69,682 matches
-
Vest, când putem, noi și nevestele noastre, să ajungem în două ore pe plajele de la Neptun și Mamaia?! Lipsa de apetit pentru integrare are la București motivații certe: reformele reale - și nu cosmetizările strepezite promovate ca la iarmaroc - ar însemna puternice mișcări sociale și o previzibilă nemulțumire populară. Dar e de datoria conducătorilor să-i ducă pe supuși în direcția bună, chiar riscând ca unii dintre ei să-și julească genunchii, decât să-i păstorească de-a brambura, doinind duios în
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
impresie se străduia să facă asupra lui bărbatul sau femeia cu care vorbea? De ce anume se rușina respectiva persoană și cu ce anume se mîndrea? De-a lungul anilor, Yoel își formase convingerea că rușinea și orgoliul sînt mobiluri mai puternice decît toate celelalte pe care le pune în valoare literatura. Oamenii țin cu ardoare să-i fascineze sau să-i farmece pe ceilalți, pentru ca astfel să umple un anumit vid din ei înșiși. Un vid universal, pe care Yoel, în
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
clocoteau de furie. Cu cîțiva ani în urmă, pe parcursul unui zbor de noapte la Cape Town, Yoel citise în "Newsweek" un articol despre legăturile telepatice genetice dintre gemenii identici. Unul dintre gemeni se convulsionează de durere cînd celălalt suferă o arsură puternică, chiar dacă se găsește în altă țară. Cam așa stăteau lucrurile între el și Ivria. Și în acest fel interpreta el cuvintele din Cartea Genezei: Și bărbatul și-a cunoscut femeia." Legătura dintre ei era cunoaștere.
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
binomul fundamental agravitație/ascensiune, acela care ține de un anumit principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură, creatori de volume în sine, dincolo de orice epică a formei, nici suprafața nu este scăpată de sub control sau tratată ca o realitate secundă. Ea este perfect integrată volumului și nu
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
autor, ca motiv literar, încă dinainte de Circul nostru... De aceea, câteva povestiri din această primă parte a cărții par doar niște tatonări a temei în cheie tragică, urmând ca prozatorul să descopere un ton mai potrivit, declanșator de efecte literare puternice, în romanul tocmai menționat. Cu siguranță, această primă secvență este și cea mai realizată, iar povestirea de rezistență Patru povestiri care compun o unică proză, cam banală, e-adevărat, dar exemplară deschide chiar volumul. O poziție care, însă, nu-l
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
mai frecvent întîlnită a cuvîntului drac (ca de altfel și a echivalentelor sale: naiba, alte nominale mai puțin citabile, desprinse din înjurături sau pur și simplu obscene) este de particulă interogativă: însoțind pronumele și adverbele interogative și conferind întrebării o puternică notă afectivă: de nemulțumire, mirare, iritare. Așadar, întrebările pot fi introduse prin "expresiile interogative" cum dracu'?, ce dracu?, cine dracu? etc., în care cuvîntul dispoziției negative nu are, evident, decît o valoare de marcă pragmatică, nu legături sintactice cu restul
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
un pat zboară prin aer, ca-n Chagall, un măgar suferă din dragoste, lăcrimează și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O secvență din "Viața e un miracol" i-ar fi plăcut în mod special lui Fellini: un meci de fotbal nocturn, scufundat în ceață, colorat grandios cu muzică de operă, și care, în ajunul războiului, degenerează într-o încăierare generală
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Cartea Românească, 1983), Totul (Cartea Românească, 1985), Dragostea (scris între 1986-1988, Humanitas, 1994). "sînt o dantură pulverizată, o gură arsă după o noapte cu băutură/ sunt o sarcină toxică, un torent/ albastru de cianură zvîgnind bifurcat din gura păianjănului,/ mai puternic decît un cașalot, mai fragil decît o eprubetă: sînt un visător incurabil." Strofa e prima din Autoportret într-o flacără de brichetă, poemul ce deschide Monștri ai elegiei, din Poeme de amor, volumul emblematic al generației optzeciste, cel amînat la
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
creația literară și artistică pe care o cunosc, numai personajul lui Gogol, Taras Bulba, mai suferă astfel, ascuns în mulțime, când are loc execuția fiului său. Mereu alta, datorită unei inventivități artistice inepuizabile, și totuși mereu aceeași, grație personalității ei puternice, Maia Morgenstern mă captivează întotdeauna, indiferent de rolul în care joacă. Bine că nu face reclamă la pastă de dinți sau la guma de mestecat, pentru că, dacă ar face, aș sta de dimineața până seara la televizor și aș urmări
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
limitată stilistic la oralitatea solemnă, academică, intrînd în contrast cu uzul tipic al invocării dracului. În scris se practică deopotrivă marcarea prin apostrof (dracu') și nemarcarea (dracu). În texte clasice din secolul al XIX-lea, perioadă în care convenția ortografică era mai puternică, putem găsi mai multe exemple de conservare integrală a articolului, de exemplu la Eminescu: "Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime?" (Cezara). Nu e însă total absentă transcrierea dracu ("slab ca dracu", Geniu pustiu). Și la
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
că s-a inspirat, pentru acest personaj care se exprimă mai mult prin corp decît prin cuvinte, din tăcerile lui Clint Eastwood în filmele lui Sergio Leone; a înțeles că trebuia să aibă ceea ce se înțelege printr-o prezență fizică puternică, și că "trebuia să joc ca un bărbat, păstrîndu-mi calitățile unei femei". Actrița vede în "Kill Bill" un film feminist și, poate ca o mică răzbunare pentru cum a maltratat-o "Quentin" în timpul filmărilor, cu solicitări fizice inimaginabile (drept care echipa
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
drept care echipa a rebotezat filmul "Kill Uma"), se lansează într-o mică încercare de psihanaliză la botul calului: drept care am aflat că, dacă filmul e feminist, asta se întîmplă pentru că regizorul a fost crescut de o mamă celibatară, cu caracter puternic, și a rămas, de atunci, cu o admirație necondiționată pentru femei și pentru forța lor" Filmul lui Tarantino demonstrează cum un cineast, dacă are vînă, poate transforma pînă și sadismul pueril în farmec inteligent. Apropo de sadism, vol. 2 are
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
lună mai se cuvine să ne oprim o clipă gândul la marele nostru compozitor și pentru că anul viitor se împlinește o jumătate de secol de la trecerea sa în altă dimensiune, prezența sa în muzica mare a lumii este tot mai puternică. Și la această recunoaștere a moștenirii sale componistice, de o covârșitoare importanță pentru destinul școlii muzicale românești, la temelia ei pot sta și aceste contribuții științifice realizate prin râvna pasionatului cercetător care este Viorel Cosma.
