1,094 matches
-
sunt identificabili. Ea devine atunci o tehnică de preferat în tratamentele fobiilor. Locul anxietății Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în continuarea modelului lui Pavlov. Anxietatea, care este pentru Wolpe elementul central al concepției sale teoretice asupra psihopatologiei, este concepută ca un răspuns învățat (după modelul lui Pavlov) în care trăirea emoțională n-ar putea fi disociată de reacția somatică, deoarece gândirea, la fel ca și celelalte comportamente, se supune acelorași legi „mecaniciste”. Deci, anxietatea este definită ca
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
participă ca și cum aceasta s-ar desfășura în realitate. Dacă această tehnică a fost utilizată mai ales de către militari, sportivi, cosmonauți, sau în domeniul publicității... în prezent observăm că ea este aplicată de către echipe specializate în situații care țin de domeniul psihopatologiei. Pentru Cottraux, avantajul acestei metode constă în faptul că ea ar permite, în cazurile mai puțin complexe, să fie aplicată de către terapeuți ușor de format și de supervizat pentru această activitate specifică. Condiționare operantă sau de tip II (Skinner) Poziția
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamentului Descrierea terapiei Concluzii 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Definiție Evoluția conceptului Tulburarea denumită anxietate generalizată (TAG) este diagnosticul psihiatric care a evoluat cel mai mult în ultimele două decenii. Acesta a fost multă vreme conceptualizat pentru a denumi psihopatologia persoanelor cu temperament anxios fără a manifesta, în același timp, simptomele unei alte tulburări cum ar fi tulburarea de panică sau tulburarea obsesional-compulsivă. Odată cu apariția celei de a patra ediții a lucrării Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, prezența
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și chiar decenii întregi, ceea ce provoacă consecințe asupra sănătății lor (dependență, agravarea anxietății, deficite cognitive...). Tulburarea de anxietate generalizată are un nivel ridicat de comorbiditate cu alte probleme psihiatrice: mai mult de 66,3% dintre pacienți prezintă cel puțin o psihopatologie concomitentă. Prezența unei depresii majore sau a unei alte tulburări anxioase este observată în aproximativ 60% dintre cazuri. Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată se stabilește rareori ca unică problemă, astfel încât clinicianul trebuie adesea să integreze și alte tulburări în cadrul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
impresia că șansele ca acestea să se producă sunt mai mici. Unele comportamente superstițioase (de exemplu, păstrarea unei labe de iepure) ajută, de asemenea, să se liniștească. La fel ca și strategiile de evitare, comportamentele de securizare participă la menținerea psihopatologiei împiedicând expunerea și desensibilizarea emoțională și contribuind la apariția efectului de ricoșeu al neliniștilor. Atitudinea negativă față de problemele de viață Un alt mecanism asociat tulburării de anxietate generalizată este atitudinea negativă față de problemele de viață. Dacă primele lucrări scrise se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în alte situații. Modele explicative Dezvoltarea bulimiei Factori de risc Teoriile explicative ale bulimiei acordă o atenție deosebită unei modelări biopsihosociale de tip „vulnerabilitate (biologică și psihologică)-stres”. Se pare că bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniți în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar. Printre factorii de risc figurează unii factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală, pubertate precoce...), unii factori psihologici (insatisfacție corporală, alimentație restrictivă, personalitate fragilă - slabă stimă de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează un procent de 40 până la 50% cazuri de abstinență și reduce cu 80% crizele de bulimie și vomismentele autoprovocate. Terapia acționează asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgații, restricție alimentară și preocupări corporale) și asupra psihopatologiei asociate (stimă de sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20% cazuri de abandon. Rezultatele sale se mențin în mod satisfăcător pe o perioadă cuprinsă între șase luni și un an. Eficiența
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
clientului. Protocoalele de evaluare ale unei persoane bulimice Evaluarea centrată pe bulimie Protocolul de evaluare prezentat mai jos reprezintă evaluarea standard. Tabel 1. Evaluarea standard a bulimiei 1. Definirea problemelor de către pacientă (ce, când, unde, cum, pentru ce?) 2. Evaluarea psihopatologiei specifice tulburărilor alimentare (a) Comportamente alimentare obișnuite: - Servirea mesei (ce, cât, unde, când, cu cine, cum?) - Episoade de supraalimentare/sentiment de control al alimentației proprii (b) Metode pentru a controla greutatea/sau silueta - Regimuri de slăbire - Vomisment - Laxative/diuretice - Medicamente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Vomisment - Laxative/diuretice - Medicamente pentru tăierea poftei de mâncare - Hiperactivitate - Cântăriri - ... (c) Atitudini față de siluetă și greutate - Importanță subiectivă asociată aspectului fizic și greutății - Reacții la fluctuațiile de greutate/la comentariile privind aspectul fizic - Greutate și corp dorit 3. Evaluarea psihopatologiei generale (a) Tulburări depresive (risc suicidar) și anxioase (b) Funcționare interpersonală (c) Stimă de sine/afirmare de sine/perfecționism 4. Viață cotidiană - Familie - Locuință - Serviciu - Bani - ... 5. Situație medicală - Stare de sănătate/medicație actuală și în trecut - Greutate și istoria
