1,381 matches
-
de aiurea să ne spună Că ni-i vetustă marca, și cu-ndemn Că-i potrivit ca nația Română Să poarte, după vremi, un alt însemn. * Ni-i prea adâncă, prea umilă, Zic ei, mătania la Cer, Și că din râvna-ne sterilă Ni-i permanentul efemer. * Eu zic că te înșeli, străine! Noi nu trăim doar în prezent. La noi prezentul e un mâine, La tine-i efemerul permanent. Voi nu mai știți de mamă și de tată! Noi nu
DE NECLINTIT... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381273_a_382602]
-
tine-i efemerul permanent. Voi nu mai știți de mamă și de tată! Noi nu suntem orfani ca voi, Noi moștenim averea ce ni-i dată, Crescută chiar și din nevoi. * Nu ne momiți cu satul cel global! Vi-i râvna val zădărnicit, Căci noi am răzbătut din val în val Pân’ce-am ajuns de neclintit. * Deschisă-i poarta mea străine, De-mi ești prietenul cinstit, Te ospătez și azi, și mâine, Dar nu îmi cere să mă mint. * Nu
DE NECLINTIT... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381273_a_382602]
-
învederează apartenența lor la un demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică a genurilor biograficului
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
mister care îi permite lui Augustin să reia tema Învățătorului lăuntric, amplu expusă în De magistro. Cuvintele predicatorului, spune el, se mărginesc la a atinge auzul ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului (magister intus est). „Învățăturile externe sunt un ajutor, un îndemn la purtare de grijă. Amvonul celui care învață inimile este în cer.” (ibidem) Psihologizarea metafizicii creștine este, așadar, una
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa” - Marcu, 12, 42-44), izvorâtă din virtute și înconjurate de bune aprecieri („Când ai dobândit obișnuința de a trăi cu strictul necesar, dacă vrei apoi să capeți râvna văduviei, te vom purta spre lucruri mai mari decât acestea; căci atât timp cât te preocupă încă ceea ce-ți este necesar, nu ai atins filosofia acelei femei. Ea s-a înălțat mai presus de toate, din moment ce a aruncat [în cutia darurilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de toate, din moment ce a aruncat [în cutia darurilor] toată avuția ei. Cât timp te îngrijorează încă nevoile ce le ai, nu roșești în fața acestei femei care te biruie cu [zelul ei] - nu numai că nu încerci să o întreci în râvnă, ci pentru că ea te lasă cu mult mai în urmă?”180), încearcă să le convingă de importanța primului legământ. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel îi sunt din nou de folos lui Ioan Chrisostomul : „Văduvele, dacă disprețuiesc pe Hristos și vor să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un pension ieșean își însușește limba germană, pe care ajunge să o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se știu prea puține lucruri. Se poate să fi fost un autodidact, în orice caz unul foarte informat și cu mare râvnă de a afla mereu lucruri noi. Și-a consacrat viața jurnalisticii culturale și literare, neinteresându-l probabil alte funcții. Cu simpatie pentru liberali, îndeplinește o vreme funcția de comisar al Guvernului în Consiliul local al orașului. Ultimii săi ani avea
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
împătimit iubitor de teatru, conturează mai multe medalioane de actori ieșeni, care ar merita să fie recuperate. S. e un nostalgic, tânjind după timpurile de până mai ieri. Iubește Iașul vechi, cu aura lui aparte, și de aici îi vine râvna de a strânge cât mai multe mărturii despre „frumoasele vremuri trecute”. Întâmplări felurite, figuri dispărute („lumini stinse”), legende al căror ecou încă persistă. Câte o amintire personală se strecoară, cu modestie, în noianul de „reminiscențe de altădată”. E, în strădania
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili, oaspeții. Ambiționează „s-o așeze” pe Amelica în lumea de sus (aristocrația) în care el nu a reușit să intre, cu toată istețimea și râvna lui. Sfârșit de veac în București este un roman solid, de un realism minuțios, cu o galerie de personaje memorabilă. Șerban Cioculescu îl pune în rând cu romanele lui Liviu Rebreanu, socotindu-l „monumental”. Cu Ion Sântu S. abandonează - datorită
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
și orice băiat poate deveni președinte de țară. În țara noastră, educația parentală a fost simplă, dar de bun simț. Părintele își educa copilul în spiritual credinței, cu frică de Dumnezeu, cu dragoste față de domnitor, cu umilință față de boier, cu râvnă față de muncă. Ultima jumătate de secol a modificat radical ideea de educație, atât în familie cât și în societate. Apariția diverselor mijloace de informare și comunicare a dus și la schimbarea opticii. Familia și școala continuă să aibă un rol
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
ca atare, în nuditatea ei, ci transfigurat. Aportul cert al cărții este însă mai ales documentar, atât prin mărturiile autobiografice, cât și prin informațiile inedite furnizate despre unii poeți și artiști ai epocii, pe care P. îi studiază cu destulă râvnă, dar fără prea multă pătrundere. SCRIERI: Le Comte de Walneg, Paris, 1862; Poeți și artiști, București, 1900; Păgânul și creștina, București, 1914. Repere bibliografice: Cornea, Oamenii, 128-144; Dicț. lit. 1900, 710; Dicț. scriit. rom., III, 888-889. F.F.
