3,301 matches
-
Această descoperire a atmosfericului este calea de acces către interioritatea bolnavului, pe care psihiatrul o „simte” ca pe o modificare psihopatologică a persoanei acestuia. Ea reprezintă „intuiția” sau „sentimentul anormalului” pe care-l degajă persoana bolnavă psihic și pe care psihiatrul experimentat îl surprinde cu ajutorul „simțului clinic” care este rezonanța interioară, în sfera subiectivității medicului psihiatru a subiectivității alterate a bolnavului. Raportul „trup/suflet” în psihopatologie Problemele mai sus discutate pun în evidență faptul că persoana este sinteza realizată de trup
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simte” ca pe o modificare psihopatologică a persoanei acestuia. Ea reprezintă „intuiția” sau „sentimentul anormalului” pe care-l degajă persoana bolnavă psihic și pe care psihiatrul experimentat îl surprinde cu ajutorul „simțului clinic” care este rezonanța interioară, în sfera subiectivității medicului psihiatru a subiectivității alterate a bolnavului. Raportul „trup/suflet” în psihopatologie Problemele mai sus discutate pun în evidență faptul că persoana este sinteza realizată de trup (soma) și suflet (psyché), elemente componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sale. Medicul, la rândul său, „observă” sau percepe procesul patologic. Între medic și bolnav se va stabili o comunicare directă, verbală, paralelă cu „observația clinică a bolii” (B) efectuată de medic. Situația bolnavului psihic și a relației acestuia cu medicul psihiatru este diferită, o vom reprezenta în schema de mai jos: fig. p. ms. 57 Bolnav psihic Medic psihiatru În schema de mai sus se remarcă faptul că întreaga personalitate a bolnavului este modificată (conturul neregulat al cercului mare) la fel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunicare directă, verbală, paralelă cu „observația clinică a bolii” (B) efectuată de medic. Situația bolnavului psihic și a relației acestuia cu medicul psihiatru este diferită, o vom reprezenta în schema de mai jos: fig. p. ms. 57 Bolnav psihic Medic psihiatru În schema de mai sus se remarcă faptul că întreaga personalitate a bolnavului este modificată (conturul neregulat al cercului mare) la fel ca și „zona conștiinței critice” a acestuia (cercul punctat neregulat din interior). Din acest motiv bolnavul psihic nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este capabil să discearnă situația sa reală. Bolnavul psihic nu se consideră „bolnav” și respinge, dintr-o atitudine cu caracter defensiv, orice ajutor medical (săgeata punctată), considerând-o chiar, în unele situații clinice, ca fiind ostilă persoanei sale. Rolul medicului psihiatru este în acest caz de a stabili diagnosticul clinic (săgeata continuă) și de a aplica tratamentul, chiar în cazurile necooperante sau chiar ostile. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că există o diferență netă între „medicina somatică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicinei. Faptul ne obligă să vedem legătura existentă între psihopatologie și medicină, care, deși sunt două domenii de activitate practică și două moduri de gândire, se întâlnesc în același cadru al obiectului comun de studiu care este omul. Deși medic, psihiatrul este plasat într-un „spațiu clinic” diferit de cel al medicinei somatice, el având de-a face cu „o lume diferită” din punct de vedere patologic și utilizând o altă gamă de metode în comparație cu cele din medicina somatică. Psihopatologia reclamă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
altă gamă de metode în comparație cu cele din medicina somatică. Psihopatologia reclamă studii preliminare de psihologie și filozofie, dar și o formație de clinică psihiatrică. Practicarea psihiatriei bazată exclusiv pe medicină, dar nedublată de cultura psihologică și filozofică va face din psihiatri niște „savanți diletanți” afirmă K. Jaspers, adăugând că „psihiatrii trebuie să învețe să gândească boala psihică și să înțeleagă bolnavul mintal”. În același sens susținut mai sus de K. Jaspers, I. Kant afirma că „numai medicul este capabil de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatologia reclamă studii preliminare de psihologie și filozofie, dar și o formație de clinică psihiatrică. Practicarea psihiatriei bazată exclusiv pe medicină, dar nedublată de cultura psihologică și filozofică va face din psihiatri niște „savanți diletanți” afirmă K. Jaspers, adăugând că „psihiatrii trebuie să învețe să gândească boala psihică și să înțeleagă bolnavul mintal”. În același sens susținut mai sus de K. Jaspers, I. Kant afirma că „numai medicul este capabil de a îngriji bolnavii psihici, întrucât în acest caz cunoștințele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe o „boală psihică”, iar nebunul este etichetat drept „bolnav mintal” fiind tratat ca atare. Este vorba de o atitudine terapeutico-medicală. b) Antipsihiatria consideră nebunia ca pe o construcție artificială a psihiatriei, iar persoana nebunului ca pe o victimă a psihiatrilor, adoptând față de acesta o atitudine contestatară, sau cel puțin revizionistă. Atitudinea bolnavilor S-a vorbit și s-a scris mult prea puțin despre „atitudinea bolnavilor” față de boala psihică, despre modul în care aceștia „percep” și „trăiesc” propria lor suferință. Vom
