2,886 matches
-
și ne-am bucurat împreună, timp de 16 ani.” Atunci când sfârșitul înseamnă un nou început Aceste cuvinte, involuntar, ne conduc prin străfulgerări ale memoriei, către imaginile descrise de Petru Lascău în „Pași spre lumină”. Într-un fel sau altul, „În răcoarea dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
slava Sa. Îmi voi ridica fruntea sus și voi aduce jertfe de laudă Dumnezeului meu. Nădăjduiesc în Domnul, nădăjduiesc împotriva oricărei nădejdi.” „El este Domn al păcii” Prin urmare, lauda lui Dumnezeu reprezintă primul lucru pe care îl deprindem „ În răcoarea dimineții”, când în taină și singuri, ne putem întâlni cu Dumnezeu, învățând de la El cum să pășim în necunoscutul ce stă înaintea noastră, pe care nu-l înțelegem, nu-i vedem capătul, dar cu siguranță, la sfârșitul căruia ne așteaptă
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
în necunoscutul ce stă înaintea noastră, pe care nu-l înțelegem, nu-i vedem capătul, dar cu siguranță, la sfârșitul căruia ne așteaptă chiar Dumnezeu. Această frumoasă mărturie de credință se împletește armonios cu fiecare meditație din cuprinsul volumului „În răcoarea dimineții”. Cele mai mari opere au fost realizate în momentele de cumpănă, de incertitudine și, uneori, chiar de îndoială. În laboratorul tainic al inimii omenești, impresiile cauzate de experiențe dificile se transformă sub acțiunea harului divin, în capodopere sau cugetări
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
o altă temă, ce ne poartă „Din moarte la viață”. Putem urmări experiența autorului, care spune: „Credința și ascultarea ne trec din moarte la viață. Mă gândesc în dimineața aceasta de mai, când ploaia de azi noapte a lăsat binecuvântarea răcorii sale peste pădurea cu frunze fragede, la ziua glorioasă când voi bate la rândul meu, la porțile veșniciei. E atâta nostalgie și durere în acest gând, dacă îi fixez punctul de referință aici, între acești stejari ce-mi vor supraviețui
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
rând, este evocat „Motivul bucuriei mele”, prin care ne sunt redate impresiile autorului în fața spectacolului naturii, mărturisindu-L pe Dumnezeu. În această meditație bazată pe Psalmul 28:7, autorul ne spune: „E o dimineață neasemuit de frumoasă de mai, cu răcoare și soare luminos. M-am plimbat prin grădină, admirând florile, renăscute parcă după ploile de astă noapte. Iarba, de un verde intens, râde în soarele dimineții. E atâta prospețime în aer și e atâta poftă de viață, în toată natura
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
că L-am primit și L-am găsit în acești ani puțini ai peregrinării mele prin lume. Ziua de azi este zi de har. Zi în care-L pot cunoaște pe Hristos. Ziua mântuirii mele.” După atâtea ocazii petrecute „În răcoarea dimineții”, nu putem decât să fim întăriți spiritual, pregătiți pentru confruntarea zilei ce va urma, cu influențele potrivnice din această lume, având speranța și încrederea că asemenea Domnului nostru Isus Hristos vom primi putere și ajutor, atunci când vom avea nevoie. O
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
luna Deasupra de nămeți ce înspre cer ajung, Noi vom urca spre Tine, făcând rând, Să Ți sărutăm, drept mulțumire, mâna. 10. Iubire Au înflorit pe câmpuri iarăși macii Și iarba crudă a țesut covoare În ea întinși vom căuta răcoare În timp ce gura ta sărută ochii, dragii. O iarnă-ntreagă m-a mistuit un dor, Mă vei găsi mai plină de iubire, Oglindă mi-o râvneam a ta privire Și trupul tău mi l-am dorit cuptor. În el mi-o
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
în tăcerea ce se lasă în odaie, Se-aud doar picurii-n fereastră Și ies ca altădată-n noaptea-albastră Să număr sărutările din ploaie. Așa visând mă prinde dimineața, Și printre nori ies razele de soare, Aevea mă cuprinde o răcoare Când gura ta o simt că îmi sărută fața. 22. Te mai aștept în lunca înverzită Te mai aștept în lunca-înverzită, Albinele ieșite sunt, iară, din stup, Din deal se aude veselul cuc Livada e azi o mireasă pețită. Pe
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
savurează aromatul vin rubiniu pus în valoare de gustul delicios al plăcintelor dobrogene umplute cu brânză de oaie, coapte în tăvi din aramă unse din plin cu unt și acoperite cu smântână bătută cu ouă, de către bunica Maria. Spre ziuă răcoarea dimineții ne trezește și pimim în dar spuma dulce și parfumată ridicată din mierea ce mai fierbe căpătând o consistență din ce în ce mai vâscoasă. Focul a transfomat lemnele-n jar și o cenușă fină, argintie începe să-l acopere ca un voal
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
câteva luni, se obișnuise să doarmă pe roata din față a Matiz- ului meu. Cum vara plec dimineața foarte devreme din parcarea din capătul blocului pe la trei și jumătate dimineața spre mare la pescuit, nu știam că pisicul doarme la răcoare pe roata din față. La întoarcere am găsit pisica cu blana jupuită pe spate și un picior din față fracturat. Fugi cu ea imediat la medicul veterinar care după un consult general, mi-a spus că de fapt nu este
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
grele din bronz aurit. Mai exista o masă de toaletă cu oglindă din cristal venețian. Săndica nu prea a fost încântată că trebuia să doarmă în această încăpere. Parcă era un muzeu, care în afara valorii mobilierului îți transmitea senzația de răcoare. Ar fi preferat un dormitor simplu mobilat și intim, unde să te poți odihni cu adevărat. Mircea se obișnuise cu el deoarece aici a dormit de mic copil, însă atunci când nu a mai fost nevoie de bonă a preferat să
