4,392 matches
-
219). Pentru folclorul sub tipar am primit un aconto de vreo 4500 lei și am semnat contractul de editare. Am alcătuit și glosarul cum și indicele de nume și am corectat materialul dactilografiat de editură, încât toate acestea mi-au răpit mult timp. Pentru articol am primit vreo opt sute și ceva de lei. În concluzie, în materie de folclor, cred că am realizat ceva. Sunt în posesia a peste 1300 de piese înregistrate pe bandă de magnetofon și tot cam atâtea
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
ca și al întâmplărilor), care îl smulge pe cititor din zona de confort și îl târăște în caruselul nebunesc al evenimentelor - deși uneori verosimilitatea, autenticul sunt dinamitate de impresia că evenimentele sunt date pe repede-înainte, rezultatul fiind că ritmul fulminant răpește și din veridicitate, dar și din plăcerea lecturii. În doar câteva pagini, în debutul romanului, Anton le întâlnește pe „poetesele“ brașovene, le invită la un festival de poezie la Craiova, o cucerește pe Lora, frumusețea orașului, împreună îl întâlnesc în
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
cotidianului, a existenței tumultuoase a grupului de prieteni (Anton află ulterior că Lora, acum logodnica lui Martin, americanul căruia Anton îi va servi de interpret, a fost iubita prietenilor lui, Pleșea și Vio, ultimul fiind și cel care o va răpi din mâinile americanului, mutilând-o pentru totdeauna și căsătorindu-se ulterior cu ea etc.). Umorul de situație, îngroșat, uneori absurd e prezent în reconstituirea atmosferei din Chișinăul unde, constată Anton, „singura schimbare care s-a petrecut (...) a fost doar la
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
să respecți și să întărești libertatea celorlalți”. Șapte ani mai târziu, după ce renunțase la președinția țării, își amintea de convingerea cu care ieșise din lunga detenție: „Știam foarte bine că opresorul trebuie eliberat ca și oprimatul. Un om care-i răpește altui om libertatea este prizonierul urii sale. El se află în spatele gratiilor prejudecăților și îngustimii lui de spirit. Trecând pragul închisorii, mi-am spus că misiunea mea este să-l eliberez atât pe oprimat, cât și pe opresor”. În autobiografia
Nelson Mandela (1918-2013) dixit () [Corola-journal/Journalistic/2954_a_4279]
-
uciderea a trei tineri. Deputatul PSD, Gabriel Vlase, președinte al Grupului Parlamentar de Prietenie România-Israel, a transmis, printr-un comunicat de presă: "Am fost șocat să citesc, în această seară, mesajele despre uciderea celor trei tineri israelieni care au fost răpiți de organizația teroristă Hamas în urmă cu aproape trei săptămâni. Alături de familie și oameni din întreaga lume, am sperat că acești copii se vor întoarce în siguranță acasă. O astfel de violență inumană, de neconceput, nu își are locul în
Deputat PSD: Am fost șocat. Această crimă, o pată în istoria omenirii by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28783_a_30108]
-
răzbunarea contelui de Monte Cristo: proaspăt ieșit din închisoare, nevoit să suporte bătăile periodice din beciul Miliției și Securității (pentru că refuza să-și toarne amicii de discuții de la Capșa, celebri foști deținuți politici, din floarea intelectualității interbelice), Dinu Pădureanu îl răpește pe fostul procuror al instrumentării dosarului său, devenit, între timp, important membru al Comitetului Central. Se ițește, astfel, un nou microroman carceral: Alexandru Nicolae Margine, soldatul devotat al partidului, „călăul“ de altădată, ajunge prizonierul victimei sale. Dinu Pădureanu îl închide
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
masculin, care se manifestă nu numai erotic, dar și fratern, și filial. O notă gravă aduce aici conflictul fizic. Întreaga relatare imaginată de Dora Pavel are loc pe fondul unei sechestrări destul de ciudate. Naratorul (personaj principal, totodată), Cezar Braia este răpit în plină zi dintr-un magazin de antichități de către un maniac (cu atât mai greu de înțeles cu cât nu se arată nici dispus, nici capabil să spună ceva). Căutați de autorități, cei doi stabilesc instinctiv un regim de alianță
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
Copilul Dumnezeu cum râde Înconjurat de jucării celeste: Nori vagabonzi, umbre din nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de copac, în ram clătinat. 98 Iubirea mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