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
fără a mișca un deget, își băgau în buzunar un franc din plata primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
bambus, o plajă cu nisipul negru și un port fără chei unde pasagerii erau coborîți, la fel ca bagajele și animalele, atîrnați de niște scripete, de la puntea vasului pînă jos, unde așteptau niște bărci de lemn. Sosirea nepoțelei franceze a puternicului don Pío Tristán la Islay provocă un adevărat freamăt în micul port de o mie de suflete. Așa se explică faptul că ai fost îndrumată spre cea mai bună casă din localitate, cea a lui don Justo de Medina, dirigintele
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
iluzia de a recupera ceva din moștenirea lui don Mariano. Vei petrece acolo un an și vei descoperi opulența și ce înseamnă să trăiești într-o lume aproape ireală, în sînul unei familii pline de ifose, fără griji materiale. Ce puternică și sănătoasă erai atunci, la cei treizeci de ani ai tăi, Andaluzo. Altfel nu ai fi putut rezista patruzeci de ore călare, urcînd pe cărările din Anzi și traversînd deșertul, de la Islay la Arequipa. ș...ț XIV. Lupta cu îngerul
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
după liber cugetători, a aprins, stârnind din ce în ce mai mult, închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea și picioarele lui erau ca stâlpii de foc. 2. Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
legitimitatea creatoare a criticii: ŤAșadar, nu e adevărat, cum se pretinde, că fiecare critic e un scriitor ratat, ci dimpotrivă, fiecare scriitor valabil e un critic care a vrut să fie altceva decît critic, și nu a reușit decît prin puternicul spirit autocritic, condiție sine qua non a operei de artă moderneť". I se potrivesc dlui Lefter vorbele prin care d-sa îl caracterizează pe un confrate: "Scrisul lui Mircea Martin prezintă garanțiile de dreaptă rigoare etică și de elegantă profesionalitate
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
colectivă, de ceea ce s-ar numi respect și demnitate, de libertatea interioară al cărei drum ni s-a oferit, din nou, în 1989. Mă uit în jur. Văd figuri sinistre și cunoscute pentru porcăriile de dinainte. Tot mai multe, mai puternice, cu pîrghiile puterii din nou în mînă, cu același comportament ca și înainte, dictatorial, arogant. Te opui acestei cotropiri, ai alte păreri, idei, argumente, ești insultat, turnat, izolat, se asmute o întreagă armată de lingăi asupra ta. Văd cum tronează
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
partenerilor. Gheorghe Visu, Coca Bloos, Cristian Iacob, Isabela Neamțu, Maria Ploae. Cinci actori, cinci recitaluri, o echipă într-un spectacol viguros, tulburător prin performanța fiecăruia și a tuturor, structurat, construit, muncit, elaborat și dirijat de o regizoare tînără, Ana Mărgineanu. Puternică, ambițioasă, în sensul nobil al cuvîntului, care mă convinge pe deplin cu acest 89 89...fierbinte după '89. Întregul drum de la text-texte la spectacol este perfect articulat, argumentat, coerent, fără încărcături, cosmetice, brizbrizuri. Simplitatea și onestitatea lui tușează, emoționează. Vibrațiile
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
Pavel Șușară Ee vreo cîțiva ani, mai exact de cînd s-a putut vorbi liber despre subiecte tabu, Balcicul a devenit o prezență artistică din ce în ce mai puternică în spațiul public românesc. Discret la început, ca o simplă tematică pentru colecționari, apoi din ce în ce mai puternic și mai coerent, motivul peisagistic legat de geografia Balcicului s-a impus ca un reper cultural inconfundabil și, mai mult decît atît, ca o
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
Șușară Ee vreo cîțiva ani, mai exact de cînd s-a putut vorbi liber despre subiecte tabu, Balcicul a devenit o prezență artistică din ce în ce mai puternică în spațiul public românesc. Discret la început, ca o simplă tematică pentru colecționari, apoi din ce în ce mai puternic și mai coerent, motivul peisagistic legat de geografia Balcicului s-a impus ca un reper cultural inconfundabil și, mai mult decît atît, ca o atitudine existențială spectaculoasă, echilibrată și senină. În anul 2002, Galeria Luchian 12 organizează prima expoziție care
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
marilor noștri critici interbelici efectul unui astfel de efort al sustragerii de sub regimul Ťanonimatuluiť (care-i înghite pe cei slabi), rezultat Ťcreatorť al nevoii de confesiune? O - adică - luptă cu inerția propriei lor naturi...". Lupta între cei "slabi" și cei "puternici"? între "anonimatul" în care se complac, sau chiar pe care-l impun, cei "slabi" și "personalitatea" scoasă în relief, în atmosfera căreia se scaldă și pe care o imprimă celor din jur cei "puternici"? Iată, se pare, o strună nietzscheană
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]