1,075 matches
-
care aveți nevoie ca să vă faceți meseria. Cei doi făceau plecăciuni și rosteau cuvinte de laudă la adresa serenissimului bei Constantin. Au ieșit urmați de spătar și de Ștefan care trebuia să ia suma promisă negustorilor de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl supăra faptul că îl bănuise meschin pe finul lui rămas văduv. De fapt așa era drept, averea Bălașei să treacă asupra Măriuței, Ștefan este tânăr, o să se însoare din nou, curând alți copii vor veni, dar partea Măriuței să rămâie de la maică-sa, se scuză bătrânul în sinea lui. Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se înarmează cu bastoane; soțiile, cu nuiele; și nefericitului i se dă o corecție atât de severă, încât rămâne întins pe parchet fără să dea semne de viață. A..., transportat acasă în această stare, lovit, fărâmițat, învinețit, a scăpat cu rămasul la pat timp de o lună. Ceea ce făcu odată restabilit e aproape incredibil. Atacă cele două cupluri în fața tribunalului corecțional, cerând multe despăgubiri pentru maltratări, atragere în cursă și întreruperea muncii. Judecători, avocați și asistenți ascultară timp de șase ore
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de la mătușa lui. Adusese o prietenă să locuiască Împreună cu elavând gânduri de Însurătoare- Însă aceasta nu a stat mult timp pentru că mama lui nu o agrea; nu era dintr-o familie de intelectuali și, pe deasupra, era săracă, era profesoară. Rămas singur, după moartea mamei sale, Gigilică se plictisea de moarte și Își dorea să aibă un suflet lângă el. Abia acum realiza ce Înseamnă singurătatea. Mergea câteva luni pe an În Elveția, la mătușa lui care era singură iar aceasta
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o stricat-o ce fel de om, de criminal de aista, îi aista pe fața pământului. Violeta izbucni violent în plâns. Numai eu am știut de durerea ei, de chinurile ei, și-o rămas un copchil și io-ti o rămas pe drumuri, o rămas. Da... Continua să plângă cu suspine, iar femeile din jur îi țineau isonul. Da’ ce frumoasă era, subțire și gospodină, ah, și-o râs de ochii ei verzi și de obrazul ei ca laptele de curat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fel de om, de criminal de aista, îi aista pe fața pământului. Violeta izbucni violent în plâns. Numai eu am știut de durerea ei, de chinurile ei, și-o rămas un copchil și io-ti o rămas pe drumuri, o rămas. Da... Continua să plângă cu suspine, iar femeile din jur îi țineau isonul. Da’ ce frumoasă era, subțire și gospodină, ah, și-o râs de ochii ei verzi și de obrazul ei ca laptele de curat.... - Doamnă, interveni din nou
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
marginea podișului, învățătorul privea întinderea pustie. Se gândea la Balducci. Îl mâhnise și, într-un fel, îl dăduse afară, ca și cum n-ar fi vrut să fie băgat în aceeași oală cu el. Îi mai sunau încă în urechi cuvintele de rămas bun ale jandarmului, și, fără să știe bine de ce, își simțea sufletul nespus de pustiu și de vulnerabil. În acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru îl ascultă, aproape fără voie, apoi, furios, azvârli cu o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și compromis, ce-o fi, ce-o fi, cum putem vinde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se așteaptă la o surpriză, dacă cumva dușmanul a prins de veste că divizia va fi înlocuită. În sfârșit, își împărțiră rolurile: sublocotenentul va veghea, la postul de observație principal, până la ora două, când va merge Bologa să-l înlocuiască... Rămas singur, Apostol se așeză să scrie câteva rânduri mamei și Martei, să le înștiințeze cumva, prin cuvinte ascunse, că nu mai poate sta aici și că, în curând, le va trimite vești mai bune... Dar, înainte de-a așterne vreo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință, să-l scape de pădurea spânzuraților... Porni spre ieșire, auzind pe Petre urîndu-i, ca de obicei: "Doamne-ajută, don' locotenent..." Se gândi să-i dea mâna, în semn de rămas bun, dar își continuă mersul fără să se oprească și fără să răspundă... Noaptea se umezise. Ploaia amenința în văzduh cu răsuflări de vânt. Bologa se bucura și privea cerul înnourat ca pe un tovarăș care vrea să-i înlesnească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge - Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar; Căci păcat mai nelegiuit putea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pogoane. Îl ascultam pe ieșean făcând aceste socoteli, dar priveam peste întinderea dealurilor Copoului, dincolo de care soarele se rostogolea ca o minge de foc după ce și-a lăsat puterea miraculoasă în boabele strugurilor de vie... Mă întorc către ieșeanul rămas tăcut în contemplarea pulberii de aur ce plutește deasupra viilor ruginite... Când își revine din reverie, îmi zâmbește obosit. Păi o făcurăm și pe asta. Am călcat pas cu pas și pe urmele stăpânilor de vii și de pe această latură