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cel de boală. Este semnificativ afirmația pe care a făcut-o unul din pacienții mei, bărbat de 69 de ani, intelectual, cu un înalt nivel de cultură și o aleasă educație, homosexual, care în cursul interviului medical a zis: „Dumneavoastră, psihiatrii, le spuneți oamenilor ceea ce aceștia nu ar vrea să știe despre ei”. În general, bolnavii psihici „simt” o anumită rezervă, o atitudine negativă, de respingere, din partea societății față de ei. Aceasta generează adesea conflicte, dificultăți de comunicare și de adaptare, o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a nebunilor. b) Direcția de acțiune medico-psihiatrică reprezentată prin Szasz, Cooper și Laing. Aceștia pun în discuție conceptul de „boală psihică”, formele clinice ale bolii psihice și regimul de tratament și internare. Pentru ei „boala psihică” este o „invenție a psihiatrilor”, un abuz de putere care atentează la libertatea individuală. Etiologia bolilor psihice studiază cauzele și condițiile care duc la apariția tulburărilor psihice. Acest model de înțelegere al producerii fenomenelor psihice morbide este preluat ca modalitate de gândire din sfera medicinei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al vieții psihice, catalogat ca fiind patologic, „curentul anti-psihiatric” considera „boala psihică” drept un construct artificial, inexistent în realitate, produs de gândirea medico-psihiatrică. Se producea în felul acesta o „ruptură epistemică” între „narațiunea clinică a bolnavilor” și „discursul epistemic al psihiatrilor”. Boala mintală înceta să mai existe, ea fiind un produs al unui „discurs clinic artificial”. 12) Modelul igienei mintale este un punct de vedere lărgit, care tratează tematic boala psihică, asemenea unei stări de anormalitate opusă calitativ stării de normalitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frontal punând în discuție însăși existența clinicii psihiatrice și a psihopatologiei. Conflictul este generat de „limbaj”. Întrucât „obiectul psihiatriei” nu este material, concret-obiectiv, este negată în mod direct existența acestuia, considerând că este o „construcție mintală” cu caracter arbitrar, a psihiatrilor, care „medicalizează viața psihică” elaborând într-o manieră arbitrară, în primul rând din punct de vedere lingvistic, „etichete patologice”. Natural că acest punct de vedere este pur speculativ și privește aspectele formal-externe, de ordin lingvistic al psihiatriei și psihopatologiei, neafectând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este faptul că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică”. Limbajul delirant este una dintre formele de expresie lingvistice cele mai complexe cu care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea planului realității logice cu cel al iraționalului împins până la absurd. Limbajul delirant este un „limbaj dereistic”, străin și straniu totodată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanele cu constituție emotivă sau ușor sugestibile, poate induce idei similare, devenind convingător și sfârșind ca printr-un proces de „inducție psihică sugestivă”, interlocutorul să „adere” la ideile bolnavului. Limbajul schizofrenicilor constituie o temă dintre cele mai dezbătute de specialiștii psihiatri sau psihopatologic (E. Kraepelin, J. Séglas, S. Piro, B. Calieri și L. Frighi, J. Bobon și G. Maccagnani, C. Enăchescu). La vremea sa E. Kraepelin a vorbit chiar despre „schizofazie” ca despre o formă clinică particulară a schizofreniei, în care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relatările” bolnavilor, adesea veritabile construcții narative, constituie pentru specialiști un material psihopatologic particular etichetat ca „roman pato-biografic” (A. Stockvis, M. Robert, C. Enăchescu). Acest limbaj care exprimă noua experiență de viață a bolnavilor psihici este „materialul psihopatologic” din care medicul psihiatru va reconstitui ulterior configurația personalității bolnavului, „imaginea clinică a bolii”, dar și limbajul epistemic, care să delimiteze sfera disciplinei respective. Se poate desprinde clar acum, pe baza celor relatate mai sus, că în cazul psihopatologiei, câmpul epistemologic al acesteia se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul psihopatologiei, câmpul epistemologic al acesteia se fundamentează pe și prin limbaj. El fiind rezultatul analizei limbajului empiric din care se elaborează ulterior limbajul științific. În felul acesta câmpul epistemic al psihopatologiei reunește atât limbajul bolnavului, cât și limbajul psihiatrului. Primul are caracter expozitiv-narativ, cel de-al doilea, caracter conceptual-explicativ. Pe aceste considerente, atunci când ne referim la câmpul epistemic al psihopatologiei, trebuie să avem în vedere ambele aspecte: nu numai pe cel al specialistului, ci și relatarea bolnavului. Este un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul patologiei psihiatrice obiectul științei este interiorizat în persoana bolnavului și are un caracter subiectiv. El nu poate fi obiectivat decât prin intermediul limbajului, mai exact spus, prin acordul care se stabilește între limbajul empiric al bolnavului și limbajul științific al psihiatrului. Aici însă pot apărea confuzii sau exagerări, de regulă din partea psihiatrului, a modului său de „a vedea” și de „a înțelege” atât limbajul bolnavului, cât și, prin intermediul acestuia, persoana lui. De regulă apar exagerări de „medicalizare” ce duc la construcția
