și ca o concluzie a literaturii psihanalitice pe care ne-am însușit-o în ultimii 11 ani. El marchează dacă nu oficial, oricum foarte vizibil ora trecerii în sezonul unor solide sedimentări și a unor necesare verificări critice. Neexcluzând, firește, posibilitatea consultării cărților în limba originală, suntem
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
pe care l-am structurat în două părți. În primul dintre ele veți afla de ce oamenii ucid și cum ar trebui să fie tratați în societate. DC News: De ce omul comite crime? Alin Leș: Teoriile sociologice, criminologice, (neuro-)psihologice, psihiatrice, psihanalitice (psihodinamice), culturale, chiar care încearcă să explice actul criminal, sunt numeroase. Fiecare aduce o plusvaloare perspectivei asupra crimei/actului criminal. Unele pun accent pe reacția socială, altele pe mediul indus de politicieni în rândul populației, altele pe deficitele afective/de
Interviu cu un expert în criminologie. De ce oamenii ucid. "Răspunsul vă va frapa" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34702_a_36027]
-
afectivă și emoțională). DC News: Cum poate fi explicat actul criminal? Alin Leș: Pentru un model explicativ general valabil, afirmațiile sale îmbrățișează teoriile atașamentului. Vedeți dumneavoastră, există două puncte de vedere principale în explicarea actului criminal: cele bazate pe teorii psihanalitice (psihodinamice), care au incluse sau nu în explicare teorii neuropsihologice (pentru a ridica statutul psihanalizei la nivel de știință), și cele bazate pe teoriile cognitive, unde actul criminal/infracțional este explicat printr-o analiză cognitivă a acestuia (antecedentele comportamentale, comportamentul
Interviu cu un expert în criminologie. De ce oamenii ucid. "Răspunsul vă va frapa" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34702_a_36027]
-
activitatea conștientă una inconștiență, dar numai o producere a cărei condiție a fost o opoziție infinită între cele două activități este o producere estetică și nu este posibilă decît grație geniului". Conform gînditorului german (a se observă și conotația să psihanalitica), geniul nu poate exista decît pe coordonată esteticului, care îl definește esențial, punînd în valoare "intuiția intelectuală devenită obiectivă", din așa-zisul "identic absolut": "Doar opera de artă reflectă pentru mine ceea ce nu este reflectat de nimic altceva: acel identic
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
perioada de tranziție: antropologul prezintă critic toate teoriile despre totemism, de la 1791 până la 1920, an când apare lucrarea sa, exhaustivă și savantă prin excelență. Unei prime părți teoretice, care urmărește analiza fenomenului de la teoria concepțională a lui Frazer la cea psihanalitică a lui Freud, îi urmează alte două părți în care autorul descrie fenomenul, în toată complexitatea lui. Acuzată mai târziu de către Lévi Strauss de o parțială înțelegere a fenomenului și taxată drept părtinitoare, lucrarea uimește totuși prin bogăția informației și
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
fundament al personalității“ (1997), „Stadiile dezvoltării infantile“ (1997), „Un început care se numește Freud“, „Neopsihanaliza“ (1998), „Psihologia copilului și a adolescentului“ (1998), „Psihologia astăzi“ (vol. I, II, III, 2000, 2001, 2003), „Experiența Atlantis - din jurnalul unui grup creativ“ (2001), „Terapia psihanalitică freudiană“ (2002), „Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții“ (2004). A publicat 90 de studii și articole în volume și reviste de specialitate. A realizat un stagiu de formare în psihoterapie experențială de grup, la Societatea de Psihoterapie Experențială Română din
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
Dimov sunt excepționale atât ca documente psihologice, cât și ca literatură. Ele mărturisesc într-un mod extrem de revelator și de subtil formarea conștiinței de scriitor, procesul de creație alimentat de complexe obscure. Într-un studiu introductiv extins, Corin Braga speculează psihanalitic tot ce se poate exploata în sensul unei psihologii abisale, ce ar fi fost imposibil de reconstituit fără confesiunile întortocheate ale intimității dezvăluite surprinzător de această arhivă sentimentală. Corespondența începe în 1943, când cei doi protagoniști aveau 17 ani, erau
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
la un nivel al acumulărilor fundamentale, de o mai accentuată relevanță clinică, dar și la ora preluărilor critice, apreciabile nu atât ca un progres în plan local, ci mai întâi de toate ca o determinantă a discuțiilor și a disputelor psihanalitice în genere. Pentru că trebuie spus că nici operele acestei științe comprehensive de o mare subtilitate nu sunt, de foarte multe ori, cele mai univoce, nici conceptele ei mai inițiatice nu excelează adesea prin transparență. însă ceea ce provoacă într-un mod
