1,494 matches
-
de a scăpat de sub supravegherea Corneliei? Și unde vrea să ajungă? La rex, bineînțeles, prietenul ei. Încearcă să-i bareze calea, dar o împinge și pe ea în lături, urlând ca o zăludă: — Mi-a venit din nou ciclul! Printre râsete și chicoteli, Occia simte stinghereala bărbatului de lângă ea. O iubi el copilele astea ca pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă o puștoaică de șase ani, și alta să ți se agațe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
descurcă. Și tu pe care parte a tăvii trăiești? — Cum adică? se revoltă Domitia. Împreună cu toți oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai tare în Occia. Bătrâna o bate împăciuitor pe creștet. Așa e rex. Șugubăț. O vestală profesoară intervine: — Pământul este așezat în mijlocul Universului, copilă. Nu e apropiat de nici un punct. Occia a recunoscut vocea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
emoția și tulburarea - adevărate podoabe pentru cei care citesc. În acele momente prefer compania unor oameni simpli, cu mici cusururi, cum ar fi cei care, pretinzând că sunt de neam elin, nu roșesc că nu știu să vorbească corect latinește. Râsetele îi acoperă ultimele cuvinte. Deci unii ascultă, se bucură Vipsania. Își dau seama că are dreptate. Emfaza a devenit insuportabilă. La ce servesc stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a răspunde prompt și nici nu găsește întotdeauna subiectul potrivit atunci când este nevoie. Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși viață. Cuvintele îi sunt însoțite de râsete un pic forțate. După un moment de tăcere, glasul Antoniei se înalță calm și egal: — Eu am venit să-mi ascult fiul și fiica. — Pe Germanicus!? exclamă uimit Piso. Toată lumea știe că tânărul lucrează de mult la o tragedie, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aștepta să-l audă declamând pe scenă de când cu incidentul acela grotesc. O bancă s-a rupt sub greutatea unui spectator obez în timp ce el citea. Nici până în ziua de azi nu e sigur dacă nu cumva defectele lui au provocat râsetele acelea nebunești. E conștient sărmanul că are respirația mică, vorbirea greoaie și bâlbâită. — Nu, îi răspunde în cele din urmă cu voce tare. Se va folosi de vocea stilată a unui actor. — Nu e actor, o contrazice Antonia. Un libert
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu le va cădea bine la ficat și vor roși. Dar nu e vina fetei că lor nu le-a fost rușine, în trecut, să facă ceea ce acum se vor rușina să audă sau să citească. Pe Antonia o deranjează râsetele discrete ale celor din spate, care par să fi tras cu urechea sau să fi ascultat involuntar discuția. Pentru ea, râsul nu e niciodată prea departe de bătaia de joc. Așa că ridică tonul iritată: — Fiica mea i-a făcut tatălui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
par ahtiați după acest gen de spectacol liber. Probabil pentru că nu-l văd prea des. — Apreciez la justa lor valoare și versurile licențioase, tachinează vorbitorul. Face cu ochiul către sală. — Dintre cele pe care profesorii și părinții le interzic tinerilor. Râsete și hohote dezordonate se aprind peste tot, precum scân teile. Până și Agrippina se trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
saltimbanci în for, nu cea mai bună trupă de gladiatori din imperiu. Atinge cu degetul inelul de piatră din urechea unui luptător: — Cu unul singur nu ești nici bărbat, nici femeie. Oi fi poate androgin. Nu se așteaptă să audă râsete și se bucură în sinea sa că ni meni nu cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și la modă. O modă ceva mai diferită de cea din Soho sau Notting Hill, mai degrabă moda străzii și mai puțin cea a vreunui designer de marcă, dar oricum totul e la modă. Aerul e plin de fum și râsete delicate; Jemima îl urmează pe Ben la bar, iar pantofii îi tropăie pe plăcile finisate din lemn. Oglinzi vechi și picturi nepotrivite acoperă peretele, iar într-o cameră mică, separată de barul principal, sunt câteva canapele din piele tăbăcită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urmă au văzut sute de bărbați: toți sprijineau barul și rămăseseră complet muți, probabil de admirație, la vederea Sophiei și Lisei. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai, a gemut un zidar, ducându-și mâna la inimă în râsetele prietenilor lui. ― Pe mine mă căutai, dragă? i-a spus unul Sophiei, în vreme ce aceasta se tot uita prin bar, dorindu-și cu ardoare să fie în altă parte. ― Nu te măriți cu mine? i-a spus altul Lisei, care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
on the Beach. ― Nu, spune Lauren, mirată. De ce să fi mers acolo? ― Nu-ți face griji. Și unde ați fost? Lauren continuă să-mi povestească și, încercând din greu să nu mă îngrijorez în privința petei, o încurajez cu reprize de râsete și aprobări, după care devin vag conștientă că acele sunete pe care le tot auzeam în ultimele secunde nu însemnau că e telefonul defect, ci că am un apel în așteptare. ― Stai un pic, o întrerup eu pe Lauren. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în tăcere coridorul în care pătrundea slab soarele iernatic de după-amiază și intrară în odaia lui Velasco. Ușa se închise grea în urma lor și nu se mai deschise multă vreme după aceea. Nici din camera însoțitorilor nu se mai auzeau râsete sau cântece. În seara aceea luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
