1,206 matches
-
el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gînd să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. CÎt mai de aproape. Împing ușa cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uit la ea siderată. — S-a răzgîndit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie rîzÎnd. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgîndit ? — Cine poate ști ? Katie ridică din umeri. El e șeful. Poate să facă orice vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pămînt, după părerea mea. Bagă mîna În buzunar și scoate un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunîndu-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate de oră. Ce naiba Îi sugerez aici ? S-o facem În spatele unui tufiș ? Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atît de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aud decît sîngele zvîcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din ochii lui a dispărut orice lumină. Arată de parcă tocmai i-ar fi călcat cineva În picioare grădina. — Eu... Jack... zic cu glas răgușit. Nu e... nu e... — De ce... Se freacă pe frunte, În Încercarea de a Înțelege ce se Întîmplă exact. De ce vorbeai cu un ziarist ? — Tu de ce crezi că vorbea cu un ziarist ? se bagă Jemima plină de sine. — Poftim ? Privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simte că n-a mai rămas nimic din elanul său, starea de apatie l-a acaparat total. A redevenit conștiincios. Răspunde la toate apelurile telefonice și participă punctual la operativele de la ora zece. Într-o dimineață, Cristina s-a trezit răgușită. De altfel, toată noaptea, de cînd a luat-o în brațe de lîngă Ana și a adus-o în pat cu el, fetița s-a foit și a gemut. Pe la ora două jumătate i-a luat temperatura, a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o parte din el se Întreba cum poate fi ceva În același timp atît de frumos și atît de urît, iar o altă parte din el era de-a dreptul fascinată. Îl apucară mîncărimile. Trebuia să acționeze cumva. O soprană răgușită Îl goni din mașină. Pe alee, ocolind reflectoarele. Ferestrele Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de suspecți pentru altă crimă. — Îi vreau morți! Am auzit la radio! Vreau să moară pentru ce au făcut! — Nu putem face astfel, pentru că atunci ceilalți indivizi care v-au făcut rău vor rămîne liberi. Trebuie să procedăm corect. Șoaptă răgușită: — Corect Înseamnă că șase albi sînt mai importanți decît o mexicancă din Boyle Heights. Animalele alea m-au rupt În două și și-au făcut treaba În gura mea. Au băgat pistoale În mine. Familia mea zice că am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tine. L-am făcut să-și piardă cunoștința și l-am pus În pat cu fufa aia colorată, așa că al dracului să fiu dacă nu merit să-mi spui cui trebuie să i-o trag acum! Loew, cu o șoaptă răgușită: — Vincennes, am terminat-o cu tine. Jack Îi aruncă În față ginul rămas În pahar. — Dumnezeule, tare aș vrea să fie așa! CAPITOLUL 45 — ...și sîntem mai mult decît exemplele de moralitate de care vorbea deunăzi comandantul Parker. SÎntem linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vedea Întotdeauna pe bătrînica În negru, care ajunsese abia atunci. Singurul zgomot deosebit era zgomotul pașilor grăbiți și nervoși ai părintelui Aurelio Lovett, care se Îndrepta hotărît spre primul rînd de bănci, lumînărar bisericos, cum Îi spunea Juan Lucas. Vorbea răgușit și deschidea liturghierul uriaș, plin de iconițe de hîrtie și panglici de toate culorile care arătau fără greș Întreg calendarul ecleziastic. Susan Îi Întindea lui Julius cartea ei de rugăciuni ca să i-o deschidă la pagina potrivită, dar pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi de gheață și Începu să amestece ușor băuturile cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham Își drese glasul răgușit și Susan Îl lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele cuvinte. — Ei, draga mea, uite-l pe noul nostru bucătar. Susan se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă stînga-mprejur și să se apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis Vlăjganul, Răsuna prin norul de fum la fel ca acum cîțiva ani, doar puțin mai aspru din pricina tutunului. Răsună din nou, de data asta mai puternic, fiindcă era chiar În spatele lui. strigînd unde-ai fost?! