21,569 matches
-
de ani, simți că e cuprinsă de pasiuni carnale. Mitică Petrache, țipau în ea cei 50 de monștri rămași de pe urma nețărmuritelor întreruperi de sarcină înfăptuite de-a lungul existenței ei de femeie nesătulă, Mitică Petrache, murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Un mililitru se pune în două eprubete de hemolize scufundate în baie de apă la 37 °C și, din minut în minut, medicul va citi proba de coagulare. Ea, printre candelabrele de cristal, în brațele lui Mitică, plutește. Din serul rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin până să leșine. Din restul de sânge, se vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică o sărută în văzul lumii. Cineva cheamă Poliția. Îl arestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era singura în care trecutul, prezentul și viitorul se uneau într-un singur timp, începutul și sfârșitul fiecăruia își strângeau mâna pentru importanța realizărilor noastre. Propoziția 1: Orice șir convergent către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai bate capul degeaba, și dînd dovadă de o excelentă dexteritate reușește să strecoare firul dintr-o parte în alta a rănii zgîndărindu-l cu vîrful cuiului înainte și înapoi. Ține degetul aici, îi zice, ca să pot face nodul, calculează distanța rămasă, o împarte ochiometric, încă trei o să-i ajungă, adaugă, Dendé îl aprobă dînd din bărbie, cînd te gîndești că alții se freacă ani buni de zile pe băncile facultății să învețe chestii din astea banale, mi se face rău, anunță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul în cuiul rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu tot felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și păstreze calmul. — Au făcut pe ei de frică, spune Curistul, numărîndu-i din priviri pe cei rămași care zgribulesc ca niște pui de găină, cu toții sîntem mai puțin de o duzină, calculează. — Ce mai stați pe gînduri? se aude din nou vocea Părințelului care dă la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai poți înregistra cîștiguri și din dividendele pe care compania în care ai investit le plătește anual. În cazul în care respectiva companie obține profituri, ea va reține o parte din acestea pentru a-și face unele rezerve, iar suma rămasă o distribuie acționarilor sub formă de dividende. Dacă vrei să te bucuri de dividende, ar trebui să investești în mari companii care și-au făcut deja rezerve considerabile și obțin profituri enorme. Datoria ta este să plătești impozite atît pe
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri care Îi atrăgeau atenția cât de cât, amintindu-i de frumoșii eleganți ai Bucureștiului În urmă rămas. Cu aportul interesat al Ochenoaiei, „frumosfrumos, postul-post, bărbat-bărbat, om al timpurilor noi, foarte bun pentru o casă numai cu femei”, Între șeful jandarmilor de plasă și frumoasa profesoară Viorița a lut ființă o dragoste cu năbădăi, ca o avalanșă, În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care stătea destul de confortabil pe o perniță veche, radiind de interes și fericire, nerăbdător să pornească În voiaj, era o...ladă de muniție, solidă și vopsită kaki -În malul Siretului era amenajat un poligon militar În care se detona muniția rămasă după ce trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile Încetau, cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Siretului era amenajat un poligon militar În care se detona muniția rămasă după ce trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile Încetau, cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce face! Tot a zis Mamaia c-are poftă de ceva, poate avem noroc și să găsim și să nu ne bată! Dorița, mai bărbătoasă, rămasă numai În cămașa lungă de finet, intra, cutremurându-se, În apă și aducea la mal ciobacul, o ambarcațiune șubredă, din lemn, pentru două persoane, cu o formă antihidrodinamică, cu două lopeți rudimentare și putrede pe post de vâsle, și după ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și pentru a nu pierde legătura cu lumea celor de jos, se ținea cu degetele sale grăsuțe, foarte strâns de urechile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie și sănii, Rozalița cea zâmbitoare era o noutate pentru Va și purta o flaneluță roșie și mai ales niște pantalonași roz de care se lipise privirea băiatului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lirico-funambulescă. Urmarea este că fiecare text din carte se poate povesti. Iată de exemplu ce se întâmplă în poemul Pielea mistică: „Vânătaia naturii“ îi rănește poetului „sufletul“. Acesta „fuge în ciocul unei păsări spre mări“. Totuși rămâne o parte („partea rămasă“) care, „când scapă din cioc“, intră în poet „mereu mai profund“. Ulterior ea „trebuie să iasă [din poet] prin lacrimi, prin haine la ore fixe“ etc. Sau iată ce se petrece în Metodele de a vindeca un pește bolnav psihic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