masă acela care scoate cel mai repede gălușca din oală va avea noroc. Și în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului, hainului. A mers vara
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
respectivă. Peste ani Însă, odată cu suma din cont a scăzut și farmecul său. După ce s-a lăsat păcălit să bage bani Într-o speculație, situația sa financiară a cunoscut o răsturnare fără Întoarcere. Gata cu balurile mascate care răsunau de râsete, de fapt, gata cu râsetele pentru că nu le mai rămăsese nici un servitor care să pregătească, să Întrețină și să strângă după baluri. Nu tu un servitor sau măcar un valet, bucătar sau fată la bucătărie, grădinar sau băiat la grajduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
suma din cont a scăzut și farmecul său. După ce s-a lăsat păcălit să bage bani Într-o speculație, situația sa financiară a cunoscut o răsturnare fără Întoarcere. Gata cu balurile mascate care răsunau de râsete, de fapt, gata cu râsetele pentru că nu le mai rămăsese nici un servitor care să pregătească, să Întrețină și să strângă după baluri. Nu tu un servitor sau măcar un valet, bucătar sau fată la bucătărie, grădinar sau băiat la grajduri. Matilda Andrews a căzut Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coborâră la loc. Vor aștepta ca tovarășii lor să se Întoarcă pentru a-l ridica din nou. Până atunci Însă se va fi făcut dimineață. Locul Fără Nume era acum o tabără veselă pentru vizitatorii săi. Răsuna de chiote și râsete de dimineața până seara. Americanii dansau În jurul televizorului. Cei din trib stăteau ceva mai reținuți, pe rogojinile lor, Întorcându-se să vadă fața cărui străin mai apare pe ecranul televizorului. Prietenii mei se simțeau ușurați acum că aflaseră că Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea - bravo, fetițo! Apoi Esmé, Dwight, Vera, Wyatt, Wendy, Bennie... Roxanne Îi strigă lui Dwight să ia camera de la Pată Neagră, imaginea se Încețoșează, apoi e fixată pe ea cum trece podul cu o ezitare și un țipăt. Urale și râsete. Tăiați. Fețe Închise la culoare, birmanezi, probabil un trib. Două bătrâne cu turbane se află În spatele capului lui Dwight din care se vede o bucată. Își ridică privirea și fac cu mâna spre cameră. Acesta este tribul Karen, spune Roxanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iese? Habar n-aveți! Nimeni altul decât Bălineanu! Și uitați-vă la el ce amărât e că i-am tăiat ziua numai din cauza voastră, care ați jucat ieri mingea în curte, de nu avea omul dispoziție săși țină orele! La râsetele colegilor, eu, care după cum spuneam, deja mă cam consideram prieten cu directorul, am îndrăznit: - Bine dom' director, dar toată ziua? Gândeam că ... - Știu Gelule ce gândeai, dar vezi tu, n-ai decât să te superi pe mine, cu toate că nu poți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
acuzaților”, nu mi-am putut înnăbuși râsul. - Poftim comportament! Ce-ai găsit de râs tovarășe Bălineanu? - Păi mă gândeam câți din colegii mei vor fi de acord cu comportamentul meu anarhic ... La remarca mea s-au mai făcut auzite câteva râsete înfundate. - Tovarăși, nu văd ce ați găsit de râs. Vă rog să fiți cu capul pe pământ și cu picioarele pe umeri! Discutăm o problemă de maximă seriozitate! De data aceasta râsetele nu au mai putut fi la fel de reținute, iar
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
remarca mea s-au mai făcut auzite câteva râsete înfundate. - Tovarăși, nu văd ce ați găsit de râs. Vă rog să fiți cu capul pe pământ și cu picioarele pe umeri! Discutăm o problemă de maximă seriozitate! De data aceasta râsetele nu au mai putut fi la fel de reținute, iar doamna secretară de partid, dându-și seama de gafă, abia stăpânindu-se să nu râdă și ea, continuă: - Haideți să fim serioși! Vă rog să ridicați mâna cei care sunteți de acord
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe. Dascălul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ca și tovarășii săi, simțise încă de la bun început o forță uriașă, imposibil de pus în cuvinte, o încărcătură de energie gata să izbucnească în mod primejdios și de necontrolat. într-adevăr, îi stârnise curiozitatea. La un moment dat, în vreme ce râsetele lor se stingeau, el deveni serios, își lăsă cana pe masă și, încrucișând brațele pe tăblie, o întrebă: — Tu vorbești cu spiritele? Ea răspunse netulburată, liniștită, înălțând din sprânceană: — Câteodată. De ce? Ceva mai devreme spuneai că poți cunoaște viitorul. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvântul lăsă locul unei expresii pierdute, expresia celui care și-a pierdut șirul vorbelor. Ia mai ține-ți gura! interveni, râzând, cineva de lângă el, apoi, ridicând piciorul, îl lovi în spatele genunchiului, făcându-l să cadă greoi la locul lui, în râsetele tovarășilor; în cădere, însă, el reuși să țină în sus burduful, din care se apucă imediat să guste, fără să se arate prea supărat de întâmplare. Dar râsetele și strigătele de batjocură încetară dintr-odată, fiindcă omul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]