1,715 matches
-
din corp, va lua masa de dimineață, va intra În baie de unde va ieși ușurat, spălat și bărbierit, poate va ieși pe stradă luând cu el câinele ca să cumpere Împreună ziarul de la chioșcul din colț, poate se va așeza În fața pupitrului și va mai cânta o dată cele trei piese de schumann, poate după aceea se va gândi la moarte așa cum e obligatoriu să facă toate ființele umane, Însă el nu știe că În acest moment e ca și cum ar fi nemuritor pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
urcând și coborând de-a lungul corzilor, la fel cum ea Însăși făcuse În semiîntuneric, deși niciodată nu Învățase muzică, nici măcar cel mai elementar dintre solfegii, cel În măsura de trei pătrimi. Dirijorul Întrerupse repetiția, bătu cu bagheta În marginea pupitrului pentru a face un comentariu și a da un ordin, cere ca În partea aceasta violoncelele, exact violoncelele, să se audă fără să pară că scot vreun sunet, un fel de șaradă acustică pe care muzicienii dau semne că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se va termina repetiția va pune violoncelul În cutie și se va Întoarce acasă cu un taxi, unul din acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc și să treacă ușor arcușul peste coarde pentru ca prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
țină lungul discurs de care are nevoie până și viața cea mai simplă ca să spună despre ea Însăși ceva care să merite, violoncelistul se așeză la pian, și, după o scurtă pauză ca să se liniștească asistența, atacă compoziția. Culcat lângă pupitru și pe jumătate adormit, câinele nu păru să dea importanță furtunii sonore care se dezlănțuise deasupra capului său, fie pentru că o mai auzise și În alte dăți, fie pentru că ea nu adăuga nimic nou la ceea ce știa despre stăpân. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unul alături de celălalt, violoncelistul ațipi un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina scabroasă, un pianissimo absolut diabolic, și ezitarea implacabilă se repetă. Morții i-a fost milă de el, Săracul, cel mai rău e că nu va avea timp să reușească, de altfel, niciodată nu au, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În preludiu la care am dificultăți, Nu contează, săriți peste el când ajungeți acolo, spuse femeia, sau nici nu va fi nevoie, o să vedeți că o să cântați și mai bine decât rostropovici. Violoncelistul zâmbi, Puteți fi sigură. Deschise caietul pe pupitru, respiră adânc, puse mâna stângă pe brațul violoncelului, mâna dreaptă conduse arcușul până aproape să atingă corzile, și Începu. Știa el prea bine că nu era rostropovici, că nu era mai mult decât un solist de orchestră atunci când se nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi avut încredere că o să fac față situației și, oricum, nu depinde numai de mine. Asta nu mi-e de nici un folos. Realizez vinovată că jinduiesc la un pahar de vin roșu. Davey iese în față și se așază la pupitru. Cred că l-au pus aici pentru ca cei care vorbesc să nu se simtă prea expuși în fața unor oameni aproape străini; sunt apărați de ceva, chiar dacă numai simbolic. Și se pot sprijini fără să se teamă că nu au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu am pronunțat în fața lui acest cuvânt: băieților nu le place să fie numiți drăguți - li se pare cel mai odios cuvânt; suportă insultele mult mai ușor. Pe Davey chiar îl pot numi astfel. Mă uit la el stând la pupitru, îmbrăcat în costumul gri încheiat până sus, foarte la modă, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor de soare, cu obrajii săi bucălați, pe care-i mai ciupesc uneori, ca să-l enervez, în stilul mamelor italience. Și-mi vine să-l îmbrățișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zile am introdus totul În el, chiar și ce s-a Întâmplat În ultima lună. Dumneata nu erai, nu știam cui să-i povestesc, am scris timp de trei zile și trei nopți. Auzi, du-te la birou, În sertarul pupitrului meu