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
natura impersonală al lui das Es, precum în expresia: "Es wird kalt" - "Se face frig". Pe de altă parte, termenul sine îl poate echivala acum fără dificultăți pe germanul Selbst (în engleză: self), ceea ce din punctul de vedere al teoriilor psihanalitice elimină cel puțin o confuzie posibilă. Dicționarul lui Roudinesco și Plon are, spre deosebire de celelalte, ambiția aproximării exhaustive și din multiple direcții a întregului domeniu al psihanalizei. Dacă faimosul Vocabular al lui Laplanche și Pontalis se limita, cu rare excepții, la
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
Până acum, extraterestrul și omul se aflau în relații conflictuale. Se punea exclusiv problema "care pe care". Regizorul alege să revitalizeze groaza produsă de monstru nu prin modurile spectaculoase în care acesta își exercită forța. În schimb, produce o dramă psihanalitică, în care amestecă ciocnirea de forțe cu relații familiale, în care ceva atât de firesc și de benign ca necesitatea nou-născutului de a fi aproape de mamă conduce la decesul a două personaje. "Te cunosc de atât de mult timp încât
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
urmă, să-i dezguste pe destui dintre foștii săi suporteri din P.D.S.R. Setea de putere. Din măruntul trepăduș al marelui trepăduș Eugen Barbu, Vadim Tudor s-a metamorfozat, asemeni batracianului din fabula, într-un omniprezent "justițiar". E formulă care descrie, psihanalitic, dorința să oarbă de putere. În ultimul an, nici macar nu mai făcea eforturi de a-și ascunde scopurile. Nu era prilej cu care să nu ne anunțe, asemeni unui ceas defect de gară, câte săptămâni au rămas până la intrarea triumfala
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
din București. Debutează editorial cu proză în 1970. Autor a cinci romane apărute între 1971 și 2000, dar și poet, Ion Lazu iese recent la rampă cu narațiunea Ruptura, o confesiune autobiografică încărcată de sentiment, varii inhibiții și acte ratate, psihanalitic vorbind. Prima senzație pe care o dă nivelul stilistic e cea de frazare tautologică, prețiozitate stufoasă, excesiv analitică. Dincolo de simularea unor profunzimi răscolitoare, slavă domnului, există și un teren epic care atestă un peisagist și un povestitor. Cartea e scrisă
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
lui Miller, într-o atmosferă de boemă bizară, elaborarea romanului făcându-se în perioada exploziei curentelor de expresie artistică cele mai diverse. Asociat filmelor expresioniste germane sau surrealismului oniric, romanul lui Miller se pretează, de fapt, multiplelor abordări, fie ele psihanalitice, biografice, stilistice sau ținând de un complex sincretism al modurilor de expresie. Textul este deschis, polivalent și polimorf, de o poezie uluitoare, cu o construcție aparent arbitrară, ludică, modernă și, de ce nu, postmodernă avant la lettre, pentru că stilul îl apropie
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
ex machina al gândirii mitice, pe care de atâtea ori mizează cu succes Eliade în proza sa - nu este sigur că funcționează aici, până la final. Misterul persistă în romanul lui Corin Braga până la sfârșit, dincolo de toate posibilele grile de interpretare (psihanalitică, livrescă), dar senzația de la finalul romanului este mai degrabă de ratare, de angoasă, eul prins în lumea virtuală, a visului (sau a nebuniei) nu este un eu salvat, un eu recuperat, autentic. Jocul de-a lumile, cu dublii din vis
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
trezim în realitate, ci în altă parte? Întrebările pe care ți le pui, la sfârșitul romanului, sunt multe. Corin Braga preia teme, motive, clișee ale literaturii fantastice și onirice, le reciclează, le combină, le reinterpretează, adesea în cheie medicală (psihiatrică, psihanalitică). „Sursele” sale principale, în jurul cărora brodează povestea Luizei Textoris, sunt Alice in Wonderland și Maestrul și Margareta, surse „la vedere”, incluse în text, numele de familie al eroinei indicând, poate, originile livrești ale personajului. Dacă atmosfera pare adesea apropiată, prin
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
execută piruete descriptive de neuitat: „mărunt și ațos, mobil, rapid, Alexandru Dragomir avea agilitatea imprevizibilă a tăunului socratic; hărțuitor, stringent, penetrant, o combinație tonică de duh volatil și dinamică angulară”, Țuțea e „un țăran imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
