29,239 matches
-
favorite la ciclu! Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd prin pajiști batista cu monogramă indescifrabilă din cauza spermei uscate, pierdută de cine știe ce cochetă! Și-n mîinile noastre zglobii, însuși destinul Franței, ca o minge uriașă, cu care ne-am juca rîzînd! * Iar la sfîrșitul scrisorii, să ne aducem aminte, totuși, de Svidrigailov și să spunem: „Toți oamenii au nevoie de aer, da, da, de aer... Și asta mai înainte de toate!” Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 16-VIII-980
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003 Vasile Dan, Carte vie, Ed. Mirador, Timișoara, Arad, 2003 Alexandru Potcoavă, Iar Bianca stă-n Alex, Ed. Marineasa, Timișoara, 2003
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
fizică și rusă, ieșiseră din rolul de elevi nătângi și speriați și hăituiți de dascăli, de cataloage și regulamente, se îmbujoraseră la față, se transfiguraseră, trăiau în mediul lor, redeveneau țărani, era o bucurie să-i vezi muncind voios, glumind, râzând ca lelele la clacă - mă întorceam spre seară, obosit - conacul părăsit la vremea asta - mâncam o feliuță de caș proaspăt (mă săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
a dat seama că, el sau un altul, Lisa ar fi fost aceiași, leit maică-sa. Povestea, de altfel, spre sfârșitul vieții, că înainte chiar de vârsta cuvenită, Lisa dăduse deja iama, blenoragie în cadou, printre băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă Lisa încarna perfect dorința. Dorința haotică, asemenea tuturor dorințelor din acele vremuri când revoluția socialistă, începută cu douăzeci de ani
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
se agațe. M-a pufnit rîsul. Mă simțeam tare mulțumit; fusesem mai șmecher decît toți ăștia! Cîțiva oameni îmi băteau cu pumnul în ușă. - Ocupat, am zbierat. Mama și copilul. M-am trîntit pe banchetă, cu picioarele în sus, și rîdeam cu o poftă grozavă. În curînd apăru strivită de geam și Jeni. Am crăpat ușa să-i dau drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
minți tale ? - Ar fi o nedreptate. Neamul ăsta nu merită decît fraude... - Dar eu ? Mai strein decît mine doar eu pot fi... Nu mă delegi pe mine executor literar ? - Nu, Niki. Pe tine te deleg să-mi fii public ! Și rîse, întinzîndu-i încă un trup din cele multe ce fremătau a feciorie de hîrtie nemărturisită. Orlov răsfoi hămesit cu mîinile lui albe și nervoase. O dîră de zîmbet i se tîrî atroce pe figură, făcîndu-l să-și întredeschidă buzele și să
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos [...] că au căpătat picioare cu degete uscate și cu unghii crăpate, a zis, scoțîndu-și șapca englezească de pe capul cărunt:/ «Ai, ai, tinerețea mea prefăcută în scîndură, cum își mai rîde ea acum de mine și de părul meu albit»" (p. 163). În privința personajului colectiv Păcatele Lumii, cu un spirit premonitoriu formidabil, Ștefan Bănulescu a radiografiat fenomenul contemporan nouă și scăpat de sub control, pe care, undeva, l-am denumit "animale comunitare
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Finn, să-mi arunc sufletul în mari clipe luminoase, să văd iarăși printre cuvinte, leațurile subțiri, proaspete, abia geluite, ale gardurilor din copilărie, să vă fac să vă pară totul ușor, apropiat, simplu, la îndemîna celui mai leneș gest, să rîd din toată inima de rouă și să vă arăt cu degetul cum fluturii se fut în aer! Dar mă întorc mereu, mereu, mereu la Dostoievski, la Cehov, la Gogol, la rușii ăștia mari și de necuprins, blestemat să nu mai
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