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
are un caracter subiectiv. El nu poate fi obiectivat decât prin intermediul limbajului, mai exact spus, prin acordul care se stabilește între limbajul empiric al bolnavului și limbajul științific al psihiatrului. Aici însă pot apărea confuzii sau exagerări, de regulă din partea psihiatrului, a modului său de „a vedea” și de „a înțelege” atât limbajul bolnavului, cât și, prin intermediul acestuia, persoana lui. De regulă apar exagerări de „medicalizare” ce duc la construcția unor „imagini” exagerate sau chiar false ale tulburărilor psihice; mai mult
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mult decât atât, pot fi „văzute” tulburări psihice acolo unde ele lipsesc. Aceste erori de înțelegere a fenomenului psihic morbid construiesc un „fals domeniu de cunoaștere”, favorizând disputele antipsihiatrice, care, în esența lor, privesc „confuziile” dintre limbajul bolnavului și limbajul psihiatrului. Aceste confuzii datorate „dezacordului” înțelegerii dintre cei doi interlocutori compromit sau chiar desființează „obiectul” psihopatologiei sau eșuează în discuții sterile. Din aceste considerente limbajul, atât în psihologie, cât și în psihopatologie, ni se pare a fi una dintre problemele cele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acum se poate desprinde clar, din cele mai sus prezentate, faptul că „limbajul” și „discursul” referitor la denumirea și descrierea fenomenelor psihice morbide, propriu psihopatologiei, constituie una dintre laturile esențiale ale acestei discipline. Plecând de la „observarea” și „ascultarea” bolnavilor psihici, psihiatrul reconstituie „istoria psiho-biografică interioară” a acestora sub forma unui „context lingvistic” în care cuvintele înlocuiesc imaginile concret-obiective ale suferinței somatice din medicina generală, ele fiind purtătoarele trăirilor subiective ale bolnavilor psihici. În felul acesta psihopatologia se constituie ca un domeniu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
știință. Filozofia realizează efortul de „a intra cu forța în fundamentul încă neexplorat al certitudinii pe care omul îl poate avea despre el însuși”. Din aceste considerente, K. Jaspers insistă asupra faptului, că dincolo de aspectele empirice ale practicii clinico-psihiatrice, „medicii psihiatri trebuie să învețe să gândească”, metodologia fiind fundamentată pe atitudinea reflexivă, care este un act al intelectului. Raportul „obiect-metodă” în psihopatologie Gândirea obiectului, atât în psihologie medicală, în psihiatrie, dar mai cu seamă în psihopatologie, nu se poate constitui ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concretul” corporal, anatomo-fiziologic. În cazul psihopatologiei actul de observație clinică este înlocuit printr-o „deplasare logică” din sfera observației către registrul „privirii care înțelege” adresându-se sensurilor interioare invizibile ale experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se va deplasa, prin urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum se face „intrarea în celălalt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este cea a omului delirant, este structura noii sale ființe în lume”. La aceasta G.E. Morselli va adăuga faptul că „traversând biologicul, trebuie să descoperim umanul”. Elementul care intervine, în cazul trecerii de la vizibil la invizibil, este, pentru psiholog sau psihiatru, considerarea „prezenței celuilalt”, a bolnavului psihic, ca „obiectivitate”. Obiectivarea subiectului de către observator are semnificație numai în cazul în care celălalt, respectiv bolnavul psihic, se înfățișează ca „prezență prin persoană”. Numai această „prezență” poate stabili o „legătură fundamentală” între observator și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezultat al unei sinteze a gândirii medicale sau psihologice având ca surse următoarele: observarea (imaginea bolnavului) și ascultarea (discursul suferinței); 2) Examenul clinico-psihiatric transformă persoana care suferă în bolnav psihic sau „dedublează persoana în bolnav”. 3) Examenul clinico-psihiatric „dedublează persoana psihiatrului” în două sensuri: a) explicator al semnificației medico-psihologice a suferinței (atribuie diagnosticul clinic al bolii); b) executor al puterii medicale de decizie privind destinul bolnavului (se pronunță asupra prognosticului și aplică tratamentul). Orice investigare sau cunoaștere a unei persoane cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]