1,313 matches
-
trimeată într-o zi nana Floarea la una lelea Nastasia, pentru pruncul cel mic. —De asta întrebam și eu. Apoi să știi, Culi-baci, că nimeresc eu, să n-aveți grijă. Dar are să fie mai greu de adus pruncul, nu pentru că răcnește după țâță, căci întăi și întăi îl înțarcă; dar el fiind învățat numai cu muieri, n-are să-i placă să umble cu mine. Pe urmă, am să-l învăț eu felurite meșteșuguri și are să-i placă să umble după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am simțit în jurul meu, din văzduh în pământ, în bălți, în stufării, în pădure, freamătul sfârșitului de zi. Broaștele răcneau în cor, uneori, așa de puternic, încât parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plimbase, de la unul la ultul, înainte de a le strica prea mult cheful tuturor. Dar bănuiam că stârnisem ceva panică pentru că, după cină, în timp ce ne opriserăm afară, gândindu-ne unde să mergem apoi, Bărbații Adevărați, piliți, se războiau cu noaptea și răcneau că e devreme și că au de gând să joace Scrabble până în zori. Până și Leon cel scund și dichisit își lăsa capul pe spate și striga la nori. Erau toți într-o stare de frenezie, porniți să urle la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că până și maimuța asta îngrozitoare, dezgustată că nu găsise alune și puțin intimidată, lăsă cornetul să-i cadă, goni nebunește peste acoperișurile magazinelor și dispăru. Băiatul de la Hungry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
poți să fii ce totul dat peste cap și beat, și toată lumea te crede plin de vigoare și european. Recunosc, am făcut și greșeli, așa cum ni se întâmplă tuturor când ne ducem acolo să sondăm terenul. Așa de pildă, am răcnit să mi se dea și mai multă băutură la ora două și cincisprezece în restaurante dietetice. Sau am provocat lumea să cânte prin baruri și n-am ocolit nici măcar o dată cluburile de noapte și discotecile. Într-o dimineață, în timpul penultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
podea. Ghemuit și cu respirația tăiată, am rămas nemișcat cu lumina atârnându-mi pe față. Simțeam cum mă înverzesc încet începând de la degetele picioarelor. În cele din urmă, m-am târât până la cealaltă ușă ca un crocodil sleit și am răcnit îndelung la lună prin gaura de aerisire de la closet. Chiar că a fost tare, mi-am spus eu, în timp ce mâncam un măr în bucătărie și mă împleticeam pe linoleu, frângându-mi mâinile de durere. Doamne, și cum o să apară chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de toamnă De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; E vânt și-orice speranță e pierdută. Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie Am întîlnit un popă, un soldat... De-acum pe cărți voi adormi uitat, Pierdut într-o provincie pustie. De-acum, au și pornit
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură - Cu-o muzică tristă, de gură, Pe-aproape s-aude-un copil. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pentru diletanți. Căsătoria și familia nu sînt altceva decît ceea ce facem noi din ele. Altminteri, nu-s decît un sălaș de ipocrizie. Fleacuri și pălăvrăgeli. Însă, dacă există dragoste cu adevărat, din aceea despre care nu trăncănești și n-o răcnești În cele patru zări, din aceea pe care o resimți și o dovedești... — Dumneata Îmi pari un alt om, Fermín. — Asta și sînt. Bernarda m-a făcut să-mi doresc să fiu un om mai bun decît sînt. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Madrid și nu s-a Întors pînă vineri. De cum a sosit, doamna i-a povestit cele Întîmplate. Eu eram de față. Don Ricardo a sărit din fotoliu și i-a administrat doamnei o palmă care a trîntit-o la pămînt. Apoi, răcnind ca un nebun, i-a zis să repete ce spusese. Doamna era Îngrozită. Nu-l văzuse niciodată așa pe domnul. Niciodată. Parcă l-ar fi posedat toți diavolii. Roșu de furie, a urcat În dormitorul Penélopei și a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care stătuse până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat peisajului automnal, și s-a Întors În salonul său, proaspăt năpădit de orhidee, crini imperiali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos suflat În aur căpătă un aer Înfricoșător. Pictorul Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski era obișnuit cu astfel ieșiri... „Se vor gândi la cele sfinte”, răspunse pictorul cu răceală În glas. „Și asta nu tot trândăveală e?” răbufni Pafnutie, Îndreptându-și barba amenințător În direcția apusului. „Mă mir cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și pe tampoane cu compot. Dând nas unul cu altul, cei doi se priviră ochi În ochi, măsurându-și În gând forțele, după care izbucniră amândoi odată, cu același glas: „Tu cine ești?” „Dar tu cine?” „Eu sunt Dumnezeul tău”, răcni omul-locomotivă, „și dacă nu te dai În lături, te fac praf...” Adunându-și puterile și ridicându-se În coate, Noimann spuse, la rândul său: „Și eu sunt Dumnezeul tău și am să te fac una cu pământul...” Omul-locomotivă, aruncând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc.