regrese în stadiul pre-lingvistic, în "inexprimabila copleșire maternă", (totul în aceste interpretări seamănă cu a spune, medical și irelevant, că extazul mistic ar fi rezultatul unei descărcări de endorfine în creier, urmare a postului negru - fiziologic și-atât.) Toată dizertația psihanalitică a Iuliei Kristeva este, poate, un eseu splendid, dar nu o nouă teologie, și, cu siguranță, nu o nouă "teologhisire" (sensul superior). Ca o paranteză, teologia nu relegă discursul psihanalizei: Evdokimov scria undeva, despre asceza pustiei, că este o "imensă
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
în care mărturiile divergente ale locatarilor și cele afazice ale Maiei transformă polifonia în cacofonie. Din acest black out alienant și din captivitatea malefică a Universalului tînăra - contaminată prin magia povestirii de otrava locului - se va desprinde în urma unei cure psihanalitice atipice, prin scrierea terapeutică a romanului care le cuprinde pe toate: o anamneză care-o transformă pe însăși terapeuta care o psihanalizează. De remarcat că în romanul Simonei Sora femeile sunt preponderent clarvăzătoare, ghicitoare, vrăjitoare sau psihanaliste, în vreme ce bărbații cu
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
semnale de pătrundere în interioritatea fiziologică a unui cîmp de eficiență. Intră, în acest soi de inducție, chemarea unui labirint energetic pe care îl adulmecă neostoit artistul. Sar spune, îl aspiră irezistibil, dar nu pentru un plonjon abisal suscitînd mobilizări psihanalitice, - cîtă vreme ținta avută în vedere rămîne proeminent fizică și căutătorul îmbrățișează, înaintînd, un traseu cu ieșinduri de modelaj volumetric. Nu sînt asimilabile, desigur, truculențele acestui modelaj, retorica lui implicită și pînda singulară ce prefăcea instabilul în monumental, injectînd seu
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de alta, era un apostat căruia imboldul de a se rupe de filosofie îi conferea rangul unui dezertor cu ștaif, tobă de carte și totodată dospind de nerv rebel, un dezertor care înlocuise oficiul abstracțiunilor cu uzul bizar al schemelor psihanalitice. Din acest motiv, hirotonitulapostat trăgea după el un prestigiu speculativ pe care îl exercita într-un univers care nu îngăduia polemica filosofică (visele și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
era de semeție cerbească. De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai de aceea prelegerile lui, în ciuda tonului rece al expunerii, cereau dinspre noi o reacție de asumare sau de respingere. În felul acesta Freud, Adler sau Jung nu
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
magice cu putere de exorcizare: sublimarea, refularea, defularea, mijloacele de apărare, întoarcerea refulatului, complexul lui Oedip și complexul castrării, regresia la stadiile copilăriei și fixarea pe stadiul anal al libidoului - alături de atîtea alte expresii ritualice ce conțin articolul de credință psihanalitică - ne deveniseră ticuri lexicale menite a ne arăta zelul neofitic. Toate formulele aveau pentru noi rolul unui veritabil șperaclu, spărgînd enigma psihicului și dîndu- ne posibilitatea de a pricepe orice conduită, oricît de aberantă. Ne credeam niște inițiați în stare
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
timpul am intuit că psihanaliza nu e doar o dezvrăjire săvîrșită cu ajutorul unor formule-cheie, dar pe deasupra e o autosugestie în care te adîncești invocînd un număr uimitor de mic de expresii ritualice. Cu alte cuvinte, nimic mai previzibil decît diagnosticul psihanalitic, a cărui puținătate de variante e știută. Invariabil te învîrți în jurul acelorași clișee din chingile cărora nu poți ieși decît trădînd psihanaliza, pentru ca, în final, să recunoști că daimonul inconștient, deși nu poate fi învins, poate măcar să fie îmblînzit. Restul
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Georg Lukacs, nu poți spera la reabilitări retrospective. Aici hirotonitul-apostat cade în conformism ideologic, culpă fără putință de a fi supusă vreunui recurs tardiv. Volumul place prin zugrăvirea împrejurărilor vieții și prin luciditatea nepărtinitoare cu care protagonistul își judecă drumul psihanalitic. Altminteri, volumul suferă de uscăciune evocatoare, Vasile Dem. Zamfirescu supunîndu-și intimitatea la o cenzură drastică. În jargonul pe care îl iubește atît de mult, aici aflăm persona lui Vasile Dem. Zamfirescu, dar nu persoana lui. Îi aflăm rolurile pe care
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror opțiuni scrobite și scheme ideologice. Și totuși, Lujin, șahist genial și autist incontestabil, se supune schemelor psihanalitice, în care trebuie să credem cu atât mai mult cu cât Nabokov nu a vrut să ilustreze o teorie, ci s-a lăsat numai dus de valul fanteziei și de intuițiile sale psihologice” (p. 259). Cum spuneam, întreaga parte a
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]