1,680 matches
-
înțelege că nu am putut părăsi sediul, deoarece au fost necesare răspunsuri la diferite solicitări centrale.“ N-am dormit toată noaptea. M-am gândit la Maurer, cât de mult însemnase o decizie de-o fracțiune de secundă. El fusese la pupitru, primise comanda, butoanele potrivite pe care să apese. M-am întrebat dacă să-l detest sau să-i mulțumesc: o simplă clătinare din cap și Nicolae Ceaușescu intrase în viețile noastre pentru două decenii și jumătate, ca un musafir viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la fel ca la dus. Asta ar fi trebuit să-mi dea de bănuit. Tramvaiul ar fi putut să nu oprească la hotel și să meargă mai departe, din ce în ce mai repede, cu ușile închise. Vatmanul (sau cine-o fi fost la pupitru) l-ar fi tras pe-o altă linie, departe, în Kagran sau la Alte Donau, în zona industrială: era duminică, pustiu, sărbătoare, nimeni nu-și scotea nici măcar câinele afară din casă. Mai coborâsem în Alte Donau, locul părea ideal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l tenteze pe utilizator să-și introducă propriile scenarii, replici sau gânduri. Adică exact ce ne interesează pe noi. Povestea cu rulajul liber și soluțiile aleatorii e o iluzie, un pont de-adormit IT-iștii. Noi ne-aflăm la pupitru, în spatele programelor genetice și evolutive. Noi deplasăm soluțiile, noi colectăm datele și tot noi tragem cu ochiul: când în casele oamenilor, când în mintea lor.“ „Metoda Van Eick.“, am precizat. „Nu numai. Avem și altele. Nu se mai lucrează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
distanța de obiectul de studiu. Reinhold Niebuhr, teolog protestant (1892-1971), autorul celebrei "rugăciuni pentru liniște". Atât de bine gândită este această rugăciune, că am ajuns să o văd citată recent într-un manual de management intercultural [sic!] uitat pe un pupitru din biblioteca Facultății de științe economice și sociale (SES) din Geneva: Doamne, lasă-ne să îndurăm cu calm acele lucruri pe care noi nu le putem schimba, dă-ne curajul de a schimba ceea ce trebuie schimbat, dă-ne înțelepciunea de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scalpul academic sub securea irochezilor universitari de astăzi. Am asistat doar la o prelegere, una singură, a unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere ținută de o doctorandă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai mult decât țiganii care merg cu autobuzul în Irak. Am ales acest subiect. Tehnic a fost bine făcut, pentru că l-am turnat pe peliculă de super 16mm. Am avut și echipamentul de sunet necesar, pentru că ceremoniile acelea sunt polifonice: pupitru de mixaj cu 16 canale etc. Era opusul aventurii mele solitare de la Kabul. Iată cum am construit filmul, adaptându-mă la o situație neașteptată, care putea fi catastrofală pentru proiectul meu. În tot acest parcurs ați făcut vreun sinopsis, vreun
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ne-a acuzat. Zice: „Nu știu ce a zis Popa ăsta, nu l-am auzit că a zis ceva contra partidului, dar am impresia că urăște partidul”. Are ea impresia... Deci atunci erai condamnat pe impresii... Și i-am șoptit, că era pupitru ei aici și boxa aicea: „Anca, Anca, n-oi muri eu pe acolo, și o să ne Întâlnim amândoi, să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta”. I-a căzut poșeta și stiloul din mână și a Început să tremure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își Îndreptă ochii spre ceilalți doi meșteri vârstnici, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a cărui construcție Începuse. Îmi puteți spune, cu experiența voastră, la ce se referă aceste desene? Sau cărei funcțiuni i-ar putea fi menită o asemenea lucrare? - De ce vrei să știi? Dante se Întunecă la față. Făcu un pas spre pupitru, strângând din pumni. Cunoștea prea bine vălul de confidențialitate care acoperea orice activitate a breslei constructorilor și interdicția absolută de a se da În vileag ceva străinilor. Însă, acum, Comuna Florenței era cea care vorbea prin gura lui. - Pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
semn din cap. - E așa cu siguranță. Cu mult mai solidă și mai bine apărată ar fi fost fortăreața, fără acele deschideri. Mai rezistent ar fi fost zidul În a-i ține pe dușmani pe dinafară. Dante așeză hârtia pe pupitru, după o ultimă privire. O intuiție bruscă Își deschisese drum În mintea lui. - A-i ține pe dinafară, spui, messer Manoello? Frederic era stăpân peste pământ, peste oameni, peste animale, peste mințile lor, peste sufletele lor. Zidurile sale erau piepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fenteze o taxă ori să scape de contribuția pentru alimentația publică, dacă e cu putință. Dante se uită În jur. Camera secretarului era mobilată foarte simplu, cu câteva mobile recuperate cine știe de unde. Biroul său părea și el un pupitru de biserică adaptat, iar cele două scaune desperecheate nu erau mai bune. Și totuși, sub aparențele modeste, În acele Încăperi se ascundea un soi de minuțioasă conștiință colectivă a orașului. - Messer Duccio, ce știi de un anume litteratus, Arrigo da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-ar întâmpla, ea nu se va căsători decât cu mine. Aveam strania senzație că noaptea, luna, stele se deplasau odată cu mine. Uneori mă gândeam să mă întorc în România. Dar vedeam acele figuri sinistre de parlamentari holbându-se la pupitru sau pirotind în sală, vedeam haosul din industrie, agricultura murind și mai ales mă vedeam pe mine muncind ore în șir în fața calculatorului pentru un salariu de nimic. Încercam să devin orb, dar nu puteam. Peste câteva zile a sosit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Iar eu n-am puterea să ies și să fiu. Trăim, melancolic, o mare derută, Cu gândul la țară, uităm c-o avem, Doar moartea ne cântă și-apoi ne sărută, Lăsându-ne-n inimi un alt recviem. Mințim la pupitre, mințim din născare, Minciuna e pusă pe frunte, ca semn, Noi suntem doar morții ieșiți la plimbare Prin țara adusă în sapă de lemn. Ne punem la colț, spre a fi pedepsiții Acestor Balcani cu miros de talcioc, Apoi implorăm
