3,386 matches
-
Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele, coseau, băteau placheuri. Într-un timp, după 1950 pânăă prin 1955-1956 nu se găsea talpă de bovină pentru pusă pingele, dar la cooperativă se aduceau opinci din piele tăbăcită, groasă ca talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22 de lei și din fiecare opincă ieșea o pereche de pingele. Croitori și croitorese Despre aceste meserii se poate vorbi numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
luminați au copiat cărțile de cult, alții au îndrăznit mai mult, au scrisă cărți de istorie, numite letopiseșe (Grigore Ureche, Miron Costin), iar în timpul lui Vasile Lupu (16341653), când influența culturii grecești s-a întinsă în șările Române, s-au pusă bazele unei școli grecești, organizată după modelul școlii din Kiev, în care se preda retorica, dialectica, teologia, aritmetica, geometria, astronomia și muzica, în limbile greacă, slavonă și latină. Câțiva fii de boieri au învățat carte la școlile superioare din Polonia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
particularitate a învățământului și a pregătirii pentru clasă, consta în aceea că inspectorul nu-ți cerea, în mod expres, planul de lecție, dar la examenul de definitivat trebuia să prezinți 300 de planuri. Comisia constata existența numărului cerut și erai pusă să ții o lecție după un plan din cele 300. Soarta a fost nemiloasă cu învățătorul Virgil Cernat. S-a căsătorit cu învățătoarea Eleonora Ignătescu din satul Lunca, aproape fără învoirea părinților săi care țineau la răzeșia lor. Primii doi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza moșiei Filipeni, mai întâi a celor care au pusă bazele satului Slobozia - Filipeni, apoi a bejenarilor bucovineni, stabiliți și în Slobozia, concentrați în lunca Dunavățului, veniți cu toată zestrea lor spirituală, au găsit aici, în raza actualei comune Filipeni, condiții de manifestare „artistică” la fel ca pe locurile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru activități artistice, alții cu inima și cu voința, care și-au sacrificat multe zile și nopți pentru a diversifica programul cultural-artistic. Prin anii 19681969, când director al Căminului Cultural a fost profesorul de limba română Viorel Savin, s-au pusă bazele corului condusă de preotul N. Cadar. Apar formații artistice noi: grup vocal și brigada artistică de agitație, datorată profesoarei Cotoară. între anii 1973-1976, director al Căminului Cultural a fost Mircea Trandafir, atunci când profesorul Iordache Nănescu a pusă bazele formației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe pod se depozitau cereale. Necesitățile de ordin practic, economic, au dusă la adăugarea pe o latur îngustă a casei, sau în spatele unei camere cu acoperișul prelungit o cameră lung și îngustă, folosită ca magazie, bucătărie, loc de spălat, de pusă războiul de țesut, altfel spus, cameră cu funcții multiple, numită chiler, cuvânt turcescă desemnând camera de provizii, magazia. Casa bi și tricelulară, care este casa românească tipică, are echilibru estetică și este multifuncțională, conține cel puțin două elemente de distincție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mărișor, dacă avea [copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri. La capătul 375 patului unde dormea tata era un lădoi din lemn în care mama ținea rufele noastre de purtat, spălate curat. O masă mică rotundă, cu trei picioare pentru pusă ceaunul și mestecat mămăliga.... un ceaun mare pentru fiert apa la spălatul rufelor, un ciubăr mare. Vase: străchini de lut, oale pentru fiert mâncare, linguri de lemn și alte mărunțișuri.” X. 5 Câteva considerații despre sport, în general și despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amploare după ce mulți tineri au urmat școli profesionale și medii la Bacău. Se juca zilnic, dar numai vara, în vacanțe. Prin anii 1957-1958, la inițiativa lui Ilie Vraciu și a învățătorului Ion Ocheană, care era directorul Căminului Cultural, s-au pusă bazele unei echipe de fotbal care a fost botezată „Voința” - Filipeni. „Voința” trebuie să fi fost înscrisă în mișcarea sportivă raională și raională, ca asociație sportivă cu secția fotbal, altfel n-ar fi putut participa la acțiunile sportive oficiale (Cupa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puteau plăti cotele impuse de stat. Nu mai trăiescă nici învățătorii care au făcut alfabetizarea, au mersă la arie ca să le citească presa celor care nu aveau timp să asculte, erau chemați la ședințe de tot felul ca să scrie proceseleverbale, puși să facă „ornarea” școlilor, să „întrețină” cu materiale „colțurile”, să meargă cu elevii la strânsă spicele în urma secerătorilor, să strângă plante medicinale, să crească viermi de mătase etc. Desigur, se pune întrebarea: cum de s-a putut rezista și trece
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
împotriva propriului popor ?!), era firescă pentru cei aflați la putere ca în funcții de 418 conducere să fie promovați muncitori, care erau prioritar primiți în partid, urmați de țărani. După Gh. Tabarcea, Costan Trandafir și Gh. Hodoroabă, oameni de sat, puși primari, au fost aduși oameni străini de comună, muncitori: Predaiș Gheorghe, urmat de Godeanu Gheorghe. Primii președinți ai comitetelor executive ale Sfaturilor Populare (Primăria se numea Sfat Popular) erau schimbați fără un motiv anume; erau schimbați ca nu cumva să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lipsurile de tot felul, umilințele , cozile interminabile la benzină (cota de 20 litri lunar!), la lapte, la carne. Lumea a uitat că nu avea niciun drept la opinie, că era suspectată, urmărită, spionată, terorizată, că era o masă de manevră, pusă să bată din palme, la comandă. O schimbare radicală era imperiosă necesară, dar schimbarea unui regim politică nu înseamnă că binele apare instantaneu, depinde tot de oameni. Este adevărat că schimbarea de sistem politică i-a pusă pe oameni în fața
