1,472 matches
-
pentru părintele de sex opus, iubire desexualizată și sublimată după dispariția complexului oedipian. În mod simetric, K. Abraham (1908/1973) vede în refuzul incestului o sublimare a iubirii față de părinți. Freud atribuie în mai multe rânduri originea sentimentelor sociale unor pulsiuni sexuale sublimate (1915/1981, 1921/1981, 1922/1974). El precizează mai cu seamă (1911/1979) că tendințele homosexuale se află la baza prieteniei, camaraderiei, spiritului de grup și a iubirii față de oameni în general. În sfârșit, el evocă și relația
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1974). El precizează mai cu seamă (1911/1979) că tendințele homosexuale se află la baza prieteniei, camaraderiei, spiritului de grup și a iubirii față de oameni în general. În sfârșit, el evocă și relația de tandrețe care, deși provine dintr-o pulsiune sexuală, renunță la satisfacția erotică și câștigă astfel un caracter durabil (1933/1984). Al doilea sens al termenului, cel mai curent, a fost și rămâne o sursă de constante divergențe între cei care au studiat sublimarea. Prin urmare, legat de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
primitiv, evitând totodată la maxim sentimentele de interdicție, de dezaprobare, de culpabilitate. Fenichel (1945/1953) integrează sublimarea printre celelalte mecanisme de apărare, dar cu o importantă rezervă. Sublimarea este, scrie el, o apărare reușită, spre deosebire de celelalte care eșuează în suprimarea pulsiunilor refulate și care sunt deci patogene, întrucât provoacă o stare de tensiune perpetuă. Această poziție este aspru criticată de Lagache (1961/1982), care îi evidențează contradicțiile interne și afirmă că este nepotrivit să vorbim în acest caz despre apărare. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un aspect magic și excepțional al acestei apărări - „șoim în mijlocul păsărilor de curte” -, care, în chip misterios, reușește în opera de degajare a eului, în vreme ce alte apărări eșuează; totuși, mijloacele prin care ea ajunge la reușită rămân necunoscute. Care sunt pulsiunile vizate? Freud nu a studiat în mod aprofundat pulsiunile de agresivitate din perspectiva raportului lor cu sublimarea. El recunoaște acest lucru într-o scrisoare din 1937 către Marie Bonaparte, admițând totodată posibilitatea unei sublimări parțiale a instinctului de distrugere (Jones
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în mijlocul păsărilor de curte” -, care, în chip misterios, reușește în opera de degajare a eului, în vreme ce alte apărări eșuează; totuși, mijloacele prin care ea ajunge la reușită rămân necunoscute. Care sunt pulsiunile vizate? Freud nu a studiat în mod aprofundat pulsiunile de agresivitate din perspectiva raportului lor cu sublimarea. El recunoaște acest lucru într-o scrisoare din 1937 către Marie Bonaparte, admițând totodată posibilitatea unei sublimări parțiale a instinctului de distrugere (Jones, 1957/1975). Cu câțiva ani mai înainte (1930/1995
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înainte (1930/1995), Freud semnalase eventualitatea unui transfer al componentelor libidinale narcisice, agresive și chiar erotice în activitatea profesională și utiliza termenul sublimare în legătură cu sadismul „omului cu lupi” (1918/ 1979). Fenichel (1945/1953) reia această ipoteză, făcând o apropiere între pulsiunile pregenitale și pulsiunile agresive, iar Flournoy (1967) indică faptul că analiștii grupului newyorkez (Hartmann, Kris) au admis că instinctele pot fi „dezagresivizate”. Cât despre energia sexuală, ea se află, bineînțeles, la baza sublimării. Acesta este punctul esențial al teoriei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud semnalase eventualitatea unui transfer al componentelor libidinale narcisice, agresive și chiar erotice în activitatea profesională și utiliza termenul sublimare în legătură cu sadismul „omului cu lupi” (1918/ 1979). Fenichel (1945/1953) reia această ipoteză, făcând o apropiere între pulsiunile pregenitale și pulsiunile agresive, iar Flournoy (1967) indică faptul că analiștii grupului newyorkez (Hartmann, Kris) au admis că instinctele pot fi „dezagresivizate”. Cât despre energia sexuală, ea se află, bineînțeles, la baza sublimării. Acesta este punctul esențial al teoriei lui Freud, lucru pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud, lucru pe care Bachelard (1957) i-l reproșează, regretând că psihanalistul explică „floarea prin îngrășământul ei”! Dar și aici există o divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
l reproșează, regretând că psihanalistul explică „floarea prin îngrășământul ei”! Dar și aici există o divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
explică „floarea prin îngrășământul ei”! Dar și aici există o divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze în totalitate în organizarea genitală definitivă - chiar dacă unele intervin în sexualitatea normală - se găsesc la baza sublimării. „Forțele care pot fi utilizate în activitatea culturală sunt astfel dobândite, în mare parte, prin reprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