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și am purtat o conversație lungă. La cursurile de matematică, Padilla ăsta rezolva cel mai iute ecuațiile. Ședea în spatele clasei, frecându-și fruntea aia a lui îngustă și mâzgălind pe bucățele de hârtie pe care i le băgau ceilalți în pupitru, de vreme el nu-și putea permite un caiet. Chemat la tablă ori de câte ori toți ceilalți erau în încurcătură, sosea în grabă îmbrăcat în costumul lui alb și murdar sau crem, făcut din cea mai ieftină pânză, din care se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ten pământiu și întunecat, cu obraji supți și ochi răniți de griji, arătând a turc datorită pielii îngroșate și efortului continuu și crețurilor din jurul ochilor, probabil, pe care și-i mijea să zărească mai bine butoanele rubinii și verzi ale pupitrului de comandă - acolo ședea el, la masa de desen, copiind planuri și citind pamflete în pauză. Fusese, ca și Frazer, exclus din Partidul comunist. Îl acuzaseră de stângism infantil și deviaționism troțkiist - acești termeni sunau ciudat rău, și era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
le-am făcut pe niște foi mari și îngălbenite; cu o caligrafie elegantă, de care era nespus de mândru, se așeza pe taburetul înalt, cu pălăria sa de paie tuflită pe cap, așternând cu delicatețe literele mari și subțiri. Acest pupitru demodat în care își ținea registrele, de un galben zgâriat, lăsa să se întrevadă fața scriitorului într-o ferstruică pătrată, deasupra cântarului, și din când în când îl vedeam și pe Simon stând acolo, completând cecuri în carnetul gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și, într-o declarație tacită plată și prost articulată, și cu atât mai denigratoare, vor considera că ar fi niște poeme mici, subacustice, care n-au reușit să pătrundă pe scena contemporană occidentală cu propriul lor soclu transatlantic, echipat cu pupitru de lectură, pahar și carafă cu apă de mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o noapte, Seymour, îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul de comandă, un operator se plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În bancă - și dragoste? Eram convinsă că avea să dureze. Cum de ne-a scăpat totul și s-a pierdut dincolo de dorință, dincolo de orice părere de rău - cum de au dispărut toate acestea? Cum se Întâmplă lucrurile astea? Ceasul din fața pupitrului operatoarelor indica 11.17. Mai avea Încă trei ore de agonie. Și nu mai putea să aștepte. Trebuia să știe. Îi ceru vecinei sale să preia apelurile de la biroul ei, iar fata se miră, căci, forțate să-ți câștige clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
embrionului. Nu zice nimeni că embrionul nu are și el dreptul lui de a se naște, dar un creștin care deja s-a născut are și el dreptul de a supraviețui cu demnitate. Sau nu? Elio Își puse foile pe pupitru. Încercă să le introducă În mapă, când privirea Îi căzu pe discursul pentru comitetele de cartier din Torre Gaia: 1: SĂNĂTATE. Prezentarea proiectului de lege pentru creșterea numărului de medicamente gratuite. Abolirea tichetelor sanitare. 2: CĂMINELE DE COPII. Prezentarea proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin unei alte lumi. Chiar dacă nu știu care este aceasta. Și niciodată, nicăieri, nu mă voi simți acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ-ului, de la colțul barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
experimentelor mai populare ale republicii de la Weimar. În România, la venirea la putere a guvernului legionar, nu prea exista nimic de reciclat și, probabil, așa se face că, trimisă în turneu în Germania, Filarmonica de la București, cu George Georgescu la pupitru, a primit dispoziția ca fiecare concert să-l înceapă cu imnul Trăiască regele și să-l încheie cu cel Sfântă Tinerețe Legionară. După mărturia lui Dumitru Cristian Amzăr, atașat de presă la Berlin, reprezentantul ministrului propagandei germane a interzis intonarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Center Records, discurile compact cu Arta Fugii (înregistrare live a radioului ungar dintr-un concert al Filarmonicii clujene din 1991, dat în Sinagoga de pe strada Dohány, la Budapesta), Metamorfozele lui Richard Strauss și Simfonia a 2-a de Honegger la pupitrul Cameratei Transsylvanica, iar apoi integrala Simfoniilor de Brahms, tot cu Orchestra din Cluj, al cărui director fusese între 1966 și 1970. De ce nu or fi apărut la o casă de discuri românească nu se întreabă nimeni astăzi. Disponibile mai sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]