709 matches
-
ceilalți. Ei s-au descris pe ei înșiși ca fiind mai degrabă iritați decât jenați față de subiecții care ținuseră mâna în apă călduță (Berkowitz et al., 1981). Furia indusă subiecților aflați în situație "ostilă" i-a făcut să fie mai punitivi cu persoanele care nu erau direct responsabile de suferința lor. În opinia unor autori, furia nu declanșează în mod obligatoriu agresivitatea, ba dimpotrivă, uneori o poate împiedica. Se pare că există și alte emoții, direct sau indirect legate de furie
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Dacă se încearcă exercitarea controlului social, individul poate acuza sau ataca sursa încălcării regulii. Din lipsă de motivație din partea agresorului, acesta s-ar putea angaja într-o acțiune de pedepsire. În acest sens, agresivitatea s-ar transforma într-un act punitiv care să permită îndepărtarea răului sau a injustiției. Perceperea pedepsei ca pe un atac la persoană ar provoca un atac reciproc (retaliation). Percepțiile și reacțiile de acest gen provoacă escaladarea conflictului, agresiunea producându-se doar atunci când persoana este supusă unui
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
declanșarea scandalurilor cauzate de factorii proximali. Agresivitatea domestică într-un climat socio-cultural tradițional este caracteristica bărbatului care-și tratează soția și copiii ca pe niște bunuri personale, impunând-le supunerea totală. Cel care abuzează prezintă caracteristicile unei personalități autoritare, depresive, punitive, amenințătoare, adoptând stereotipurile de sex tradiționale. Victimele sunt în general vulnerabile atât la nivel fizic, cât și social. Vulnerabilitatea este și mai apăsătoare în absența alternativelor. Agresivitatea împotriva partenerului de viață Agresivitatea domestică din cadrul relațiilor intime a fost pe larg
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în suflet și a sufletului în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de vinovăție"31. Nebunul își pierde controlul asupra propriului eu; de acum încolo, sufletul său se află în mâinile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vinovați asupra întregului tineret. El insista asupra faptului că nu se putea confunda întregul tineret și nici întreaga studențime română cu atentatorii care meritau să fie pedepsiți. Șeful georgiștilor aprecia, de asemenea, că guvernul nu era îndreptățit să generalizeze măsurile punitive care duceau spre încălcarea libertății și a drepturilor constituționale 735. Precizările aduse de Gheorghe Brătianu, în ședința Camerei din 4 martie 1937, au o importanță deosebită pentru clarificarea raporturilor dintre georgiști și "Garda de Fier". Liderul georgist recunoștea că diferența
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
altfel, precizarea că funcția cathartică a comicului 20, cu finalitatea ei relaxantă, de antidot antidepresiv și stimulator este asociată exclusiv râsului estetic. Ocupând în ierarhia sancțiunilor sociale locul al treilea, după cele juridice și morale, comicul are și un caracter punitiv difuz, ușor, platonic, acționând la nivel individual. Însă atunci când el vizează violarea unor norme colective prin singularizare, gafă, abstragere distrată etc. sau a unor cadre sociale (moravuri, conduită publică etc.), are loc un grav proces sau ritual de ,,ostracizare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
principiul "poluatorul plătește". Astăzi, acesta este perceput mai degrabă ca un instrument administrativ, în sensul plății unei amenzi pentru depășirea cantităților maxime admise ale unor poluanți în apă, în atmosferă și pe sol. Or principiul este mai generos decât aspectul punitiv al poluării; el poate fi considerat un principiu economic stimulativ, din moment ce se referă la "internalizarea externalităților", adică la includerea în costurile (interne) ale unei întreprinderi a contravalorii daunelor (externalităților) pe care aceasta le provoacă mediului. Internalizarea prea mare poate conduce
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
și calendaristice concepute În neolitic, cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de depunerea armelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar pe victoria militară asupra fascismului, cu ce erau ele mai bune decât regimurile fasciste detronate? Era important ca actele acestora din urmă să fie identificate drept crime și pedepsite corespunzător. Bazat pe un solid raționament politic și legal, impulsul punitiv venea și În Întâmpinarea unei nevoi interioare. Pentru cei mai mulți europeni, cel de-al doilea război mondial a Însemnat În primul rând nu o bătălie eroică, ci o degradare progresivă a vieții, În care oamenii au fost trădați și umiliți, Împinși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moarte erau frecvente pe atunci și nu provocau proteste: războiul devalorizase viața În asemenea măsură, Încât ele păreau mai puțin șocante - și mai justificate - decât În condiții obișnuite. Lucrul mai supărător - și care În unele locuri a discreditat complet demersul punitiv - era inconsecvența vădită a verdictelor, pe lângă faptul că multe erau pronunțate de curți și jurați cu un trecut cel puțin dubios. Cei mai afectați au fost scriitorii și jurnaliștii, fiindcă lăsaseră În urmă dovezi scrise ale simpatiilor din timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pace din vremea țarilor. Războiul s-a desfășurat pe cele mai bune terenuri arabile ale