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu Rebreanu (Ordonanța domnului colonel, Mărturisire), Gib I. Mihăescu (Squarul), Victor Papilian (P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr de schițe și nuvele (Adormirea lui Moș Ioniță, Râvna părintelui Man, Lumea bătrânilor, Legământul diavolului, Baba Ilina se pregătește de drum, Se-mpacă doi dușmani, Pocăința neamului). Alți prozatori cu afinități sămănătoriste sunt Emil Gârleanu (Călătorie, O lacrimă pe o geană), I. Al. Brătescu- Voinești (Părtașul), Cezar Petrescu (Învierea
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
toate înăuntru, de la meditații despre neant la povestiri fără perdea despre viața studentului oltean ajuns la Berlin, unde spiritul pandur face ravagii în rândurile populației feminine teutone. Numai Ion Barbu a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
generația optzecistă nu erau atât de tensionate cum s-ar putea crede: colaborează frecvent Florin Iaru, Ion Stratan, iar ocazional Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. Rolul de critic susținător „din interior” și l-a asumat - cu mare râvnă, aproape un deceniu, dar abandonându-l după anul 2000 - Dan Silviu Boerescu, autor al mai multor volume de „ficțiuni critice” și alcătuitor al unor consistente antologii. El a condus în a doua jumătate a anilor ’90 Clubul Profesionist de Lectură
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
adevărat vînător de balene este la fel de sălbatic ca un Irochez. Eu însumi sînt un sălbatic și nu mă supun nimănui altcuiva, decît împăratului canibalilor, deși sînt gata oricînd să mă răzvrătesc chiar și împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de imagini cioplite, constituie un trofeu la fel de măreț al perseverenței omenești ca un lexicon latinesc. Căci această miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a întîlni vreun vînat pe acele meleaguri, corabia ajunsese în strîmtoare, cînd de sus se auzi deodată cunoscutul strigăt și, nu peste multă vreme, un spectacol de o neasemuită măreție ni se înfățișă ochilor. în treacăt fie spus, din pricina neobositei rîvne cu care au fost vînați în ultima vreme pe toate cele patru oceane, cașaloții nu mai înoată în mici grupuri răzlețe, cum făceau aproape invariabil odinioară, ci se întîlnesc adesea în cîrduri enorme, cuprinzînd uneori atîtea exemplare, încît ai crede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acum sub înrîurirea acelei buimăceli stranii, care pare să le paralizeze voința și care, cînd e observată de vînători, îi face pe aceștia, să spună că monstrul a „căpiat“. Rîndurile compacte în care înotaseră pînă acum cu atîta repeziciune și rîvnă, se rupseră dezordonat și, aidoma elefanților regelui Por în bătălia cu Alexandru cel Mare, balenele părură să-și piardă mințile, consternate. Risipindu-se care încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care le lustruiesc de zor. Ele sînt un loc prielnic și pentru meditațiile matematice: tocmai cînd mă aflam în cazanul din partea stîngă a vasului Pequod și frecam cu rîvnă pereții de jur-împrejur, am avut revelația faptului că, în geometrie, toate corpurile care alunecă în lungul unui cilindru, așa cum aluneca atunci piatra mea, cad exact în același interval de timp, din indiferent care punct. Dacă dai la o parte grătarul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de îndrăzneți! strigă Stubb. Ă Și la fel de necugetați, murmură Ahab. Iar după ce oamenii se depărtară spre prova, urmă să vorbească în șoaptă: Ă Semne... Semne... Deunăzi i-am spus același lucru lui Starbuck, în legătură cu ambarcațiunea