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmi ridicase la plasă anume ca să se poată veseli, fiindcă îl apăsa gândul despărțirii... Am râs... Am râs dezlănțuit, pentru a ne elibera de povara care ne apăsa pe amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo piatră în cel căzut. Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată. Auta ridică din nou țeava albastră, și mai doborî unul. Abia acum cel rămas viu își dădu seama ce armă groaznică avea străinul și începu să fugă înăuntrul țărmului, urlând. Venindu-și în fire după această întîmplare, cei doi prieteni se îmbrăcară iarăși cu hainele lor argintii și porniră spre liman, unde corabia lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bunurile doamnă Dornan, Încuviințează Ray din cap cu sinceritate În vreme ce măntorc cu spatele la punga aia hodorogită de gunoi fetid n descompunere ca să nu mă vadă pufnind de exasperare. Javră bătrână Împuțită. Posămă pupincuru meu de gabor cu aromă de slănină, de rămas bun, n morții mătii. Problema ei e ca stat prea mult fărun futai ca lumea. Asta Întotdeauna schimbă perspectiva femeilor. Serviciile sociale ar trebui să plătească o mică rentă câtorva armăsari șomeri, tineri și plictisiți, să senvârte prin jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de patru kilometri. Ne-au condus pe tot parcursul drumului până am ajuns la gară. Ne-am îmbrățișat din nou și am urcat în tren. S-a auzit ultimul semnal al locomotivei, apoi fericiți am fluturat batiste în semn de rămas bun. Întâmplările din tinerețe au rămas amintiri. Peste părinții noștri, sora, frați, cumnați și alți cunoscuți s-a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ați dat-o astăzi va rămâne ceva plăcut, o școală și un îndemn pentru cei ce vor urma. L-am îmbrățișat ca niște fii ascultători, am strâns undițele, apoi am scos juvelnicele din apă pline de pește. Cu un ultim rămas bun, am pornit spre casa. Spre apus soarele tot mai neputincios, căta spre asfințit. Din piscul dealului am privit din nou spre vale, unde bătrânul stătea în fața colibei făcându-ne semne cu mâna. Peste două luni, dorul de el, de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
imagini fac parte din universuri relativ diferite sînt cele În care juxtapunerea are efectul cel mai puternic. Iată un exemplu al unei autoare americane, Kathy Lippard Cobb, care folosește poemul chiar pentru a ilustra juxtapunerea: ploaia umple mingea dezumflată - ultimul rămas bun Iată și comentariul autoarei: “Privind cele două imagini, poți crede că mingea de baschet și cei doi Îndrăgostiți luîndu-și larevedere n-au nimic În comun. Totuși, ploaia care umple ceva care a fost odată plin, rotund și folosit cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fratele lui Hristos și se autointitulează "Prinț Celest". Răscoala va dura 14 ani. // Arhitectul Joseph Paxton ridică Crystal Palace din Hyde Park, Londra. // Charles Dickens publică romanul David Copperfield. Lordul Tennyson publică poezia In Memoriam și este numit poet-laureat în locul rămas vacant prin moartea lui Wordsworth. 1851. În urma scandalului iscat în Parlament în cazul "Don Pacifico", Palmerston este îndepărtat de la Ministerul de Externe (Foreign Office). // Se deschide în Hyde Park la Londra, în ziua de 1 mai, prima Expoziție Universală din
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și mi-a răspuns că Boileau s-a născut în anul 1636. Poetul se însenină: Boileau am zis? Boileau, confirmară toți. Discuție inutilă, urmă poetul cu seninătate, voiam să zic Rabelais! Odată controversa pusă la punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau un vermut cu ignoranții, la Dragomir.64 La Tudor Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase, putem vorbi de o predilecție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cât mai departe, Surule... du-te!.. Se auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se auzeau tot mai des voci și râsete. Asta i-a făcut și pe cei care mai rămăseseră în dormitor să se schimbe și să plece cu toții către zonele mai fierbinți ale taberei, unde se pregătea marele bal de sfârșit. Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am mai stat vreo 119 jumătate de oră, până când singurătatea s-a îndesit și mi-a devenit insuportabilă. Poate că aveam să mai trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prin geamul mașinii când ea încerca cu disperare să găsească un loc de parcare, e bărbatul pe care cu o zi înainte, până când ea verifică și închide ușile mașinii mă strecor nevăzut prin mulțimea de oameni, fără să-mi iau rămas bun, Nici până astăzi n-am încercat să aflu dacă venise la concert ca să se întâlnească cu el sau totul nu era decât, Se-aud pași în spatele meu, mă stăpânesc abia să nu întorc capul, e Ileana, Nici până astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce-l am pe mine, cine mi l-o fi dat? Scoate-ți tricoul, îmi cere fără rușine Diana, mă ajută să-l scot și părintele o mustră din privire și iese să ceară preotesei altceva de îmbrăcat pentru mine, rămas singur cu Diana și pe deasupra gol până la brâu, îmi trag pătura peste mine, Iartă-mă, te rog, n-am vrut! Nu-i nimic, încerc să pun în zâmbet toată puterea mea de a ierta, iau asupra mea și păcatul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]