1,293 matches
-
l-a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în marile fapte de arme pe care le-a întreprins pe teritoriul Germaniei. Claudius rânjește cu gura până la urechi. — Îmi p... place, vo... vorbește de el însuși așa cum dorește probabil să-l pom... menească generațiile următoare. Sau mai degrabă contemporanii, pufnește Calpurnius Piso în palmă. Velleius Paterculus se învăpăiază în obraji. Derutat de atac, Vinicius caută sprijin pe lângă Vipsania și Agrippina. — Unchiul lui, senatorul Capiton, a stat alături de tatăl vos tru, Marcus Agrippa, când s-a votat moartea lui Cassius. Agrippina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din partea lui Fulcinius. Putea să-l consulte și pe el înainte de a se avânta în hău. Nu i-a spus totul nici când a venit la el, după întrevederea cu Augustus. Ce credea că va obține? Idiotul! — Dar de ce nu? pufnește Libo zgomotos. Justiția imperială se ocupă atât de probleme civile, cât și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
depozitate mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate și duse pe nesimțite în amfiteatru, fără să se vadă. — La ce folosesc? — Pentru cuștile cu animale și alte metamorfoze... — Metamorfoze? — Decoruri! pufnește iritat Rufus. Coboară tonul: — Și nu numai... Germanul își răsfrânge buza de jos în afară, cu o mină încurca tă. Nu pare să priceapă. Rufus îl iscodește atunci: — Da’ cum se face că nu pari să fi asistat până acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de soră... Or ține aceștia familia mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai încearcă o dată și se încurcă din nou: — Nama... tabicus... Renunță. Pufnește furios pe nări, după care rânjește cu subînțeles: — Văd că tu cel puțin ai urmat tradiția de a te inspira din numele împăratului. — Sunt cetățean roman, răsună sec răspunsul. Rufus cască ochii mari. Bănuia el ceva! Totuși este ciudat. Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mică afacere, cum a făcut și cu alții. Veneai tu cu capitalul tău, mai punea și el ceva, și împărțeați profitul. Scuipă-mă-n față dacă n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
groase. Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei mai buni călăreți și cei mai destoinici războinici. Acum, că aveți nevoie de noi, ne ziceți triburi aliate, nu ne mai numiți dușmani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui elev nu poate fi atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă, intervine el mieros. — Bucătalu’! îl întrerupe Puppus, agitându-se violent în coșule țul lui. Vleau bucătal! Și stidii! Toți pufnesc în râs. Numai Pomponia bodogăne mâhnită: — Nu pronunță încă bine primele cuvinte, da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie și larii ăștia! suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau capătă o nuanță între acestea două atunci când - printr-o schimbare de culoare - purpuriul se înflăcărează și albul de lapte se aprinde. Genele i se înmoaie de-a binelea. Regele zicea că vede pe ele partea de jos a curcubeului. Pufnește zgomotos, ca să-și ascundă tulburarea. N-are rost să-i arate unui străin cât de amară e viața departe de casă. Adevărul e că nici nu mai știe ce înseamnă „acasă“. Peste tot este primit cu brațele deschise, dar nicăieri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor. Sigur că mințeau, pui de țăran lascivi ce erau. Voiau să-mi dea de Înțeles că ea (dânsa, Marylena Cecilia mireasa și roaba lui Dumnezeu) era atât de accesibilă, Încât cineva avusese deja acces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l aranjase Reggie, un apartament, undeva În mijlocul orașului. Avea adresa respectivă pe un alt petic de hîrtie. Șoferul cunoștea adresa, dar le spuse că unele dintre străzi erau desfundate, așa că făcu un ocol. Reggie o auzi și pe asta și pufni. Viv simțea ce gîndește, Ăsta-i un alt truc pe cinste. Taxiul mergea Încet, iar ea stătu tot timpul sub tensiune. CÎnd crezu că șoferul nu se uită, deschise flaconul de aspirină și luă trei, mestecîndu-le, Înghițindu-le Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că le place grozav să fie centrul atenției, cînd vine vorba de gagici. Dan veni În spatele meu și mă cuprinse În brațe. — Ei bine, ce părere ai de surioara mea? SÎnt surioara