închisoare, chemări în Balta Brăilei. Au plecat, au venit, au plecat. Ceasul a rămas acolo 600 de ani, ceasul din turnul bisericii evanghelice arhiva suflete. Prin anii 70, Ceaușescu a scos sașii, ca pe niște vite, la vânzare, pe cei rămași i-a mixat cu textilistele venite din Vâlcea, Vaslui, Caracal, Botoșani. Țărăncile luate cu arcanul de la coada sapei au pus, cum s-au priceput mai bine, curul la "armonizarea națiunii" și, implicit, la "înălțarea socialismului pe cele mai glorioase culmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
preluat călăuzele pentru un drum de o lună de zile cu căruțele. Apa nepotabilă din pustă i-a făcut pe mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post din ce găseau. Chiar În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vorbească de Iisus. Nu i-a spus niciodată ce a văzut, dar ea citise despre "fenomenele din apropierea morții" și se tot gândea... Dar degeaba, El se mulțumea să surâdă și să-i arate cartea. O Biblie veche a părinților lor, rămasă cine știe cum în casă, de la moartea tatii... Până și cei de la Reanimare tăceau și clătinau din cap când îi întreba ea câte ceva. Pe urmă, mult mai târziu, a aflat : încercaseră vreo patru ore să-l readucă la viață și nu reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a dispărut din rezervă. Lia a privit Întrebător la Nicu. ― Așa-i ea. Dispare și apare când nici nu te gândești. Acum și-a pus ea ceva În gând. Noi nu avem alta de făcut decât să așteptăm deznodământul. Rămași doar ei doi, se priveau de parcă nu s-ar fi văzut de cine știe câtă vreme. ― Veneam la prânz, iubitule, dar n-am putut pleca de la școală, fiindcă tocmai astăzi și a găsit un politruc să vină În inspecție. Și când? La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, ca să-i spună vești de la Toader Toaibă. ― Nu voi uita - a răspuns Petrică, dispărând dincolo de ușă, așa cum a intrat: Întâi bastonul, apoi piciorul invalid și În cele din urmă... mustața... A fost nevoie să treacă o vreme până cei rămași să-și revină. Primul care și-a regăsit ritmul respirației a fost Despina. ― Trebuie să mă pregătesc să ascult o mie și una de povești adevărate. Abia aștept acele clipe! ― Și eu le aștept - a vorbit Gruia. ― Până atunci, avem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Închis În față. „Uiti-ti numa’ ci Însamnî domnu’ profisoru’ șî cu domnu’ doctoru’ ceal tânâru’, cu vorba ca di mieri, fațî di aista cari parcâ i smucit din botez... Da’ mari-i Dumnezău șî puternic Îi dracu’!” - gândea piranda, rămasă singură. Doctorul Vatră tocmai Îndepărtase pansamentul de pe plaga operatorie a șetrarului, când a intrat val-vârtej „doctorașul”. ― Ori mi se pare mie, ori nu știi ce Înseamnă ora fixă... De o oră eu examinez și pansez bolnavii de unul singur... ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cruce de pe front, tata Toader, aici de față... Să ridicăm paharul pentru această Întâlnire și pentru bucuria de a vă avea musafiri pe toți... Înainte de a gusta din pahar, tata Toader a lăsat să cadă câteva picături... ― „Pentru sufletele celor rămași acolo... departe...” După ce s-au ospătat s-a auzit glasul lui Nicu: ― Acum, să așteptăm ca cei mici să se culce și „bătrânii” să se așeze comod, pentru a spune sau asculta povești... Și tare aș vrea să aud prin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
atingere în vreun fel a proprietății Morărenilor de-alături nu s-a întâmplat vreodată să se facă. Dar, de când gospodarul și totodată vestitul stoler s-a prăpădit, iar feciorii cei mari au plecat la școli de meserii în Germănime, cei rămași acasă, două fătuci și un băiețaș împreună cu Mutter Roza-frizerița, au devenit un fel de părtași la toate bunurile celorlalți: Împrumută sapa! Dă toporul! Vreau coasa! Trebe grebla! Vinde pe datorie Kukuruz Mehl pentru doi mamaliga! Spuneau copiii de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]