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la timp la bărci, riscam să plece ceilalți colegi pescari și să nu am cu cine lansa barca la apă. Am sosit destul de repede, încă nu era ora patru. Majoritatea bărcilor erau
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
în sfârșit, în literatura română!” Au urmat întrebări, răspunsuri, dedicații cu autograf, zâmbete, fotografii, îmbrățișări și... despărțiri. Am plecat, încântat de conținutul evenimentului la care participasem, împreună cu prietenul meu, Viorel Pîrligras, autorul coperților primelor două cărți publicate de mine. La răcoarea copacilor din primitorul, frumosul și uriașul „Parc al poporului” ori „Parcul Romanescu”, am vorbit mult despre prieteni comuni, literatură și evenimente literare, despre arta scrisului și multe altele, pe care berea rece din halbe le-a răscolit și revigorat... Păcat
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
bisericii au început să slăvească puterea Domnului, mulțumindu-i că le-a arătat adevărul și nu i-a lăsat să rătăcească în fel de fel de erezii. Broasca dolofană a făcut două salturi și a dispărut într-o tufă, la răcoare. Toată lumea părea mulțumită. Domnul major l-a chemat pe Vasile și i-a dat țeasta să o pună la locul ei în groapă. - Ia-o, Vasile, că de-acu nu se mai mișcă! - Poate o fi și sor-sa, domn
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
artist și s-au făcut câteva fotografii la intrare, mai apoi în interior, printre tablouri. S-au scris multe impresii în cartea de vizită și, pentru că toată capitala gemea surd de căldura necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Gișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri se derulau cu repeziciune. Glumele de tot felul, bancurile ori anecdotele, curgeau
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI Autor: Alexandru Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Douăzeci și unu de pași Îmi amintesc și acum răcoarea serii ce mă înfășura precum o mantie. Mergeam spre casă, prin parc, ocolind toate gândurile ce îmi dădeau târcoale. Voiam să mă descarc de tot și de toate. Atunci te-am văzut. O umbră elegantă ce se apropia încet, dar
DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367608_a_368937]
-
moarte.Uită-te la mâinile noastre. Eu mă uit la ale tale... Astre spulberate printre petale...... II. DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Douăzeci și unu de pași Îmi amintesc și acum răcoarea serii ce mă înfășura precum o mantie. Mergeam spre casă, prin parc, ocolind toate gândurile ce îmi dădeau târcoale. Voiam să mă descarc de tot și de toate. Atunci te-am văzut. O umbră elegantă ce se apropia încet, dar
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
ce să mă aștept. Totul devenea din ce în ce mai strâmt. Orice fir de iarbă, copac sau gând îți cădea la picioare sau se strecura direct în pământ. Auzeam tocul pantofilor cum se înfigea ... Citește mai mult Douăzeci și unu de pașiîmi amintesc și acum răcoarea seriice mă înfășura precum o mantie.Mergeam spre casă, prin parc, ocolindtoate gândurile ce îmi dădeau târcoale. Voiam să mă descarcde tot și de toate. Atuncite-am văzut.O umbră elegantă ce se apropia încet, dar sigur către mine.Cu mișcări
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
răsar gingașii ghiocei, Și mi-amintesc buchetele voioase ce-mi făceai din ei. Primavara iarăși a venit, cerul mi-i senin, S-a șters dorul de tine, s-a stins al meu venin. Frunzele verzi îmi răcoresc din nou sufletul, Răcoarea lor mă-nvață că prețios mi-i zâmbetul. De azi, jur că nimic nu mă va mai întrista, Pe strada mea cu soare-aprins degrabă voi pleca. Pe calea mea ce-o știu doar eu și cu-ai mei îngeri, Unde
STRADA MEA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367665_a_368994]
-
din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Surâsul dragostei De înfrunzișul tău mă-ncânt ades când patima din noi mă vrea ales ca să încep al dragostei cules. Cine ți-a dat aceste dulci splendori și veri fierbinți și toamne cu răcori prin care trista iarnă mi-o-nfiori? În tine plin de vrajă sunt mereu când umblu prin livadă-ți teleleu și cred că eu sunt tu și tu ești eu. Acestui drag și pătimaș frământ ce poate n-are seamăn pe pământ
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
Nu vroiam ca Miruna să facă vreo comparație și să rămână cu impresii greșite, între ceea ce văzuse la mine prima dată, când venise pe neașteptate și ceea ce vroiam, de fapt, să fie acum în ochii ei. În frigider stătea la „răcoare”o sticlă de Murfatlar Cabernet Sauvingnon de colecție, cu o vechime de peste 15 ani. Chiar dacă cinasem pe faleza din Saturn, nu am uitat să așez un mic platou rece diversificat, care să se asocieze cu vinul, în cazul că iubita
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva rece, pentru a contrabalansa temperatura externă față de cea internă. Moskvici-ul s-a așternut la drum, cu multă bucurie, în răcoarea dimineții. Se auzea torsul motorului, iar din radio se transmitea o muzică languroasă, de dragoste. Aveam o mașină cu patru faruri și radiocasetofon luat de ocazie, dar bine întreținută. Drumul nu a fost lung. Doar opt kilometri ne despărțeau de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... Și cine pescuiește în locul nostru? Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te îndeamnă la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura s-o mut sub pini. Anevoie și parcă fără
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]