Uniunii Sovietice, iar sute de mii de cai, vaci, porci și alte animale au fost ucise. Ucraina, care nu-și revenise Încă după foametea deliberată, punitivă, din anii ’30, s-a confruntat cu o alta, neplanificată, În iarna și primăvara 1946-1947. Anii de război au Însemnat și semimilitarizarea durabilă a vieții sovietice. Economia centralizată și producția susținută de tancuri, arme și avioane au transformat URSS Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rusiei, dar au Însemnat sacrificii substanțiale pentru țările platnice: În 1948, România dădea Uniunii Sovietice 15% din venitul național, iar Ungaria 17%. Stalin era la fel de exigent și cu țările care nu luptaseră Împotriva sa - ce-i drept, nu În termeni punitivi, ci „fraterni”. Se consideră că, până la sfârșitul anilor ’50, Uniunea Sovietică primise de la RDG, România și Ungaria cu mult mai mult decât cheltuia pentru a le controla. În Cehoslovacia, balanța era echilibrată. Polonia și Bulgaria au primit, probabil, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vreo considerație aparte față de ucraineni. Dimpotrivă, În istoria ei ca republică sovietică, Ucraina a fost tratată ca o colonie internă: i-au fost exploatate resursele naturale, iar poporul a fost strict supravegheat (În anii ’30, ucrainenii au Îndurat o represiune punitivă nu departe de genocid). Produsele ucrainene - mai ales alimente și metale feroase - erau transportate În restul Uniunii Sovietice la prețuri puternic subvenționate, practică prelungită până aproape de sfârșitul Uniunii. După al doilea război mondial, Republica Socialistă Ucraineană s-a mărit considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul operei aceluiași pictor întâlnim faze simboliste / decadente uneori reprezentate chiar și numai printr-un tablou, alteori prin grafică sau panouri decorative. Isoglosa estetică simbolistă / decadentă traversează sinuos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea a unei femme fatale decadente, temă decelabilă în picturi precum Astarte Syriaca (1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în opinia lui Rapetti, esteticii ruskiniene. "Spațiul ireal, saturat, deliberat arhaic, construcția sculpturală a figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iubiri extraconjugale tumultoase, traumatizante cu episodul unei tentative de sinucidere lamentabil eșuate pentru Mary Zambaco pare să-și pună amprenta asupra câtorva din picturile sale. Relația se regăsește cuantificată cultural la nivelul paradigmei simbolisto-decadente, unde feminitatea a devenit problematică, virtual punitivă sau supusă unor exacțiuni care ascund adesea sub masca pietății o notă de sadism. Patrick Bade remarcă fascinația lui Burne-Jones pentru "puterea atracției sexuale", considerând-o una din temele majore ale picturii sale. O altă inspirată paralelă între pictura acestuia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare de somnolentă-abstragere și regresie în datele psihismului abisal. De aici decurge și acest efect de alienare, de stranie senzualitate, propriu sensibilității decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminități tulburătoare, pe care basmul și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză, 38 x 46,8 cm, semnat dreapta jos cu brun: C. Artachino, inventar 1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă, și pe Paciurea într-o dimensiune mai mult simbolistă decât decadentă. Însă numitorul comun al lucrărilor invocate ale celor doi artiști îl constituie relația artistului cu dimensiunea fantasmală a creației sale, raport problematic, marcat de ambiguitatea unei feminități virtual punitive a creației care-și domină creatorul. Himera malczewiaskiană stă ca un animal de pradă pe trupul artistului paralizat, corpul său animal și interfața feminoidă fiind clar evidențiate, așa cum himerele paciuriene îl bântuie pe artistul care le-a eliberat. Din arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor nu se mai regăsește nimic din ambiguitea sfincșilor decadentismului, sfincși cu chip de femeie, păstrând indecidabilul virtualităților punitive în reflexul seducției pe care o exercită prin feminitatea lor. Sfinxul paciurian degajă o extraordinară forță, amplificată de sculptura masivă, punând în evidență expresia unei înzestrări intelectuale deosebite și a importanței animus-ului, elementului masculin. Paciurea s-a folosit pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tutelară. Oricum, integrat acestui ansamblu, Zeul războiului își relevă latura morbidă de cavaler al apocalipsei. Capitolul VII VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în literatură cât și în arta plastică, discursul decadent se configurează în jurul acestei alterități virtual punitive, a feminității, iar în centrul său se află ambiguitatea sexuală. Figurile tipice ale femeii fatale cu o prestigioasă carieră în artă revin în atenția artiștilor de la finele secolului al XIX-lea, însă fenomenul decadent se manifestă în datele unei ambivalențe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o exercită sexualitatea feminină cu repulsia pe care o trezește aceeași sexualitate transpusă în corpul ofidian, care nu mai rămâne doar un accesoriu simbolic al tentației. Violența imaginii consistă în acest aliaj între atracție și repulsie al unei sexualități virtual punitive. În același timp, tabloul se află la confiniile cu pornografia și kitschul prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]