cine dănțui/ în treișpe-paișpe poezii./ E mare High. Dar și mai și-i/ frumoasa lui Fidelity"; lumea se îndreptă spre pierzanie dar la prima vedere nimic nu o arată: "- Unde mergeți? - a întrebat - încolo?/ - Încolo, drăguțo - am strigat./ - Liber - a rîs - dar v-am zis - / nu merită graba!// Și ferestrele făceau ape și scaunele se înmulțeau/ prin sciziparitate și o pisică într-un magazin/ de pălării ne-a zis:/ - Mergeți cu bine, feții mei!".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
prin care înțelegi viața Ezit să pășesc mai departe, cum ezitam să gust condimentele indiene oferite la cină de Sarita și Aftab. Mi-era teamă să nu-mi ia foc gura, dar ei mi-au pregătit apă la îndemînă și rîdeau, rîdeam împreună, într-un an din anii noștri petrecuți în Germania, cînd muzica indiană acoperea urîtul unor seri. Ezit să chem momentele bune care mă păstrează și pe mine în amintire, cum un tablou din 1889 reține culoarea vie a
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
care înțelegi viața Ezit să pășesc mai departe, cum ezitam să gust condimentele indiene oferite la cină de Sarita și Aftab. Mi-era teamă să nu-mi ia foc gura, dar ei mi-au pregătit apă la îndemînă și rîdeau, rîdeam împreună, într-un an din anii noștri petrecuți în Germania, cînd muzica indiană acoperea urîtul unor seri. Ezit să chem momentele bune care mă păstrează și pe mine în amintire, cum un tablou din 1889 reține culoarea vie a portocalelor
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
existențială. Madi era toată numai viață, vitalitate de luptător, entuziasm, fervoare, rîs. Rîsul ei mereu prezent, o replică spontană pentru care o invidiam - chiar dacă bănuiam că ascunde mari spații de tristețe și de singurătate. Iarna trecută mi-a povestit - rîzînd, rîzînd - că în noaptea Sfîntului Nicolae și-a așezat pantofii la geam și a pus în ei bomboane și covrigei, ca să vină și la ea Moșul. Cînd mi s-a comunicat vestea, sumbră și ireversibilă ca acele patru note de ciocan
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să rostesc, liberă să dizloc, liberă să tac, liberă să nasc, liberă să văd, liberă să-mi rotunjesc coapsele, liberă să-mi adun strălucind rămășițele între două valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile ca
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mai vorbește decât rusește. Au creat o concurență enormă. Bașca armata, bașca războiul care pare să bată iar la ușă. Nu vedeți unde am ajuns? Ne conduc magrebienii, ultraortodocșii și coloniștii, rabinul Ovadia Iosef, ayatolahii noștri à la Komeini. Au râs și curcile de noi când cu scandalul cu turbina pe care n-o lăsau să treacă pentru că tulbură Șabatul. Dacă au putut ei să înlăture de la președinție un om de talia lui Peres, cel mai mare politician contemporan, prețuit de
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
parcă înfometată. Apoi a început să mă sărute acolo, fără să-i pese că eu spuneam nu, nu. "Îți fac o fecațiune, vrei? Ai să vezi ce bine este" îmi șopti la ureche. "Ca Monica Lewinski lui Clinton, începu să râdă. Tu ești Clintonul meu". - Felațiune, nu fecațiune, îl corectă Natalia, care învățase termenul de la Pierre. - Mă rog, ea așa a spus, și a continuat să mă dezmierde și să mă sărute ACOLO și să mă excite îngrozitor. O dată, și încă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
va spune cîndva "Destul!, Liniște, copii, tăceți odată din gură, nenorociților, sînt sătul, terminați cu prostiile! Doar vi se pare că-ați străbătut Infernul. Încă foarte departe e Purgatoriul!" "Prea multă Revelație nu încape în creierașul vostru" - spuneai și tu, rîzînd pe sub mustața ierboasă, - sub ierburi acum. "Să-ncercăm, totuși, să mai urcăm puțin. Ne va ține, ea, inima?" Nu te-a ținut. Mă tot uit spre fereastra dreptunghiulară A odăii în care-ai murit. Întredeschisă-i și-acum. Pe acolo