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
liceului, și numărul fiecăruia dedesubt: iar la șapcă, în frunte, pe postavul negru, veți broda aceleași inițiale... ca să se știe. ― Brodăm numărul și la șapcă? Tot Stoica Dan! Hotărât lucru că voia să-l scoată din pe pedagog, care-i răcni sugrumat de iritare: ― Nu! Stai jos! Mai are cineva de cerut vreo explicație? Și, fără să mai aștepte: Cred c-a înțeles toată lumea! Cine vine peste trei zile fără șapcă și număr este eliminat! Din nou Stoica: ― Dacă nu vă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-vă dar sub mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. 7. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. 8. Fiți treji, și vegheați! 9. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. 10. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
vanitoasă, nu o mamă bună! Fii martoră! spuse lui Mini cu vorba lui mieroasă, dar atîțată de maliție. Domnișoara nu-mi dă pas să mă explic. . . Am făcut un cuvânt de spirit despre echipagiul doamnei Hallipa-Drăgănescu. 129 - Spirit! Auzi, spirit! răcni Nory. Are trăsură și își plimbă copilul!. Pe cine supără, mă rog?. Siăbește-mă cu spiritele!. Copiii lui Mika-Le umblă pe jos. Era o aluzie la trecerea lui Mika-Le pe la Maternitate, iar pluralul venea probabil din faptul că furia făcea pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iese gol dintr-un tufiș, doar cu topi-ul pe cap. Este tumefiat și plin de sânge, mare parte din cauza lui Minty, care, la fel de dezbrăcată, aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
linurile sunt pline, și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea. 16. Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel. 17. Și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion, muntele Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
din Tecoa, vedeniile pe care lea avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt. 2. El a zis: "Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Pășunele păstorilor jelesc, și vîrful Carmelului este uscat. 3. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nuMi schimb hotărîrea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fier. 4. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
care am scos-o din țara Egiptului! 2. "Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului: de aceea, vă voi și pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. 3. Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți? 4. Răcnește leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinei lui, dacă n-a prins nimic? 5. Cade pasărea în lațul de pe pămînt dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică lațul de la pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
într-o cetate, fără să se înspăimînte poporul? Sau se întîmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul? 7. Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. 8. Leul răcnește: Cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbește; cine nu va prooroci?" 9. Strigați de pe acoperișul palatelor Așdodului și de pe palatele țării Egiptului, și spuneți: "Strîngeți-vă pe munții Samariei, și vedeți ce neorînduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
ne imaginăm următorul tablou pe care nici nu știu dacă nu cumva l-am văzut: este vorba de apă, de foc sau de cutremur. Un privitor, plasat la o anumită înălțime, vede imediat ce ar trebui să facă acei oameni care răcnesc în chinurile cataclismului sau aleargă care încotro, nici măcar cuprinși de panica ― panica poate fi justificată! ―, ci de dezordine, neânțelegere, risipire a forțelor, neputință generală, prin dislocarea nucleului solidarității umane. Iată niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și-a luat catalogul prea mare pentru el, și-a pus pălăria pe cap și a ieșit, în timp ce noi toți ne-am ridicat în picioare. O dată ușa închisă și rămași singuri, ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem? Câteva luni
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]