1,185 matches
-
vedea Întotdeauna pe bătrînica În negru, care ajunsese abia atunci. Singurul zgomot deosebit era zgomotul pașilor grăbiți și nervoși ai părintelui Aurelio Lovett, care se Îndrepta hotărît spre primul rînd de bănci, lumînărar bisericos, cum Îi spunea Juan Lucas. Vorbea răgușit și deschidea liturghierul uriaș, plin de iconițe de hîrtie și panglici de toate culorile care arătau fără greș Întreg calendarul ecleziastic. Susan Îi Întindea lui Julius cartea ei de rugăciuni ca să i-o deschidă la pagina potrivită, dar pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi de gheață și Începu să amestece ușor băuturile cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham Își drese glasul răgușit și Susan Îl lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele cuvinte. — Ei, draga mea, uite-l pe noul nostru bucătar. Susan se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte ca o adevărată stăpînă. — Care sînt condițiile dumitale? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă stînga-mprejur și să se apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis Vlăjganul, Răsuna prin norul de fum la fel ca acum cîțiva ani, doar puțin mai aspru din pricina tutunului. Răsună din nou, de data asta mai puternic, fiindcă era chiar În spatele lui. strigînd unde-ai fost?! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poștă, exact cum ai arunca pe mare o sticlă cu un mesaj , mai în glumă , mai în serios, dar cine știe... poate că ea încă mă mai iubește, mi-am zis. Se simțea deja a toamnă. Greierii începuseră să cânte răgușit, enervant chiar, dar destul de familiar. Personalitatea pădurii părea complet schimbată. Părea mai vie, mai populată și mai zgomotoasă, un adevărat stup plin de energie. Printre copaci zburau nori negri de muște care pe Codrin îl enervau. Începu iarăși să urce
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dracu’ fac acolo de-atîta timp? Cine-o fi ăla? Parc-ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În picioare și luă zîmbind o țigară din pachetul de pe toaletă, o aprinse și, Întorcîndu-se spre băiatul care rămăsese În ușă, rosti ironic, pe tonul aspru al celeilalte femei, dincolo de care se simțea totuși clar nuanța plăcută a glasului ei răgușit. — E-n ordine, „Georgia“! Hai, intră! Băiatul intră Încet, privind-o Încă cu ochi plini de uimire. O recunoscuse din prima clipă. Era o fată din orășelul unde se afla universitatea de stat la care era student și provenea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale. — Toată lumea-i bine, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strîns din dinți făcînd gesturi nehotărîte și crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În Întunericul străzii, măcinați de foamea crudă și singuratică a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pat destul de mare În care să dormi... Fiul orașului (curios): Cred că dormi cu genunchii la gură, nu-i așa? Străinul cel Înalt: Sigur că da. Uite-așa! (Și face o mișcare În zigzag cu mîna, iar Fiul orașului rîde răgușit.) Fiul orașului: Și cu hainele cum te descurci? Îmi Închipui că toate ți le faci de comandă, nu? Străinul cel Înalt: Bine-nțeles. (Și, conform formulei, Îi povestește ascultătorului fascinat că patul pe care doarme e cu treizeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o, băiete? spuse el. Către Marele Oraș? Băiatul dădu din cap tăcut, vrînd parcă să spună ceva, dar nu rosti nimic. — Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pășiți. După puțin timp continuă cu aceeași bunăvoință aspră și directă: — Ei, dacă mergi spre Marele Oraș, rămîi cu mine. Și eu merg Într-acolo. — Sigur că da, interveni aici bărbatul cel scund, cu gura ca o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fălcile cînd se apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi, Bunny! Stai jos și ia o gustare și povestește-ne! CÎnd ai făcut această faptă disperată? — Astăzi, șopti domnul Gates cu glas răgușit. Crezi c-am făcut bine? Ne privi pe toți cu o expresie aproape speriată, cu ochii gata să-i iasă din orbite. Doamne! Ce-am mai rîs de povestea asta: părintele Dolan Începuse să rîdă, iar tata a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poziție de la părintele decedat. În timp ce vorbea, privi fața lui. Breemeg. Și astfel văzu buzele subțiri strângându-se și devenind și mai subțiri, dacă asta mai era posibil. Apoi buzele se destinseră. Fața se schimonosi într-un rânjet când Breemeg rosti răgușit: - S.O B.-ul acela! Era un răspuns care nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase tăcut, și așteptă o clarificare a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
răul obținut dintr-o indispoziție interioară. Anumite texte din Ieronim sau din Ioan Crisostomul par să nege valoarea unei voci frumoase și educate: „Deo non voce, sed corde cantandum”; „Dacă ești slăbit din cauza vârstei, sau, tânăr fiind, ai o voce răgușită sau aspră, sau nu cunoști ritmurile, toate acestea nu sunt un defect. Ceea ce se cere este să ai un suflet umil, o minte atentă, o inimă căită, un duh sănătos și o conștiință liberă; dacă ai toate acestea, vei intra
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
era încântat să afle. - Câte deschideri sunt de la puntea inferioară încoace? întrebă. - Patru. - Sper, zise vesel, Gosseyn, că spui adevărul. Dacă, de exemplu, descopăr că sunt cinci, suflorul ăsta se descarcă singur. - Nu sunt decât patru, vă spun, zise Oreldon, răgușit. - Știi, zise Gosseyn, văd că avem aici o ușiță pentru închiderea scării. - Nu vi se pare normal? Oreldon își regăsea stăpânirea de sine. - La urma urmei, continuă, o navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică explica incompetența care-i înlesnise lui intrarea în posesia navei. În cele din urmă, vorbi cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă. Cînd se apropie la un centimentru de Lanark, șopti: — Știai, desigur, că înregistrez? — Da. Ozenfant începu să vorbească pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
geografia și legenda se leagă unele de altele. Era evident că Molly îl asculta. își lăsă picioarele pe podea și se aplecă spre el spunîndu-i: — Știi multe povești. — Da. Erau lecturile mele preferate. — Și ale mele. Bufni într-un rîs răgușit. De fapt, sînt în continuare. Cel mai mult îmi plac poveștile rusești. Ai remarcat ce multe sînt despre copii? Vorbiră despre vrăjitoare hidoase și rele, munți fermecați, daruri magice, monștri, prințese și mezini norocoși. Cu un sentiment de încîntare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe treptele de jos, ținînd în mînă instrumente legate prin fire de mașinărie, iar al patrulea instala un dispozitiv de percuție pe a cărui tobă mare erau imprimate cuvintele: BROWN’S LUGWORM CASANOVAS. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moment: pentru numele Rațiunii, ce se întâmplă aici? E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună propagandă. Gosseyn avea impresia că se află undeva, în fundul unui puț adânc și că se prăbușește, se prăbușește... ― Ce se va întîmpla cu restul de două sute de milioane? ― își auzi singur vocea răgușită. ― Teroarea! ― zise X cu vocea sa de violoncel. Teroarea fără milă împotriva tuturor acelora care se opun. Istoria a dovedit-o clar că nu este niciodată greu să controlezi masa unei populații decapitate de conducători. Ori, pe Venus, conducerea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]