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
informații clinice pertinente: - MINI permite stabilirea diagnosticelor DSM-IV; - Eating Disorder Examination oferă un tablou clinic exact al tulburărilor de conduită alimentară; - Inventarul tulburărilor alimentare 2 poate fi autoadministrat; - Symptom Check-List-90R, Inventarul depresiei lui Beck și Inventarul problemelor interpersonale permit stabilirea psihopatologiei generale și funcționarea socială. Alte scări standardizate permit, după caz, aprofundarea unor aspecte clinice cum ar fi comportamentele obsesionale compulsive, o anxietate generalizată... Evaluarea lui Gwen La sfârșitul evaluării lui Gwen, psihoterapeutul face un inventar al comportamentelor sale care ridică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Opere, vol. III-IV, Ed. Științifică, București, 1994-1996. 3. Laplanche, Jean; Pontalis, J.-B., Vocabularul psihanalizei, Humanitas, București, 1994. 4. Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București, 1996. Introduceretc "Introducere" Lucrarea de față este consacrată unuia dintre conceptele-cheie ale psihanalizei, psihopatologiei și psihologiei clinice. Descris în primele studii ale lui Freud dedicate nevrozelor - mai precis, psihonevrozelor de apărare -, conceptul mecanism de apărare își datorează celebritatea, în bună parte, Annei Freud, care-i va consacra cel dintâi studiu monografic. Ajuns deja la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
găsesc acum noi aplicații în practica clinică, servind drept indicatori ai funcționării psihicului la pacienții în curs de psihoterapie sau ca indici diagnostici și de evoluție în cazul tulburărilor psihopatologice. Utilizarea mecanismelor de apărare depășește însă tot mai mult câmpul psihopatologiei, devenind curentă în domenii ca prevenția și educația sanitară, medicina tulburărilor fizice sau selecția profesională. În al doilea rând, apar și se dezvoltă trei direcții de studiu privind ontogeneza și evoluția în cursul ciclului de viață a mecanismelor de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
parte a lucrării de față. În al treilea rând, abordările utilizate în studierea mecanismelor de apărare se diversifică. Într-o primă perioadă, mecanismele de apărare au fost ignorate, nu fără o anume aroganță, din cauza unei purificări naționale operate în contextul psihopatologiei ateoretice și al exceselor revoluției cognitive. La vremea respectivă, s-a făcut auzită o atenționare ce avea să se dovedească un avertisment premonitoriu: „Nu aruncați o dată cu apa din cadă și bebelușul psihanalizei”. Evenimentele ulterioare au arătat, într-adevăr, că noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
22) Dedublarea eului (21) Denegarea (13) Deplasarea (19) Evitarea (24)13 Forcluderea (15) Formațiunea de compromis (4) Formațiunea reacțională (2) Formațiunea substitutivă (3) Formarea de simptom (5) • Un moment important în recunoașterea poziției centrale ocupate de mecanismele de apărare în psihopatologie este marcat de cuprinderea lor în manualul Asociației Americane de Psihiatrie (AAP), Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM)*. Includerea în acest manual a mecanismelor de apărare constituie o schimbare de direcție pentru AAP, care concepuse DSM ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că, de pildă, încrederea în omnipotența doctorului reprezintă o modalitate de a face față unei boli fizice grave. Aceste apărări pot fi însă utilizate într-o manieră neadaptată de către persoanele cu unele dificultăți cronice în a stabili relații mature. În psihopatologie, stilul defensiv se asociază cu tulburările de personalitate de tip narcisic și de limită (Kernberg, 1967). Factorul 3 este răspunzător de 9% din varianța totală. Itemii saturați din cadrul acestui factor au fost concepuți în scopul testării formațiunii reacționale și a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
susțin identificarea și ajută la rezolvarea problematicii aculturației, încercând să unifice și să integreze cei doi termeni ai clivajului identității aculturate. Gounongbé descrie mai multe mecanisme de control pe care le pune în legătură cu unele dintre mecanismele de apărare cunoscute în psihopatologie. Astfel, el stabilește corespondențe între: - scotomizarea și negarea atitudinii ostile față de negri / refuzul și anularea; - iertarea, fraternizarea și metisajul / formația de compromis și negarea realității; - denunțarea, denigrarea și demistificarea / proiecția; - idealizarea metropolei / identificarea cu agresorul; - procesul / reparația. Originalitatea acestui demers