e un plic cu două chei. Aia mare nu-ți trebuie, e de la casa de la țară, dar cea mică e de la apartamentul din Milano, du-te acolo și citește tot, pe urmă hotărăște dumneata, sau discutăm noi, dumnezeule, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șansă la Judecata de Apoi a instituțiilor culturale. Din păcate, Biblioteca Universitară din București nu mai avea nicio șansă de a pătrunde în paradisul bibliotecilor, unde s-ar fi putut lăuda cu marii intelectuali români care-și tociseră coatele pe pupitrele ei. La tribună a urcat George de la Prut, universitar, deputat PSDR și realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă s-ăți mai spun”, în care susținea vechimea limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat al puterii, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bordul lui Nostromo. Caleidoscop uluitor de lumini și ecrane, lectori de date și indicatoare, sala oferea priveliștea unui loc fermecat cu zeci de pomi de iarnă. Luând loc într-un scaun capitonat, făcut parcă exact pe măsura lui, Dallas studie pupitrele cu comenzi. Ash se așeză în fața Băncii Creierului și manipulă controalele cu iuțeală și eficacitate. Dar era binecunoscută capacitatea ofițerului științific de a-și stăpâni domeniul. Calitate pe care Dallas și-o dorise în mai multe rânduri. Încă nesigur ― efectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai mare parte a timpului de navigație interstelară în congelatoare. O ușă blindată alunecă fără zgomot și dispăru în perete. Kane intră în sală, urmat de Ripley, Lambert și Ash. Fiecare se îndreptă spre postul său și se așeză în fața pupitrului cu ușurința și familiaritatea unor vechi prieteni care se vedeau cu drag după o lungă separare. Un al cincilea scaun, rămas liber, așa va rămâne până la întoarcerea lui Dallas de la tête-à-tête-ul cu Mama. Creierul Central al lui Nostromo. Această denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
profesionist experimentat, lăsă toate canalele de recepție deschise în cazul în care o astronavă ar trece prin apropiere. ― Nu putem fi pe lângă sistemul nostru, pe care-l cunosc bine, mormăi Ripley. (Făcu semn cu capul în direcția ecranului de deasupra pupitrului ei.) N-aduce deloc cu vecinătatea lui Sol, și nici nu știu unde suntem! ― Continuă cercetarea, îi ordonă Kane. (Se întoarse spre Lambert și o întrebă): Deci, unde suntem? Ai stabilit? ― Mai dă-mi un minut, nu? Nu e ușor. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce culoare ai? întrebă. ― Verde! Admise Brett după ce-a repetat pe tastura sa procedura activare-verificare. ― Și eu! zise Parker, resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mergem și să vedem cum este de fapt... dar cu prudență, păstrând de partea noastră toate șansele. Se deplasară cu toții spre o masă cartografică luminoasă. Dallas, Kane. Ripley și Ash făcură cerc în jurul hărții misterioase, în timp ce Lambert se așeza la pupitrul ei de navigație. ― E aici, zise Dallas, arătând cu degetul un punct minuscul. (Privi în jur fețele încordate.) Acum ciuliți bine urechile. Își reocupară locurile. Dallas îi făcu un semn din cap lui Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se hotărâse. Motanul Jones se așeză pe marginea unei console, interesat de norii care umpleau ecranul. ― Coborâre, preveni Lambert, concentrată asupra unui indicator. Cincizeci de mii metri. Mai jos. Mai jos. Patruzeci și nouă de mii. Intrăm în atmosferă. La pupitrul său de comandă, Dallas încerca să evalueze repede și să memoreze zecile de figuri schimbătoare care defilau pe măsură ce astronava se apropria de suprafața globului. Călătoria astronautică înseamnă omagierea cum se cuvine a instrumentelor și a o lăsa pe Mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pătrunderea domoală în atmosferă revenea lui Lambert, foarte abilă în găsirea parametrilor adecvați, și lui Dallas, pentru pilotaj. Nu ținu mult. Nava începu a fi zguduită