1,471 matches
-
În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urma urmei, dată fiind fragilitatea unor pacienți, nu ar fi deloc rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am ales primul termen, propus de Freud, și care este cel mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a/1968), în care Freud prezintă transformarea în contrariu, se sprijină doar pe câteva exemple. Sunt menționate perechile sadism-masochism și voyeurism-exhibiționism, care ilustrează trecerea de la activitate la pasivitate (a produce suferința - a suferi și a privi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am ales primul termen, propus de Freud, și care este cel mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a/1968), în care Freud prezintă transformarea în contrariu, se sprijină doar pe câteva exemple. Sunt menționate perechile sadism-masochism și voyeurism-exhibiționism, care ilustrează trecerea de la activitate la pasivitate (a produce suferința - a suferi și a privi - a fi privit), precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
menționate perechile sadism-masochism și voyeurism-exhibiționism, care ilustrează trecerea de la activitate la pasivitate (a produce suferința - a suferi și a privi - a fi privit), precum și transformarea iubirii în ură. Aceste exemple nu sunt limitative. Laplanche și Pontalis (1967) precizează că obiectul pulsiunii se poate și el modifica, trecând de la propria persoană la celălalt, iar trecerea de la activitate la pasivitate se poate face și în sens invers. De altfel, Freud a dat mai multe exemple ale acestei ultime modalități în alte texte decât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în 1915. Istorictc " Istoric" După o scurtă prezentare a mecanismului „transformare în contrariu” (1915a/1968), Freud admite din nou, într-un pasaj al Noilor conferințe de introducere în psihanaliză (1933/1984), posibilitatea modificării scopului și mai ales a obiectului unei pulsiuni. Exemple ale unor transformări în contrariu a pulsiunii revin, de fapt, cu regularitate în scrierile sale. A. Freud se interesează mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma la copil. DSM-IV (1994/1996) nu-l menționează, dar oferă o definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a mecanismului „transformare în contrariu” (1915a/1968), Freud admite din nou, într-un pasaj al Noilor conferințe de introducere în psihanaliză (1933/1984), posibilitatea modificării scopului și mai ales a obiectului unei pulsiuni. Exemple ale unor transformări în contrariu a pulsiunii revin, de fapt, cu regularitate în scrierile sale. A. Freud se interesează mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma la copil. DSM-IV (1994/1996) nu-l menționează, dar oferă o definiție foarte cuprinzătoare formațiunii reacționale, care înglobează și transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
spune: Sunt căsătorită cu fiul tău!”. Un sfârșit triumfal este deci imaginat la acest atac, adesea foarte anxiogen pentru alți subiecți, dar care este modificat aici în beneficiul copilului. K. Abraham (1916/1977) ne propune un caz de transformare a pulsiunii de ostilitate în iubire: O fetiță de 4 ani remarcă, pe când lua într-o zi prânzul cu tatăl ei, în absența mamei: „Ce bine că mama nu-i azi acasă! - De ce? - Că nu poate să ne întrerupă când vorbim”. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare" Transformarea în contrariu este o contrainvestire, care intervine și în alte mecanisme de apărare. Mai întâi de toate, am putea spune că întoarcerea către propria persoană este un mod particular de transformare în contrariu, întrucât transformarea vizează obiectul pulsiunilor agresive, care se deplasează dinspre celălalt asupra propriei persoane. Și formațiunea reacțională întreține strânse legături cu transformarea în contrariu. Atunci când transformarea în contrariu conduce la o modificare globală a personalității, devenind obișnuită, putem vorbi despre formațiune reacțională. Aceasta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorbi despre formațiune reacțională. Aceasta din urmă nu este niciodată punctuală, ci reprezintă o transformare în contrariu care antrenează o modificare a caracterului. Freud (1926/1995) explică diferența dintre cele două descriind, la o femeie isterică, urmările unei transformări a pulsiunii de ură față de copiii săi. Prin reacție, ea îi va trata cu o tandrețe excesivă, fără „a deveni totuși, în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o dispoziție generală a eului” cum ar fi, de pildă, altruismul. Identificarea cu agresorul este și ea o transformare a pulsiunii în contrariul său: simțindu-te agresat, agresezi la rândul tău. A. Freud (în Sandler, 1985/1989) dă exemplul unui copil care, după ce a fost la un cabinet stomatologic, se joacă de-a dentistul: „Se poate spune că el se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
protector. Astfel, un băiețel de 7 ani face din tatăl său, de care se teme, un leu inofensiv (A. Freud, 1936/1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba de contracararea violenței pulsiunilor sexuale prin renunțarea la toate plăcerile corporale, chiar și la cele mai obișnuite, și, uneori, prin înlocuirea acestora prin spectaculoase mortificări ale simțurilor. În sfârșit, proiecția paranoică, în care „ceea ce trebuie să fie resimțit în interior ca fiind iubire este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sfârșit, proiecția paranoică, în care „ceea ce trebuie să fie resimțit în interior ca fiind iubire este perceput în exterior ca fiind ură” (Freud, 1911/1979), este un dublu al transformării în contrariu. Iubirea este transformată în ură și însuși obiectul pulsiunii se schimbă, întrucât el trece, în mintea paranoicului, de la persoana iubită, apoi detestată, la subiectul însuși. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a fost la un moment dat un simbol al societății civile din România, un personaj care a jucat un rol foarte interesant. Folosesc deliberat cuvântul interesant: când se va scrie odată o istorie a Pieței Universității și a pasiunilor și pulsiunilor implicate În acest fenomen, se va vedea care a fost rolul lui Marian Munteanu În radicalizarea sau deradicalizarea fenomenului. Este o chestiune pe care eu nu mi-am lămurit-o până În prezent; În general problema Pieței Universității este Încă destul de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o retorică puternic antiamericană și avea prieteni În rândul dictatorilor din Lumea a Treia, inclusiv personaje gen Gaddafi. Știm sigur un lucru: actualul guvern grec s-a conformat criteriilor europene. Din acest punct de vedere, cred că, indiferent de anumite pulsiuni tribaliste ce pot reapărea În rândul electoratului În condiții de disperare socială, o dată prinși În angrenajul structurilor europene este destul de greu ca factorii anomici și iraționali să capete proeminență. Mircea Mihăieș: Întrebarea mea era legată de declarațiile total lipsite de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ca realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se exprimă prin vise
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
astfel o succesiune de reprezentări simbolice. Prin procesul liberei asocieri (numit și asociere de idei), subiectul merge înapoi de-a lungul lanțului de asocieri pentru a ajunge la reprezentarea originală și deci la dorința reprimată sau la traumatismul inițial. DEPLASAREA PULSIUNII Reprezentare R R R inițială 2 3 4 Simbol Simbolizarea este în relație directă cu lanțurile de reprezentări Cazul particular al coșmarului Caracteristica principală a coșmarului este aspectul său penibil, terifiant și dureros. Coșmarul este totuși un vis, în măsura în care este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
agresat). Agenții agresori simbolizează întotdeauna partea întunecată a psihicului, ceea ce Jung numește «Umbra». În consecință, aceste vise sunt supărătoare. Cel ce visează percepe inconștient amenințarea pe care o conțin: este lăsat să întrevadă ceea ce este de obicei refulat. Umbra corespunde pulsiunilor «murdare», negative, rele, monstruozității individului. A fi agresiv, a lovi, a bate pe cineva sau ceva indică violența refulată. Cel care visează atacă, așadar se dovedește activ în raport cu ceea ce îl deranjează, îl sperie, îl jenează, constituie un obstacol. Își înfruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
interpretare este adevărată mai ales când cel ce visează își înfruntă dușmanii. Însă atunci când agresează o persoană nevinovată, un copil, pe cineva apropiat, un animal de companie (vezi cuvintele respective), este vorba de o simbolizare mai complexă. Visul manifestă fie pulsiuni negative (Umbra), și deci reprimate de conștiința sa morală, care nu se pot exprima în viața cotidiană, fie necesitatea de a fi «violent», dur, brutal, pentru propriul bine sau pentru binele altcuiva. Astfel, în primul caz, poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
face părintele care spune «nu» sau își ceartă copilul pentru a-l feri de un pericol. A fi agresat îl plasează, dimpotrivă, pe cel ce visează în poziția de victimă. Este persecutat fie de persoane, fie de evenimente, fie de pulsiunile sale negative care îl sperie și nu le mai poate ține sub control. E un scenariu simplu care corespunde unei situații reale și nu trebuie interpretat: persona traversează o perioadă dificilă, cum ar fi divorțul, șomajul, boala, un proces, falimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
binele sau pentru distrugerea umanității. Agresorii necunoscuți pot fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari, hoți, violatori și chiar asasini) vorbesc de pulsiuni respinse, refulate, puse la stâlpul infamiei de către psihic, întrucât amenință echilibrul persoanei sau conștiința sa morală. Natura și modalitățile de agresare sunt la rândul lor semnificative. Ele precizează mai mult scopul decât cauza, mai mult forma decât fondul. Astfel, furtul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vrea. Violul este prin excelență expresia absenței consimțământului, dar și a absenței dorinței, așadar supunere totală. Violul indică faptul că subiectul este obligat să suporte o situație sau să acționeze într-o direcție de care are oroare (realitate constrângătoare), are pulsiuni reprobabile sau, dimpotrivă, o conștiință morală prea puternică (activitate psihică constrângătoare). Loviturile simbolizează obstacolele și încercările ce jalonează evoluția subiectului. Dacă este lovit în vis, înseamnă că forța sa interioară este pusă la încercare. Trebuie să își arate determinarea, capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
simbolică a «dublului» său, adică a unei fațete cunoscute sau ascunse a subiectului. În funcție de scenariul visului, acest dublu real sau simbolic acționează în favoarea sau în defavoarea celui care visează. În acest din urmă caz, visul alertează subiectul asupra relațiilor sau asupra pulsiunilor, dorințelor, gândurilor ori sentimentelor sale. Se înșeală în judecățile sale sau asupra unor aspecte ale personalității sale, percepute de el ca fiind pozitive, dar care în realitate sunt negative, chiar periculoase. Amuletă, talisman Dotată cu proprietăți fizice sau spirituale, amuleta
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie a dezvoltării instinctuale; - reprezentare a spiritului individual (mai ales păsările); - expresie a mentalului, a conștiinței și a gândirii imaginative; - manifestare a pulsiunilor agresive. Coarnele animalelor au fie o semnificație pozitivă, de antene cosmice, fie o semnificație negativă, de agresivitate și brutalitate. Iată de ce unii zei sunt împodobiți cu coarne, pentru a semnifica puterea lor spirituală, însă demonii, și mai ales diavolul, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]