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era din nou îngrozită. Se lovise dintr-odată de dimensiunile sarcinii care o aștepta. Să pui la punct o revistă complet nouă într-o țară străină. —Și ce spuneți de o scrisoare de la o necelebritate? sugeră Trix cu vocea ei răgușită. Știți chestiile astea - sunt o fată obișnuită, m-am enervat rău de tot aseară, îl înșel pe prietenul meu, îmi urăsc slujba, aș vrea să am mai mulți bani, am furat o sticlă de acetonă de la Boots... Toată lumea dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cine? întrebară toți trei într-un cor, făcând-o pe Ashling să își țină respirația. —Marcus Valentine, spuse ea, dintr-o singură răsuflare. Boo începu să râdă cu toată figura. —ăsta e comicul acela? întrebă Hairy Dave cu un mârâit răgușit. Ashling dădu din cap. —ăla care are glumele alea cu bufnițele? se lumină JohnJohn la față. Dumnezeule Atotputernic! Oare faima lui Ted ajunsese atât de mare, încât și cetățenii marginalizați știau de el? Abia aștepta să îi spună. —Cel despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spunea nimic pentru că mintea i se stinsese. Într-o seară, la șase luni după incendiu, pe cînd eram doar noi doi În Încăpere, m-am aplecat și l-am sărutat pe frunte. — Te iubesc, i-am zis. Un sunet amar, răgușit, s-a ridicat din botul acela canin la care i se redusese gura. Avea ochii Înroșiți de lacrimi. Am vrut să i le șterg cu o batistă, Însă a repetat sunetul acela. — Lasă-mă, spusese el. „Lasă-mă.“ Editura Cabestany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prințe! Poate că și dumneavoastră veți căpăta vreun milion și jumătate, dacă nu cumva chiar mai mult. Papușin a fost un negustor foarte bogat. — Halal de prințul Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită, de om beat. — Și eu care adineaori l-am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mâna și privindu-l cu groază cum își șterge sângele de pe buze. De unde și până unde să mai vorbești! Pur și simplu, ar trebui să te duci și să te întinzi în pat... — Așa voi face, îi răspunse Ippolit încet, răgușit, aproape în șoaptă. De cum mă întorc astăzi acasă, mă culc imediat... peste două săptămâni, după cum am aflat, o să mor... Săptămâna trecută mi-a spus-o chiar B-n49 cu gura lui... Așa că, dacă-mi permiteți, v-aș spune două cuvinte înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se aprinseră în obraji. Prințul bâigui câteva cuvinte, dar acesta nu-i răspunse și mult timp își flutură doar mâinile, cerând să nu fie deocamdată deranjat. În sfârșit, își reveni. — Plec! rosti el cu mare efort și cu vocea răgușită. Dacă vrei, te conduc, spuse prințul ridicându-se de pe canapea și își înghiți vorba, amintindu-și că i se interzisese să iasă din curte. Ippolit izbucni în râs. — Nu de la dumneavoastră plec, continuă el gâfâind neîntrerupt și horcăind. Dimpotrivă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-ar potrivi cumva versurile astea tâmpite: Și poate că la tristu-mi asfințit Iubirea-mi va surâde-ntr-un sfârșit 81. Ha-ha! izbucni el brusc într-un hohot de râs isteric și începu să tușească. Și ca să vedeți, spuse el răgușit, printre accesele de tuse, ce fel de om e Ganecika: vorbește de „resturi“, când de fapt tocmai de așa ceva e gata să profite! Prințul tăcu îndelung. Era îngrozit. — Spuneai ceva de o întâlnire cu Nastasia Filippovna? îngăimă el în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ment dat mohorât, cu ochii ațintiți asupra cifrelor. De partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească frontierele și să mențină ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc peste tot, nu numai la graniță... Ianuarius încuviințează cu un oftat. Atâtea lucruri neprevăzute s-au întâmplat și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea lor provincii imperiale sau senatoriale. — Așa e, luminate stăpâne, îndrăznește cu umilință Ianuarius, dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al împăratului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trece o mână tremurândă peste chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat: — Nu sunt buni de nimic. Glasul îi tremură. Dacă ar fi zărit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus se adună. Întreabă repede: Nu prea văd legătura între tuciuriul ăsta de Ofelus și Flaccus Vascularius, un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna ca fript: — Varus..., șoptește răgușit. Lasă-l naibii, îi răspunde consoarta, că îi este mai bine printre dușmani decât alături de o jigodie ca nevastă-sa! Bărbatul nu mai are timp să se minuneze de limbajul ei dur la adresa unei rude. Agrippina s-a întins deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]