de vârtejuri, atmosferice. ― Turbulență, constată Ripley care înfrunta această dezlănțuire a elementelor, lucrând la pupitrul ei. ― Aprindeți farurile de navigație și de asolizare. (Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente nu se poate face nimic în mocirla asta, zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum de ordinator! Un zumzet ascuțit umplu pasarela comandamentului când Mama superviză faza finală, reglând căderea pe ultimii metri cu mai multă precizie decât cel mai bun pilot uman. ― Coborâre pe reactoare de sustentație, anunță. ― Stingeți motoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la o ultimă verificare de preavertizare apoi blocă mai multe manete în poziție OFF. ― Motoare de înaintare stinse. Reactoarele de sustentație funcționează perfect. Brusc, o pulsație regulată străbătu nava. ― Nouă sute de metri. Progresia continuă, zise Kip cu ochii fixați pe pupitru. Opt sute. Șapte sute. Șase. Continuă numărătoarea inversă din sută în sută. apoi scandă din zece în zece metri. La cinci metri, remorcherul ezită, se balansă greoi deasupra furtunii de praf, deasupra lințoiului negru al planetei. ― Fixați platoul. Kane executa deja acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat acum. Făcu un pas și se lovi cu genunchiul de marginea pupitrului. ― Atunci nu văd de ce n-avem lumină, zise Kane care, cu mare precauție, se deplasă spre cel mai apropiat perete. (Simți în sfârșit metal lucios cu degetele.) Unde este panoul secundar de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răspunse cu certitudine: ― Nu văd nimic anormal. Avem în continuare o presiune adecvată în toate compartimentele. Dacă avem coca străpunsă gaura e prea mică pentru a avea urmări. Etanșeitatea s-a refăcut automat și a redus avaria. Ash își consultă pupitrul. Ca și celelalte, al său primea o energie independentă în eventualitatea unei pane generalizate ca aceasta, cu care se confruntau acum. ― În toate compartimentele, aerul nu prezintă nici un semn de contaminare. Cred că suntem încă etanși. ― Iată cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-o ia din loc când om avea toată energia! ― Lucrăm la asta. (Lambert făcu releveurile pe consola ei. Întunecată în parte). Vom fi gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unghiile, cei cinci membri ai echipajului deveneau din ce în ce mai nervoși. Dacă unuia dintre ei i-ar fi dat prin cap să se plimbe, nu i-ar fi ajuns spațiul strâmt al încăperii, i-ar fi trebuit întreaga punte. Așa că trepidau la pupitrele lor, îngurgitând cantități neobișnuite de cafea, încercând să tragă de timp și să se gândească la cu totul altceva decât la situația dificilă în care se aflau. În privința celor ce se întâmplau afară, pe acea lume înfricoșătoare, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
caz în bezna asta. Ash își ridică ochii de pe consolă. Nu se clintise, părând satisfăcut atât fizic cât și mental. Kane nu-și putea explica atitudinea placidă a ofițerului științific. Dacă el, Kane. n-ar fi putut să-și părăsească pupitrul din când în când pentru a face câțiva pași, ar fi înnebunit. Ash, remarcând privirea colegului său ațintită , asupră-i, se eschivă, dându-le o informație agreabilă. ― Mama zice că soarele acestei planete va răsări pesta douăzeci de minute. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
protectoare. Eșantionul fu ejectat într-o cameră etanșă, vidată. Trierea diferitelor componente era sarcina unor instrumente sofisticate ― și sterilizate în prealabil ― care se puseră pe treabă numaidecât. Foarte rapid, analiza acestor diverse elemente se alinie în cifre și simboluri pe pupitrul lui Ash. El le cercetă preț de câteva secunde, ceru un complement de verificare asupra unuia, și în sfârșit întorcându-se spre colegii săi, le făcu un raport detailat. ― Este vorba practic de un amestec primar. Azot inert din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]