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
alb, dar că Petrică, "frizerul" lor din Săpata i-l vopsise. Asta o făcuse cu vopsele și pomezi magice, însă el se supărase. "Nu-mi stă bine culoarea, ce făcuși mă, Petrică" ar fi întrebat. La care Petrică ar fi rîs împăciuitor și i-ar fi pus pe cap, să-l acopere, o pălărie neagră, ținîndu-l de ceafă să se vadă în oglindă. Iar el nu voia să se vadă și se zbătea, numai că Petrică îl ținea strîns tare de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de referință chiar în sensul acesta. La începutul lungii lui agonii regresive, Cioran, stînd drept în vîrful patului, articulează, pe neașteptate, solemn și limpede, în germană: Ich war ein großer Frauenjäger, uitîndu-se țintă la Simone Boué și Friedgard Thoma, care rîd printre lacrimi. Enunțul sau "Am fost un mare vînător de fuste" nu e deloc inexact. Cu acuități și ingenuități copilărești, el este un fel de Don Juan, dar altfel decît Stavroghin, favoritul sau. Cioran ilustrează acel tip de donjuanism despre
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă doare piciorul stîng. Mă voi îndopa cu aspirine, voi sorbi ceaiuri negricioase, voi citi infinit... * Te anunțasem
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
viața mea nu au avut loc întâmplări spectaculoase și, aș minți, spunând că oricând aș putea scrie un roman de succes cu subiecte luate din existența mea, cum se laudă destui. Nu am nimic cu nimeni, dar îmi vine să râd când îi aud pe mulți exclamând: - Ehe, viața mea e un roman mai ceva ca la Balzac! Păcat că nu am timp să mă ocup... Mulți mi-au spus-o direct, fără pic de jenă, dar cu părere de rău
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu ești prea sigură are tăișul de-otel Și în jur da navală închipuirea cu tineri canini și fără memorie mult mai săracă decât viața ta Nu-i știi pe cei dinainte decât după nume, spini reci pe bătrâni trandafiri
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
despre mine imaginea cu distorsiuni, chipul fluid strânge între sprâncene ziua promisă, fata Împăratului Roșu, Amazoanca îmi face cu ochiul știe că eu sunt știu că ea este dar trage la țintă și mă rânește ehee, băcănia ironică în care râdem de bancurile cu români, le aflu pe toate dar nu le pot stăpâni Ochi de oțel, radiații Mănânci din ziar, în casa pădurii biscuiți expirați fără gust, "populari", în vreme ce la televizorul rubin parlamentoarii înghit tacticos chifteluțele democratice și oița Dolly
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
cântecel, chestii d-astea. Moș Crăciun Moș Crăciun e un tip mai în vârstă, cu barba și pletele lungi și albe. E mai rotofei el așa și, probabil, din cauza asta e mereu vesel și foarte vioi pentru vârsta lui și râde cu hohote lungi “Ho-hooo-hoooooo”. E îmbrăcat tot timpul în roșu, foarte prietenos și receptiv la dorințele copiilor. Locuiește undeva în Laponia, dar, în noaptea de Crăciun, când are treabă de nu-și vede capul, se plimbă pe tot globul. De
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
pe stradă să le vorbiți despre ea. Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus de Christopher Moore: Dacă credincioșii habotnici l-ar linșa, probabil, pe Moore, pentru privirea nu tocmai reverențioasă aruncată asupra celor sacre, Iisus ar râde cu siguranță, citind acest roman savuros despre copilăria lui. Cel care relatează este Biff, prietenul din copilărie al Mântuitorului, adus la viață de îngerul Raziel, sechestrat într-o cameră de hotel din America și obligat să scrie propria evanghelie. În timp ce
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]