1,124 matches
-
secretar de stat Vladimir să ne mai aprobe o săptămână. Răspunsul a fost prompt și pozitiv. El a dat satisfacție și familiei de colegi și prieteni, care își încheiau mandatul cipriot peste două săptămâni, a doua fiind cu retribuție mărită. Rămas singur, am purces la reorganizarea misiunii diplomatice a României în Cipru. Am avut o primă convorbire cu proprietarul casei, care, pentru repunerea în vigoare a vechiului contract de închiriere, mi-a cerut sumă dublă față de contractul inițial și plata în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
i-am spus despre posibilitatea de a pleca definitiv din Nicosia. În convorbirea respectivă, i-am precizat ministrului că, în principiu, colegul său de la București îmi propusese să mă gândesc la o perioadă de două-trei luni pentru vizitele de "bun rămas" la colegii din Corpul diplomatic și la autoritățile cipriote și că decisesem să aleg luna septembrie pentru toate activitățile protocolare, în așa fel ca succesorul meu la conducerea misiunii diplomatice a României din Cipru să poată participa la toate manifestările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
Paolo via Lima, studiez harta Braziliei: ușor de mers cu autobuzul Sao Paolo Rio iar la întoarcere am să cobor în Lima în loc de Quito (oferta este doar pe traseul Quito Sao Paolo). Cumpăr biletul pentru peste trei zile și în timpul rămas îmi trag sufletul la altitudinea și frigul din Quito după căldurile din El Oriente. Îmi iau rămas bun de la Maximiliano, care îmi spune că va organiza o croazieră pe Amazon în Decembrie Ianuarie, pornind din Peru și mergând către Manaus
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
În sfârșit, doctorul M. o consideră din nou suficient de "restabilită", poate să se întoarcă acasă. Nu va mai exista altă "convocare" de internare. Începe o perioadă zisă "de supraveghere". Ambulanța vine s-o ducă acasă. Cum să-ți iei rămas bun de la toată această mică lume împrăștiată prin saloane și pe coridoare, care nu are niciodată vreme să răsufle, nu așteaptă mulțumiri și rămâne aproape anonimă pentru bolnavi? Absorbiți de propriile suferințe, aceștia citesc rar ecusoanele. E și cazul ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
proiectată, Duminică seara. Pe exemplarul dăruit la plecare, a reușit să scrie câteva rânduri afectuoase: "Prietenilor mei, Daniela și Geo, cu dragoste și recunoștință, acest text de bătrânețe, plin de defecte și neterminat, care e de fapt un semn de rămas bun." Sub semnătură, data: Gennevilliers, 9 mai 2006. Reveniți la București, până a desface bagajele călătoriei, ne ajungea din urmă vestea că, pe 1 iulie, Geta închisese ochii pentru totdeauna. Prima imagine răsărită instantaneu în minte o plasează în capătul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
necesare 270 ha izlaz. Cele 745 ha expropriabile erau compuse din următoarele terenuri: 1. 6 ha imaș impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu; 2. 2 ha imaș impropriu arăturii, la locul numit „Tureatca”; 3. 258,9 ha pământ arabil rămas proprietarului; 4. 45,6 ha impropriu arăturii, expropriat în 1919; 5. 360,5 ha pământ arabil expropriat în 1919; 6. 72 ha izlaz comunal dat în 1909. Total: 745 ha. La această suprafață s-a aplicat reducerea de 1/8
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mare viața își urma cursul. La 28 sept., Louis Basset, secretarul regelui Carol I și casier al Societății de Geografie, de la înființarea ei, plecă în Elveția, patria sa. Comitetul Societății, fără a mă fi avizat, m-a ales în locul rămas vacant. Situația militară se complica din zi în zi, premisele pe care contase Brătianu la declanșarea războiului, nu s-au realizat, nici desmembrarea Imperiului Austro-Ungar nu se produsese, nici victoria lui Sarrail contra Sofiei, și nici asigurarea că bulgarii nu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas singur, cât și a sufletului chinuit de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De aici, poate, atâtea întrebări: Ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am Îngenuncheat la stânca unde S-a rugat Domnul cu sudori de Sânge cu câteva ore Înainte de a fi judecat. Am privit cu durere tot ce poți vedea cu ochi trupești, m-am rugat, am sărutat stânca În semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la trista despărțire mi-a venit un gând tainic
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din 1916; precum și atâția alți eroi căzuți sau răniți pe câmpurile de luptă după 15 august 1916. Vă va mira faptul că În primul rând al fotografiei vedeți și atâtea soții ale ofițerilor; veniseră de la Fălticeni, spre a-și lua rămas bun, de la soții lor, ce plecau pe zone. Cred că explicații, de mai sunt necesare, ar putea să vă dea contimporani de-ai mei - colegul Cardaș , Dl. Ghelemé etc. Casa memorială a oamenilor de seamă din Fălticeni, pe care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu se mai interesează nimeni, ulterior săvârșirii infracțiunii. Nu mai vrea nimeni să știe că prin schilodirea sau moartea unui om se distruge nu doar acea viață, ci și viața familiei aceluia care suferă consecințele producerii unei asemenea tragedii. Cel rămas invalid va trebui, tot restul vieții, să beneficieze de atenția și grija cuiva care să-l ajute să-și continue existența. Cel decedat, lasă în urmă nu doar vise și speranțe spulberate, ci și persoane dragi sau apropiate a căror
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
