848 matches
-
făcându-l pe polițistul care stătea lângă el să tresară și să-și rateze gura cu lingura, trimițând o cascadă de supă pe cravată. — Scuză-mă, fiule. Insch Îi oferi un șervețel polițistului stropit. — Direct În nas! Se opri și rânjetul i se lăți și mai tare. O să fie diseară la știri! O să Înregistrez faza și de fiecare dată când vreau să râd... Mimă cum Îndreaptă telecomanda și apasă cu degetul un buton imaginar. — BANG! Drept În nas, zise și oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că ucigașul a pus lacătul. Credea că trupul este Încuiat În siguranță. Așteptându-l să se Întoarcă când va simți nevoia. Nu și-a luat Încă trofeul. Un rânjet apăru pe fața inspectorului. — Asta Înseamnă că se va Întoarce. Înseamnă că avem șanse să-l prindem pe ticălos. Și În acel moment, dr. Isobel MacAlister ajunse, pătrunzând În toaletă, Într-o haină groasă de lână, Într-un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintre multele Vauxhalluri ruginite și pe agenta Watson. Aceasta nu-i adresă nici un cuvânt până scoase mașina din parcare. Așteptă până ajunseseră departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din nou. Domnule, În legătură cu mesajul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
discuta ceva afară, te rog? Suspendară interogatoriul și Logan i se alătură lui Insch pe coridor, lăsându-l pe Cameron sub ochii vigilenți ai polițistului celui tăcut. Fața lui Insch se Încrețise din cauza Încruntării, transformându-i colțurile gurii Într-un rânjet deloc plăcut. — De ce nu mi-a zis nimeni că am găsit spermă În gura fetei? Întrebă el, cu o voce periculos de neutră. — Pentru că n-am găsit, Îi zâmbi Logan. Dar el nu știe. — Ești un ticălos trișor, sergent McRae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâi să-și ia niște cafea. Ceai. Orice, numai să fie cald. Era deja la jumătatea drumului prin recepția principală când cineva-l strigă. — Lazăre! Era Gary cel Mare, care Împroșca bucățele de Tunnocks Tasty Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și reci, care prelungesc alți ochi ce se preiau la infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate ale altor lumi. (miercuri) Rânjetul meu de fiară metafizică se transformă treptat Într-un râs autoironic pe care nu mi-l bănuiam. Un râs ce Înseamnă o victorie asupra neputinței proprii, asupra Încăpățânării, asupra durerii. Nu mai sunt atât de crispat, am căpătat acea detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Xbox, având zâmbete largi întipărite pe fețe. Dar Chrissy știa că, de fapt, nu zâmbeau absolut deloc în sinea lor; știa că se comportă astfel doar pentru a o face pe ea să se simtă bine. Pe ea, toate acele rânjete politicoase o speriau și mai tare. Asta pentru că, deși nimeni nu spunea pe față, prezența poliției însemna doar că există cineva care vrea să îi facă rău tăticului ei. Nu își făcea griji la gândul că ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că n-am diabet: noroc? - ce știe el? L-am întrebat de plasturii ăia noi de care am citit că ți-i lipești pe mână și-i miroși și nu mai ai chef să mănânci. Avea doar un soi de rânjet pe față și mi-a zis că iară-s proastă. Ba nu - nu proastă. Cum a zis? Credulă. Zicea că iar îs credulă. Și cică artrita nu-mi trece dacă nu slăbesc - și e doar o metodă pentru asta, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
privi uluită o clipă, apoi își băgă mâna în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam casa de marcat la multe dintre vizitele mele recente la magazin, fusese observată chiar și de Brenda cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă îndepărtez, amintindu-mi scuza inițială pentru a vorbi cu ea. A, voiam să te întreb dacă aveți clătite cu umplutură de pui? Brenda m-a privit lung câteva clipe, fără să vorbească, iar eu am încercat să decid dacă rânjetul care-i răsucea gura era unul sarcastic sau un semn de înțelegere distorsionată, sau unul al lipsei crase de înțelegere. Își șterse încă o dată aburul de pe ochelari cu mâneca și puse la loc în buzunar plicul boțit și pătat. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Stacey e mai bine? am revenit eu, mai calm odată ce confruntarea inițială trecuse cu atâta succes. — Da, pare destul de bine acum, domnule. Mult mai bine. Sau, cel puțin - și s-a oprit o clipă ca să-și puncteze propoziția cu un rânjet -, cât de bine va ajunge vreodată. Un mic spasm de groază mi-a cuprins boașele, și m-am luptat să împiedic frica să-mi urce pe față. —Cum adică? Are ceva grav? Ceva... —Vai de mine, nu, domnule Thornton (oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de alaltăseară (de fapt, n-a fost prea rău, deși a fost un pic cam scurt), da’ tot e-al dracu’ de curios și de gelos pe toate ca să fie pe placu’ meu. Și acum de când am făcut-o are rânjetu’ acela stupid pe față când se uită la mine - de parc-am avea amândoi cine știe ce prostie de secret sau așa ceva. Știi ce, prietene, îmi vine să-i zic, ți-ai primit plata, nu? Așa că nu mai face mare caz din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut pe lângă tine indiferente. Ele există, tu deocamdată, nu. Singur, pe strada pustie, exersezi cu insistență, rânjetul acela de Învingător. Pentru când va fi. Ești tânăr, ai dosar bun, adică părinții n-au avut avere nici Înainte, nici după 23 August 1944, te-ai hotărât să mergi la liceul militar din Breaza, ce frumoși sunt ofițerii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de beatitudine, dar care în realitate părea un rânjet sardonic, pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata să mă înfulece pe când îmi terminau de umplut farfuria. Și eu le lăsam. Le făceam practic o favoare. Am ridicat paharul fiicei mele, pe jumătate plin cu lapte, și l-am golit. Nici măcar prima mea pretenție din prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea Sa dispus să se gândească la Frații Karamazov? La disputa dintre Ivan și Diavol? La visul lui Mitia? Sau la episodul cu Marele Inchizitor? Nu? Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se lățea tot mai mult și deodată se oprea, dizolvându-se într-o apă întunecată. Viteza valurilor tăiate de vârful ambarcațiunii îl făcea pe fratele meu să se clatine lângă parapet, cu fața în vânt și cu un fel de rânjet pe care și-l studiase, coborându-și colțurile buzelor a dispreț; sări peste bord, se transformă pentru o clipă într-un mănunchi de picioare și de brațe fluturânde, într-un plesnet de apă stropind din toate părțile, încât Frau Gerda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înclinat din Pisa în fața unei coloane, pe partea exterioară a balustradei, și-a desprins preț de câteva secunde bune mâinile, și-a desfăcut brațele și acolo sus, crucificat pe marmură, a plutit cât îți ții respirația, înainte de a coborî cu rânjetul lui, abia atunci semănând într-adevăr cu James Dean, când și-a atârnat o țigară care se numea „stop“ în colțul gurii, la gelaterie. Și din nou am plecat iarna în munți, am locuit la Grand Hotel deasupra patinoarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
i-am dat 20 de lire pe ele. Într-un final, își făcu apariția și fotograful. Ca o invalidă am fost îndrumată până la un ecran alb unde i-am lăsat să mă așeze în diferite poze de catalog asortate cu rânjete siropoase și expresii bosumflate. Patru ore de la sosire, am văzut primul polaroid. Am crezut că mi-au arătat din greșeală poza altcuiva. Dar când m-am uitat mai atent, am văzut că eram eu. Și totuși nu eram eu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere, ca o trântă înverșunată, pe viață și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putut citi de-a îndărătelea, sau sărind intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un corp delict. E supapa amărăciunilor retezate de un rânjet. Din mormanul cărților, deschid una, la întâmplare, și citesc o pagină de Schnitzler: „Maria mergea lângă Felix, fără să-l țină la braț”. Acest „fără să-l țină la braț” s-a tipărit de zeci de mii de ori, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
merg pe jos, în urma unui mort necunoscut, până la cimitir. Cred că numai doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
păstrând parcă în cuvinte flăcările mitului. Sunt câteva femei în Bagaj, și toate trăiesc altfel, cu altă tensiune, în alt vârtej senzorial, prezența masculului. Dar e în scrisul domnului Bonciu o înclinare spre grotesc ce adaugă acestor pagini un depărtat rânjet tragic. ...Cartea are lucruri de înaltă calitate, iar d. H. Bonciu e un scriitor cu posibilități mari. Mihail Sebastian Rampa, 1 martie 1935 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\bagaj.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]