normală - se găsesc la baza sublimării. „Forțele care pot fi utilizate în activitatea culturală sunt astfel dobândite, în mare parte, prin reprimarea elementelor sexuale numite perverse” (1908b/1985). În schimb, dezacordul vizează aspectul următor: poate exista și o sublimare a pulsiunilor genitale adulte? E un lucru foarte improbabil, răspunde Fenichel (1945/1953): „Organele genitale constituie un aparat destinat descărcării orgasmice depline, adică nesublimate”. Freud (1908b/1985) formulează unele rezerve cu privire la posibilitățile de abstinență sexuală la artiști, consideră că ea este de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un proces normal, cu condiția să nu suprime orice activitate sexuală sau agresivă. Să admitem existența unei sublimări a pulsiunilor genitale adulte. Oare este posibil să ne imaginăm o diminuare a activității sexuale la creatori, calchiată pe principiul vaselor comunicante? În acest caz ar trebui să subscriem la ipoteza lui Zorn (1977/1979), care nu a întreținut niciodată relații sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1910/1987), Freud emisese ipoteza contrară, susținând că reprimarea vieții sexuale nu este favorabilă sublimării. Chestiunea este deci departe de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne, de fapt, dintr-o pulsiune care își schimbă și sursa, și scopul, și obiectul? Laplanche (1980) răspunde ironic prin anecdota despre cuțitul lui Jeannot. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
emisese ipoteza contrară, susținând că reprimarea vieții sexuale nu este favorabilă sublimării. Chestiunea este deci departe de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne, de fapt, dintr-o pulsiune care își schimbă și sursa, și scopul, și obiectul? Laplanche (1980) răspunde ironic prin anecdota despre cuțitul lui Jeannot. Mai întâi i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne, de fapt, dintr-o pulsiune care își schimbă și sursa, și scopul, și obiectul? Laplanche (1980) răspunde ironic prin anecdota despre cuțitul lui Jeannot. Mai întâi i s-a schimbat lama, apoi mânerul, iar după aceea teaca și sistemul de siguranță. Mai este oare același
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două fațete ale naturii umane, cea animală și cea destinată adaptării, artei și gândirii. Sublimarea constând în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea spirituală, precum și din „activități psihice superioare și performanțe intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
majoritatea oamenilor (1930/ 1995). Apropierea dintre activitatea profesională și activitatea sublimată este contrazisă de Pruschy și Stora (1975), care consideră că este mai degrabă vorba de socializare, adică de un stadiu inferior sublimării. Amintind de teoria lui Szondi asupra socializării pulsiunilor, autoarele afirmă că nu se produce un abandon al nevoilor pulsionale, ci transformarea satisfacției care le este atașată, iar subiectul se păstrează pe linia tendinței sale native: „Pompierul se află «sub vraja» focului, măcelarul rămâne fascinat de sânge, avocatul se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub vraja» focului, măcelarul rămâne fascinat de sânge, avocatul se ocupă de cei învrăjbiți, iar polițistul, de criminali etc.”. Definiția pe care o propune DSM-IV (1994/1996) pentru sublimare este apropiată de ideea de socializare, întrucât evocă o canalizare a pulsiunilor sau afectelor prost adaptate înspre comportamente acceptabile. Exemplul oferit în această lucrare se referă la derivarea pulsiunilor agresive înspre sporturile de luptă. Dar de ce să ne limităm la sfera profesională? De ce să nu includem în discuție și activitățile nevalorizate, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
criminali etc.”. Definiția pe care o propune DSM-IV (1994/1996) pentru sublimare este apropiată de ideea de socializare, întrucât evocă o canalizare a pulsiunilor sau afectelor prost adaptate înspre comportamente acceptabile. Exemplul oferit în această lucrare se referă la derivarea pulsiunilor agresive înspre sporturile de luptă. Dar de ce să ne limităm la sfera profesională? De ce să nu includem în discuție și activitățile nevalorizate, precum un hobby, de pildă realizarea unei colecții? Sau arta culinară și plăcerile gastronomice? Laplanche (1980), care pune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă plăcere. Pulsiunea sublimată este privată de o parte a recompensei sale, ea oferind doar o satisfacție moderată, deplasată și redusă. Istorictc "Istoric" Freud (1925/1984) scrie legat de Nietzsche că există o coincidență uimitoare între vederile lui și cele ale psihanalizei. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul sens al termenului) este ilustrată de un exemplu dat de Nunberg (1935/1957): O tânără este foarte atrasă sexual de toți tinerii drăguți pe care-i întâlnește. Ea a găsit un mijloc să se controleze, acela de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urma urmei, dată fiind fragilitatea unor pacienți, nu ar fi deloc rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]