ea sfărîmată. O, cu cîtă rîvnă încerc să alung din mințile celorlalți ceea ce e atît de adînc înrădăcinat în propria-mi minte! Partul, partul! S-a dus?... Trebuia să se ducă înaintea mea, numai că urma să-l mai văd o dată înainte de a muri eu însumi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e chemat să asigure condiții tot mai favorabile creației literare. Deasemeni se propune instituirea unui fond de Stat pentru Încurajarea creației plastice și muzicale. Aceste propuneri vin să cuprindă la vreme, prin grija Partidului, În cadre materiale solide, frământările și râvna creatorilor noștri, din ce În ce mai rodnică și mai lămurită. O comparație cu realitățile din trecut, cu regimul oamenilor artei și culturii În orânduirea burgheză e izbitoare. Grija statului pentru ei era inexistentă, În viața culturală domnea cea mai deplină anarhie, „arta” aservită
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În plină cucerire a tematicei, În plină lărgire de conținut și la o normă cantitativă Încă redusă, nu putem nimici orbește nici o nuvelă, nu putem decreta cu ușurință «literatură proastă» nici o pagină, nu putem descuraja și risipi nici un elan, nici o râvnă. Deasemeni, e clar că nu putem propune un model, cu toate meritele lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastre Înaintate, ar fi fost de mai mult folos tuturor muncitoarelor din țara Întreagă. De exemplu, femeile noastre muncitoare, Încă din anul 1945 când au intrat În sindicat și altele În partid, au pornit pe un drum sănătos, muncind cu râvnă atât pentru producție, cât și pentru ridicarea nivelului cultural și politic. În 1948, chiar Înainte de naționalizare, Înainte de vremea când se petrece povestirea despre Ana Roșculeț, noi am avut femei muncitoare care prin lupta lor, dusă cu dragoste pentru partid, au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
maselor de partidul nostru este azi secretara sindicatului. Apoi prin munca de lămurire dusă de sindicat, s-au ridicat cadre sindicale din rândul femeilor muncitoare. Ele sunt În comitetele de secție din fabrică, responsabile de grupe și toate muncesc cu râvnă pentru Îndeplinirea Planului de Stat. De asemenea secția asigurărilor sociale este condusă de una din muncitoarele noastre, tov. Tinca Marcu. Munca unor astfel de femei a contribuit la câștigarea Drapelului Producției de către fabrica noastră, munca lor contribuie În mare măsură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bine fericire, stare în care virtutea este propria sa răsplată”24. Cei incapabili, chiar în cea mai mică măsură, să trăiască asemenea satisfacții sunt declarați „morți din punct de vedere moral”25. Kant mărturisea că, în calitate de ființă speculativă, animată de râvna de a cunoaște cât mai mult, omul poate să accepte resemnat că puterile lui sunt limitate. Atunci când percepe însă clar și puternic glasul rațiunii, el va năzui cu toate puterile sale spre ceea ce oferă adevărata valoare vieții. Iată ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ideie antipatică. D-sa laudă organizațiunea de stat actuală. Vorbind de partidele politice, oratoarea spune că nu partidele fac oamenii, ci oamenii fac partidele. În partidul ce e azi la putere, încheie d-na Pop, se găsesc oameni cinstiți, cu râvnă pentru binele țării, alături de care suntem fericite să colaborăm. Decana feministelor Seria cuvântărilor a fost încheiată de d-na Eug. Ianculescu de Reuss, prezidenta „Ligii pentru drepturile femeii”, care arată începuturile grele ale luptelor întreprinse la noi de femei pentru
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]