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pacientului pe perioada terapiei și permit măsurarea rezultatelor. O altă problemă analizată în cadrul studiului-pilot menționat este aceea a relației dintre mecanismele de apărare și alte variabile: motivații (dorințe și temeri), conflicte, alianță terapeutică și rezultate evaluate prin alte măsurători specifice psihopatologiei. Acest studiu va permite găsirea unui răspuns - fie și parțial - la o serie de întrebări fundamentale: - Prezența unor apărări mai mature la începutul terapiei favorizează, oare, formarea și menținerea la pacient a unei alianțe terapeutice? - În ce măsură se modifică funcționarea defensivă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dintre aceste diverse mecanisme. O abordare integrativă ar putea conduce la o nouă teorie a adaptării, care să permită o viziune globală asupra funcționării psihicului. Diversitatea mecanismelor de adaptare face totuși indispensabilă - ca și în cazul unei abordări integrative în psihopatologie (Ionescu, 1995) - o reflecție epistemologică pe această temă. PARTEA A DOUA TC "PARTEA A DOUA " Douăzeci și nouă de mecanisme de apăraretc "Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare" Atc "A" Activismtc "Activism" Definițietc "Definiție" Gestionarea conflictelor psihice sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
respectiv, a vărsat o lacrimă pe care a justificat-o atribuind-o unei alergii. Izolarea afectului se sprijină aici pe mecanismul clivajului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Un clivaj excesiv sau rigid poate fi reperat în prezent în ansamblul psihopatologiei, fie că este vorba despre perversiune, nevroză sau psihoză. Clivajul reprezintă mobilizarea defensivă prin excelență în cazul funcționării perverse și protejează subiectul, într-un mod relativ eficient, în fața angoasei de castrare. K. Abraham (1912/1973) descrie în această privință o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
subiectul recunoaște în celălalt o trăsătură proprie acestuia, pe care și-o apropriază, întrucât îi lipsea. Widlöcher (1971-1972) vorbește, în această privință, despre „proiecție identificatoare”. Aceste identificări se află la baza construcției oedipiene. Semnificații pentru patologietc "Semnificații pentru patologie" Întreaga psihopatologie se bazează, mai mult sau mai puțin, pe proiecție (Sami-Ali, 1970), în sensul că diferite problematici se cristalizează anume în jurul unui exces sau al unei carențe a acestui mecanism. Dacă ne referim acum la clinica adultului, este lesne de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud (1932/1987) afirmă cu tărie acest lucru: „Nu există om care să fie ferit de refulare”, iar acest mecanism înregistrează numeroase reușite în domeniul sănătății, chiar dacă nu este întotdeauna inofensiv (1924c/1974). Multe exemple găsim în lucrarea lui Freud Psihopatologia vieții cotidiene (1901/1973). Ar fi deci o eroare să punem refularea exclusiv pe seama istericilor. Potrivit lui Freud, „nimeni nu scapă de refulare” (1940/1967), iar în viața curentă, chiar și adultul normal practică politica struțului pentru a evita lucrurile neplăcute
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ști dacă forcluderea este într-adevăr o modalitate defensivă sau mai degrabă un mod de funcționare specific, așa cum sublinia Lacan. Deoarece s-a afirmat că mecanismul refuzului ar ține în primul rând de o „traducere în act”, multe dintre domeniile psihopatologiei în care primează acțiunea ar putea fi abordate, mai ales dacă avem în vedere faptul că lucrările recente arată legătura strânsă dintre participarea corporală și refuz. Ne gândim, de pildă, la pacienții victime ale unor maladii somatice grave (Revidi, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Ionescu S. (1993), „Bases de la psychopathologie”, in R. Ghiglione și J.-F. Richard (eds), Cours de psychologie. II. Bases, méthodes, épistémologie, Dunod, Paris, 227-263. Ionescu S. (1995), Quatorze approches de la psychopathologie (2e édition), Nathan-Université, Paris ștrad. rom.: Paisprezece abordări în psihopatologie, Polirom, Iași, 1998 - n.t.ț. Ionescu S. și Jourdan-Ionescu C. (1992), Les Enfants de Vidra, Vidéo, Trois-Rivières, Qué., UQTR. Jacobson A.M, Beardslee W., Hauser S., Noam G.G. și Powers S.I. (1982, mai), Assessing Adolescent Ego Processes, Communication à
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei relații interpersonale, fie că este vorba de o relație Întâmplător constituită, fie de o relație stabilă. Conflictul nu este numai un act de ruptură, de separație Între două persoane. Prin natura sa, el depășește cadrele stricte ale psihologiei și psihopatologiei, dobândind și o profundă semnificație morală. Conflictele circumstanțiale sunt, de regulă, conflicte de interese, ciocniri imediate, legate În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care pun probleme psihologice și morale serioase sunt conflictele ce apar În cadrul unor cupluri stabil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sec. al XX-lea este fixat și unanim acceptat de specialiști cadrul nosologic al psihopatiilor, În care sunt incluse acest tip de tulburări. Un studiu de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie sau psihopatologie caută să pună În evidență, În primul rând, aspectele medicale sau psihologice ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]