2,234 matches
-
ți le dă pe cele verzi. Șeful de departament îl privi surâzând ușor și adăugă, Adevărul e că nu știu de ce vă spun lucrurile astea, Sincer vorbind, domnule, și pe mine mă miră, eu nu sunt decât un simplu olar, puținul pe care-l am de vânzare nu merită să vă pierdeți vremea cu mine și să mă onorați cu reflecțiile dumneavoastră, răspunse Cipriano Algor, dar imediat își mușcă limba, tocmai se hotărâse că nu va mai arunca așchii în focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu care, din acest moment, renunță să mai aibă orice fel de legătură, Mă purtam ca un copil nerod, de acum înainte n-o s-o mai caut, a fost fraza completă, dar câinele Găsit, deși neîndrăznind să se îndoiască de puținul pe care-l auzise, nu poate să nu observe că melancolia de pe chipul stăpânului contrazice deschis decizia din cuvinte, noi știm totuși că hotărârea lui Cipriano Algor e fermă, Cipriano Algor n-o va mai căuta pe Isaura Estudiosa, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu le ceruse un astfel de angajament, sunt formule din alte timpuri, ținând de alte obiceiuri, pe care, din când în când, le rostim fără să gândim, așa cum se întâmplă cu memoria, care mereu are mai mult de dat decât puținul pe care i-l cerem. Marta nu răspunse, deschise dulapul și scoase unul dintre cele două costume ale soțului, Presupun că ăsta e bun, spuse, E perfect, spuse Marçal, mulțumit că erau de acord asupra acestui punct important. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie - o colonie a culturii franțuzești”. Un asemenea minorat este fatal din pricina diglosiei combătute - inutil - de către un Nicolae Iorga: „Atîrnăm de cultura franceză din pricina bilingvității noastre - cel puțin a clasei suprapuse. Nu putem scrie în franțuzește, ceea ce ar fi singura conduită logică, iar în românește (...) nu putem interesa pe nimeni. Va trebui să convingem Franța că intelectualicește sîntem o provincie din geografia ei, iar literatura noastră un aport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la fereastră. Am îmbucat în tăcere puținul ce ne mai rămăsese: două azime, o bucată de caș și oleacă de carne uscată de capră. Ne-am întins direct pe pământ, vlăguiți, nu înainte de a fi pus zăvorul la ușă. Tovarășii mei au adormit imediat, și, când tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am surghiunit într-un colț al minții viziunile lui Garibaldo. Mă căiesc și acum. Pot însă să mă justific: pe-atunci nu știam cine era cu adevărat acel medic, și încâlceala vorbelor sale era complet descoperită în fața faptelor sau cel puțin a unor probe concrete. XIII După câteva săptămâni, pe nepusă masă, s-au înfățișat la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Bizanțului se soldase cu o înfrângere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua de la ușă a fost aproape smulsă de Rotari, devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Giovanni ca să-i fie oprit un loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce se vedea pe el, și spera să-și poată ascunde cu puținul rămas mizeria în care se zbătea. Cineva, aflând ce i s-a întâmplat, s-a luat de el cu prilejul unei petreceri la curte, întrebându-l: - Prietene, ai reușit să faci rost de locul de veci? La care nobilul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-o să reușească, nu-i e prea ușor, așa, cu cârjele, și spunând asta a întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din cap, și-a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pupic Irlandei din partea mea. Ce făceai în bunkerul lui Hitler - îți căutai motocicleta și prietenul cel mai bun? CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI DOI CONȚINUTUL UNUI CUFĂR VECHI... — Ascultă, i-am spus iubitei mele Helga în Greenwich Village, după ce i-am povestit puținul pe care îl știam despre mama, tata și sora ei, mansarda asta în vecii vecilor n-o să devină cuib de îndrăgostiți, nici măcar pentru o noapte. O să luăm un taxi. O să ne ducem la un hotel. Iar mâine o să aruncăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
noului umanism promovat de secretarul general. Se răsuci și privi spre capătul cozii de lângă el, unde se așezase Aspasia. Nu o mai zări. Era ferm convins că-și face și radiografie. Nu vii la laborator numai pentru coprocultură. Faci cel puțin și un control la plămâni. Pate chiar și ceva analize de sânge. La anii ăștia nu știi niciodată... Și dacă știi, la ce te-ajută. Stelică le știa pe toate, avea un geamantan de analize. Le păstrase încă de când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și se întoarse fără să încetinească marșul, tresărindu-i inima în piept, explodându-i plămânii și nemaisimțindu-și picioarele. Au făcut minuni cu puținul pe care îl aveau. Părintele Carlos se dovedi a fi un infirmier îndemânatic, iar Inti Ávila și Sierralta îl ajutau. Indigenii începuseră să revină cu timiditate, dar se mărginiră să se așeze pe jos pe vine și să privească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încearcă, morfolind din buze, să spuie ceva. Calmul și cumințenia ei, și răbdarea cu care așteaptă un mic ajutor, îi aducea în minte chipul sfinților din icoanele zugravite în pridvorul mănăstirilor. Zâmbetul ei de mulțumire, parcă îi încălzea sufletul, pentru puținul ce i-l dădea... pentru atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine-i mai vrednic să intre în Împărăția Ta, Doamne ?!” - Eu m-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și pare a fi cocotologia, pe care el primul a sugerat-o, un considerabil monument de înțelepciune. APENDICE Don Fulgencio, care continuă nemuritor să trăiască, gândește să scrie in extenso un Tratat critico-comparativ de Cocotologie rațională în două tomuri cel puțin, de patru sute de pagini fiecare, cu bibliografia sa, notele sale și notele la note, cu grafică cu tot. Toată schela, în sfârșit, care acoperă corpul operei, împiedică a vedea esența. Lucru serios aceste coaste de întreținere nu răul poeziei și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