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
are nevoie alături de el de un tehnician pregătit care să interpreteze liniile trasate pe hârtie, dar asta nu înseamnă că numitul tehnician este cunoscător al adevărului, el nu știe mai mult decât ceea ce se află în fața ochilor săi, că întrebarea pusă pacientului aflat sub observație a produs ceea ce am putea numi, în mod inovator, o reacție alergo-grafică sau, în cuvinte mai literare, dar nu mai puțin imaginative, desenul minciunii. Ceva, totuși, s-ar câștiga. Cel puțin ar fi posibil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
meu șef de cabinet, veți face probabil același lucru, soția dumneavoastră se va uita la dumneavoastră ca la un erou, soțiorul drag care cunoaște secretele și urzelile pe care le țese statul, care știe să se învârtă în cercurile sus puse, care respiră fără mască mirosul putred al canalelor de scurgere ale puterii, Domnule președinte, vă rog, Nu faceți caz, cred că nu sunt atât de rău precum cei mai răi, dar din când în când devin conștient de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spune, era ceva neobișnuit în situația respectivă, doi vagabonzi luând micul dejun cu o persoană care, în comparație cu ei, părea un dandi, ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când ar fi ieșit șeful din cameră, în halat și pijama, dacă avea chef, dar noi, nu, noi, îmbrăcați și pieptănați așa cum a poruncit dumnezeu, aceste mici crăpături în lacul comportamentului și nu revoluțiile pompoase sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tine să dispari, Cer scuze, domnule comisar, Să vedem dacă n-oi uita să te anunț când te-am scuzat, Da, domnule comisar, O întrebare, La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să dispari, Cer scuze, domnule comisar, Să vedem dacă n-oi uita să te anunț când te-am scuzat, Da, domnule comisar, O întrebare, La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ușa, să-l văd pe Bourrache, ochii lui sumbri, trupul masiv, să-i strâng mâna și să mormăi cuvintele prostești care se spun în asemenea ocazii. Niciodată nu mai văzusem înainte marea sală a localului goală. Nici un zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a dominat pentru prima dată o femeie, numai de două ori în viață m-a dominat o femeie, o să-ți povestesc și asta, eu târziu am învățat, în facultate de-abia, că orice femeie, chiar regină de-ar fi, trebuie pusă jos ca o spălătoreasă și că trebuie s-o fuți ca pe o curvă, dacă n-o domini și n-o fuți ca pe o curvă, degeaba, n-o să-i placă niciodată și n-o să te țină minte decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
l-ar fi recomandat pe Nicu Ciot, ăla de care îmi tot vorbește acum, muncitorul de la firma lor de construcții, nu te feri de oamenii mei, că pe ei nu o să-i doară-n cot de reparații, izolație, ar trebui pusă izolație, o să punem și izolație, doar e un parter, nu te teme, oamenii mei sunt cinstiți. Oare ar fi putut să mă pună să cumpăr casa asta?, să cumpăr un parter neizolat, din care ies niște curenți ce îți ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimic din fenomenul care este acest teatru și, pe zi ce trece, îmi e un dor adânc de ce-a fost Silvestru pentru mine, pentru noi. Mă gândesc uneori la el și-l văd în pardesiul lui crem, cu pălăria pusă șugubăț pe o parte, cu servieta lui de piele și cu modul în care îmi spunea „sărutări de mâini la cocoană”, nevestele erau pentru el cocoane, era un fel de boier de modă veche și-i plăcea să privească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Ne-am sorbit băuturile și am privit spectacolul, care era mai mult decât am fi putut spera atât de devreme în timpul vizitei noastre, și, pe la miezul nopții, grupul lui Streicher și noi înșine eram singurii rămași în bar, ceilalți fiind puși pe fugă de înjurăturile neîncetate ale lui Gauleiter. Un alt chelner veni să ne șteargă masa și să ne golească scrumiera. Întotdeauna face așa de urât? l-am întrebat. Chelnerul râse cu amărăciune: — Asta? Asta nu-i nimic, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise Becker, dar cum veți ajunge acolo cu un prizonier? Cine o să conducă mașina? — Așa e, domnule, sunt peste trei sute de kilometri până la Wewelsburg. — O să iau o mașină de serviciu. — Și dacă Lange încearcă ceva pe drum? — O să aibă cătușele puse, așa că mă îndoiesc că o să-mi dea de furcă. Am clătinat din cap, mi-am luat pălăria și haina din cuier și am adăugat: — Îmi pare rău, băieți, dar așa o să facem. M-am îndreptat spre ușă. — Domnule, zise Korsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dumnezeu: „Voi sunteți nebuni! Pentru că nu acceptați homosexualitatea sau depravarea.” Sau altele și altele! Dar de fapt este așa de greu acum să mai rămâi în echilibru, legat de Dumnezeu și ancorat în principiile Lui. ?ntr-o lume în care cei puși să apere legea, mint, fură și înșeală, ar fi poate interesant să apară într-o zi ceva de genul: „Din această zi se scoate din mințile tuturor oamenilor minciuna.” Nici un om nu va mai știi că există minciună. Sau nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului DICTATURA RESURSELOR Mă trezește o senzație de frig. Dorm în trening, învelit în pătură. Aprind lumina. Mă uit la termometru. 16 grade Celsius și 3 sferturi.Centrala e pusa la gradația unu și jumătate. SUNT UN NABAB! AM CENTRALĂ! Desigur, am toată libertatea să o fixez pe o gradație mai mare. Să mă bucur de mai multă căldură. Dar nu îmi permit. Nu îmi permit veniturile. Deși sunt un
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]