ta numai pentru că sînt mai mică decît tine, pufni Emma, azvîrlindu-și În gură Încă un pumn de alune. La capitolul maturitate, te bat cu de vreo zece ani. Nu ți-a zis nimeni că fetele se maturirează mai repede decît băieții? — M-aș angaja Într-o dispută cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tu să spui este că bărbații pe care Îi alegi tu nu sînt buni de Însurătoare. E clar că nu e vorba de locul În care Îi alegi, ci de genul pe care Îl alegi. — Eu zic că mă descurc, pufnește Sally. Ce zici de Alex? Amîndouă ați considerat că era foarte drăguț. — Era, o aprob. Chiar tu ai afirmat că nu-i mai suporți cascada neîntreruptă de glume. Sincer, eu am fost de părere că era o partidă al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deja preferința pentru o nuntă hibernală... — Nu! exclamă Sally, cu o expresie oripilată. Spune-i că nu e treaba ei. N-aș face asta, am răspuns zîmbind. Oricum, e tare drăguță și sînt convinsă că o să fim bune prietene. Fran pufnește Într-un asemenea hohot de rîs, că Împroașcă toată masa cu cafea. — O, Doamne, Îmi pare rău. Își șterge ochii, apoi se Întinde să mă bată ușurel pe mînă. Uneori ești atît de naivă. — De ce? Pentru că Într-adevăr Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am spus că sînt mort de oboseală și că probabil că o să mergem la culcare devreme, dar că va trebui să mă consult și cu tine. Păi, nemaipomenit, ce să zic?! Ne manipulează ca Întotdeauna. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, pufnește Dan, nu poți s-o lași baltă? De săptămîni Întregi nu te aud decît bîrfind-o pe mama. Asta pentru că nu-mi iei niciodată apărarea. Dacă ai dovedi puțin curaj și mi-ai ține partea sau dacă ai fi de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face În patru, astfel Încît să nu se mai vadă prin ei, apoi Îi așează cu grijă pe spatele meu, dedesubtul șireturilor, În timp ce Linda pufnește, nevrînd să recunoască faptul că e impresionată de talentele fiicei ei. — Așa. Emma termină de legat șireturile și se trage puțin Înapoi, contemplîndu-și ideea inspirată și rezultatele acesteia, care, dacă nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci pot fi măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta să Însemne, repetă el, este că tu auzi numai ce vrei tu și că, de fiecare dată cînd cineva Îți spune ceva ce s-ar putea să nu-ți convină, pur și simplu nu-l bagi În seamă. Linda pufnește. — Uneori vii cu niște lucruri absolut ridicole, spune ea disprețuitor. Poate că nu te ascult pentru că habar n-ai despre ce e vorba. — Așa e. Exact asta faci acum, trecînd cu vederea ce am eu de spus, pentru că nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu urechea la ce spunem, izbucnește În rîs. — Dacă vă garantează așa ceva, atunci chiar că e o minune. Vrei să zici că Îți garantează că o să arăți de parcă ai fi slăbit două kilograme? — Of, nu mai fi așa de pedant, pufnesc eu. Știi prea bine ce vreau să zic. Deci, mergem la cumpărături de minuni săptămîna viitoare? — Contează pe mine, răspunde Trish În vreme ce intrăm În bucătărie ca să mîncăm. 15 De ce nu m-a prevenit nimeni niciodată În legătură cu făcutul bagajelor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la mine. — În zilele noastre, se spune că e mai bine să știi cu cine călătorești În avion. — Păi, atunci de ce nu mergi să te prezinți și să afli povestea vieții fiecăruia? Întreb eu, neputînd să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz. — Bine, zic, dar de cît timp e treaz? — Am intrat acum vreo zece minute. Michael pufnește, iar eu Îmi dau seama că minte, dar nu am energia, așa că repet. — Bine. Deci, a dormit cam o oră și jumătate În loc de cele trei cu care e obișnuit, ceea ce Înseamnă că, pînă la ora cinci, va deveni de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu mine ne-am oferit deja să stăm cu ei. — Poftim? Cu toți? Mă rog, nu cred că Tom o să adoarmă fără să fim și noi prezenți. Nu sînt sigură că e o idee prea bună. — O, nu fi ridicolă, pufnește Dan. Pentru numele Domnului, ce-ți Închipui că o să se Întîmple? Tom n-o să pățească nimic. Nici unul din ei n-o să pățească nimic. Are dreptate. Dacă ar fi vorba de oricine altcineva În afară de socrii mei, l-aș lăsa bucuroasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]