drept, dar, privindu-și-o, deocamdată, prin Închipuire, și-o admiră, În chip excepțional. Lucră, la redactarea minunatului roman, o Întreagă zi și o aproape Întreagă noapte. Făcu o pauză. Lectură ce redactase. Minunat!, exclamă, el, cu capul În cel puțin al nouălea cer. Trase un pui de somn și o luă iar la redactat. Capitolele curgeau, unul după altul, care de care mai palpitant. Eroii - vreo douăzeci la număr; zona În care-și desfășurau ei activitatea? Cea politică. Da. Cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut... Pentru mine este foarte important să știu. Nu intrai tu în comă, băiete, așa, din nimica toată! Evident, dacă puținul ce l-am aflat este adevărat. Să nu fi fost mai grav lovit...”. Marian Malciu - Aha! Bine că ai venit, amice, se adresă el colegului intrat în salon. Nu putem afla nimic? Ce ai să-mi spui? Păi, cam nimic
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
câte ceva și din urmă... Se mai rupe filmul, dar... Aș spune, însă numai dumneavoastră. Nu doresc să audă nimeni... Nici mama sau... sora mea. Când vine? Știu că a mai fost... Mi-a vorbit și ea puțin sau doar... acel puțin... a fost recepționat de mine. În unele momente... mă întorceam în trecut... după unele fraze auzite aici... - Înțeleg fenomenul. Nu te îngrijora. Este normal să se întâmple așa... Știi? Vorbești foarte bine acum, după necazurile și șocurile suportate... Marian Malciu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ție-ți trebuie o femeie de lume, cu bani, care să te ajute în carieră. Câtă vreme am avut copilul, am tăcut. Acum însă văd că nu mai merge. Nu vreau să te am pe conștiință. Mă retrag cu Aurica. Puținul cât îmi trebuie să trăiesc am." Tot în închipuire, Stănică încerca să protesteze patetic: "Nu, nu, nu se poate să te las. Tu ești mereu mama copilașului nostru, a lui Relișor. Doar dacă tu nu ești fericită cu mine! Atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-audă numai el înjurătura cumplită pe care-o trimitea primarului. Cât despre coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de adorație, în care pornirile vieții se filtrează într-o lume de adieri pure. Femeia care cade victimă setei noastre imateriale se poate considera, cu drept cuvânt, nefericită-n dragoste. Căci nu-i oferim prea mult, un exces care jignește puținul fericirii? Decât, ea niciodată nu va înțelege de ce în adorație prezența ei e tot atât de vană ca și absența. Ea n-are nevoie să fie și nici să știe. Cu cât ar putea mulțumi sau îndulci nevoia de absolut rătăcită-n
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolut. "Devenirea" - implicația ei... De nu mi-ar plăcea să îngrijesc blând erorile și de n-aș ațipi conștiința prin dulci înșelăciuni, unde-ar duce o veghe nemiloasă într-o lume nemilos îngustă? Nici o nebunie nu m-ar consola de puținul lumii, în clipele în care inima e o fântână săritoare într-un deșert. Experiența om a ratat. El a devenit o înfundătură, pe când un ne-om e mai mult: o posibilitate. Privește un "semen" adânc în ochi: ce te face
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împotriva cunoașterii. Omul este atât de alipit de vidul existenței, că pentru el și-ar da oricând viața, și atât de îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul viețuirii îl suferă ca pe un deliciu. Cu cât ești mai lămurit de puținul totului, cu atât te atașezi mai mult de el. Și moartea-ți pare prea puțin ca să-l salvezi. Numai astfel se explică de ce religiile sânt în contra sinuciderii. Căci toate încearcă să dea un sens vieții în clipa în care ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât lui cât și ei - adecă pe când se necăjau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de o mie de ori - așa număra ea cel puțin - dacă? dacă s-ar fi căzut. Ah! că prostu-i - gândi ea - nu poate vorbi și el de altăceva, azi cel puțin - adaose uitîndu-se timid în sus la el. Ce frumosu-i! ș-așa, când spune prostii, îmi place ș-așa - gândi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atât lui cât și ei, adică pe când se chinuiau reciproc, ea se uita la el fără să-l asculte și [i] s-ar fi aruncat de gât, l-ar fi sărutat de-o mie de ori - așa număra ea cel puțin - dacă, dacă s-ar fi căzut. "Ah, că prostu-i, gândi ea surâzând, nu poate vorbi și el de altceva, azi cel puțin, dar adaose, uitîndu-se timid și șiret în sus la el, ce frumușelu-i ș-așa, când spune prostii {EminescuOpVII
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]