strig că s-a rezolvat problema contractelor de muncă în acord și-i spun cifra de plan. Chiriac dă din cap că a înțeles, face un semn de mulțumire și se întoarce la cuptor. Eu le fac un semn de rămas bun și ies. Vreau să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu ura împotriva scriitorului din mine, care mi-a adus numai necazuri. Am glumit, dom' Mihai, am glumit, rîde inginerul Florea, oprind mașina în fața Consiliului Popular, lovindu-mă apoi cu palma peste spate. Nu dezarma! Succes! Le fac semn de rămas bun, cobor și pornesc în fugă spre intrarea în Consiliu. Portarul vrea să mă mai întrebe ceva, dar îi spun că n-am timp și mă grăbesc pe scări în sus. Ușa cu numărul șaptezeci e încuiată, probabil tipul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a reținut ceea ce i-am spus. Pe obrazul ei, palid pînă acum, simt cum înflorește din nou rozul aprins, ca o floare de magnolie obrajii ei sînt două petale, adunînd între ele seninul privirii... Ne facem un gest scurt, de rămas bun, un gest ca între camarazi și ne privim lung, surîzîndu-ne, în timp ce ușile liftului se închid încet. Mă rezem de peretele liftului și oftez adînc, întors la realitate: "De ce naiba mă caută cei de la combinat?! Dacă au o avarie, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinat sînt atîția cu experiență... Mulți ar fi vrut să iasă în frunte azi, mai ales că erau și cei de la partid... Nu mergi acasă? Mai am puțină treabă... Ne mai strîngem încă o dată mîinile. Dinu face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plecă În pripă, uimindu-l pe Brunetti cu zarva pe care o făcură pașii lui, reverberând În tot spațiul de sub pasarelă. Cât de Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase din nou lanterna din buzunar și se aplecă iar deasupra cadavrului lui Ruffolo. Purta un pulover gros, nu avea jachetă, așa Încât singurele buzunare erau cele de la blugi. În buzunarul de la spate avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele de pe mal, se luptă cu un șarpe de apă, este atacat de un crocodil și, în scurtă vreme, moare, având în minte imaginea idilică a celui rămas acasă. În acest timp, pe malul apei stă celălalt erou. El se culcă pe pământul tăbăcit și în fiecare dimineață privește în josul râului, așteptând ca prietenul său să se întoarcă ori să-i dea un semn. Viața i se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
numai că a refuzat să‑l vadă pe rabinul ortodox adus de mama ei la patul de moarte, dar nu i‑a mai adresat un cuvânt bătrânei, care a luat avionul Înapoi la Mea Sha'arim fără un semn de rămas bun din partea fiicei. - Nehamah a fost pură și imuabilă, a adăugat Ravelstein cu voce scăzută, pătrunsă de un infinit respect. Încerc, atât cât pot, să redau singulara relație dintre Ravelstein și Morris Herbst. Timp de treizeci sau patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bețivului care strigă la el: „Taci mă, nu vezi că am stins lampa” . Ținu cuțitul strâns în palmă, parcă temându-se ca să nu-l piardă, de undeva se auzi un nechezat de cal, tresări, poate era chiar calul lui rămas înhămat la căruța de strâns gunoiul, dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii foșni sub picioarele sale, se aplecă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta, așa cum așteptase în toți anii de școală, ca al ei coleg Crin Soveja să-și dea seama de existența ei. Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera, perechile de dansatori căpătau curaj. Băieți și fete se înlănțuiau în ritmul muzicii, roșind de emoție. Pe bănci, partenerii ei de joacă pândeau fetele să le invite la dans. Marius, cel mai bun atacant de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care, fiecare, a înscris un gând de rămas bun. Primul căruia Luana i-a dat caietul ei spre completare a fost Rosti. Băiatul i-a scris: "Sincer să fiu, nu prea știu ce să scriu într-un caiet de amintiri. N-am talent la compoziție și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altă zi, cei doi dădură nas în nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie și organiză masa de rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își cumpără o rochie nouă și intră în sală, frumușică foc, însoțită de Nuța Cordel, care aproape c-o ținea de mână. Printr-un concurs de împrejurări, locul lui Radu se nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin geamul mașinii când ea încerca cu disperare să găsească un loc de parcare, e bărbatul pe care cu o zi înainte, până când ea verifică și închide ușile mașinii mă strecor nevăzut prin mulțimea de oameni, fără să-mi iau rămas bun, Nici până astăzi n-am încercat să aflu dacă venise la concert ca să se întâlnească cu el sau totul nu era decât, Se-aud pași în spatele meu, mă stăpânesc abia să nu întorc capul, e Ileana, Nici până astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce-l am pe mine, cine mi l-o fi dat? Scoate-ți tricoul, îmi cere fără rușine Diana, mă ajută să-l scot și părintele o mustră din privire și iese să ceară preotesei altceva de îmbrăcat pentru mine, rămas singur cu Diana și pe deasupra gol până la brâu, îmi trag pătura peste mine, Iartă-mă, te rog, n-am vrut! Nu-i nimic, încerc să pun în zâmbet toată puterea mea de a ierta, iau asupra mea și păcatul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în noi, era generos, era corect... O știm prea bine, că lui îi datorăm mare parte din reușitele noastre. Elevii lui sunt răspândiți în lumea întreagă și nu cred că este unul care să nu-i datoreze un nemărginit respect. Rămas bun, Dom’ Profesor, am fost extrem de norocoși să te avem dascăl. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace ! Într-adevăr, așa cum au spus și alții, în celelalte comentarii, a fost un om deosebit. L-am avut ca
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]