din viață în Afghanistan și a publicat o carte despre grozăviile trăite sub regimul talibanilor, a fost găsită asasinată miercuri, 4 septembrie, în plină stradă, într-un orășel din estul Afghanistanului. Autorii, doi indivizi mascați. Se pare că scriitoarea fusese răpită din locuința ei și împușcată, iar apoi depusă (simbolic?) în fața unei școli coranice. După apariția cărții, Banerjee primise amenințări și se reîntorsese în India natală. Cartea și filmul făcut pe subiectul ei au avut un mare succes. Banerjee, care își
După jurnaliști, și scriitorii sunt lichidați de talibani () [Corola-journal/Journalistic/3254_a_4579]
-
15 kilometri, care le ia 4 ore la dus și 4 la întors. Scriu cu cifre spre a face sacrificiul cât mai evident. Cinci copii sunt călcați în picioare în fiecare an de elefanți pe acest drum. Și tot atâția, răpiți de oameni înarmați și vânduți în Sudanul vecin. Regizorul filmului i-a întâlnit prima oară pe când filma girafe și a rămas uluit de voința acestor copii de a învăța în loc să ia arma în mână cum le pretindeau părinții. În Anzii
Drumul către școală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3001_a_4326]
-
de alții, trăim în miezul unui ev aprins, par flăcările unui jaf de proporții cosmice, ne-au uitat. Sîntem liberi să plecăm în străinătate. Mai plecăm, ne mai întoarcem, dar nu vom mai fi în veci aceiași oameni. Ca jurnaliștii răpiți în Irak. Acum au dispărut. Au apărut crima din strada Primăverii. Romanița cu coafură mop, suspans, interesează mai puțin de ce-a tras omul de serviciu secret în mintea lui Bogdănel, întrebarea e de ce împușcă bursuci și alte animale tragice
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
constrângere instituțională: statul, reprezentantul intereselor de clasă ale burgheziei, a dispărut, împreună cu diviziunea muncii care propulsa producție capitalista dar în același timp îl aliena pe muncitor, transformându-l într-un robot repetitiv setat să producă o singură operație la nesfârșit, răpindu-i astfel bucuria muncii. Clasele sociale înseși, forța motrice a istoriei și cauza principală a conflictelor intra și extra comunitare, au dispărut la rândul lor. Imperiul marxist al libertății obținute pe cale revoluționară nu este altceva decât o lume post-politică29. Să
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
este foarte clar: frații Grimm sunt doi escroci care apără populația naivă de evenimente supranaturale pe care tot ei le înscenează. Prinși în flagrant delict de către autorități, sunt trimiși într-un sat din apropierea unei păduri fermecate, sat din care sunt răpite fetițe. Sarcina lor e de a le salva, dar, ca să își atingă scopul, trebuie să învingă vrăjile unei regine nemuritoare care controlează pădurea. Cât de complicat vi se pare? Unul dintre frați, Will (Matt Damon), e un soi de mercenar
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
fapt el te citește pe tine lăsîndu-se citit asumat poemul se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se cuvine să începi de la uitarea completă de sine răpit de uimiri senine mai departe e golul, prăpastia înțelesului, abisul absența și închipuirea autorului. îți trebuie curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru a-l citi pînă la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
absența și închipuirea autorului. îți trebuie curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru a-l citi pînă la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii răpit de prezența instantanee a Creatorului adulmecînd cititorul pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
a cărei limbă nu o cunoști și ai cărei cetățeni te scandalizează prin moravurile lor insolite; să te muți în Brăila și să încerci din nou să-ți găsești un rost, pentru ca apoi, în chip cu totul incredibil, să fi răpit de Ohrana țaristă, transportat în secret în Rusia și, după o scurtă detenție, să fi deportat în Siberia; să reușești după un an să fugi din acel capăt de lume și să te întorci în România, urmărit fiind tot timpul
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
scopul lor, că lumea să știe ce pățesc cei care se opun regimului comunist. După îmbrăcăminte, oricine și-ar fi putut da seama că cei împușcați în cap nu erau borfași și oricine făcea legătură cu oamenii care dispăreau zilnic, răpiți de pe străzi, luați cu forța din case și chiar de la locurile de muncă. Aceste familii al căror tata, soț sau frate dispărea fără urmă erau primele la fața locului când aflau că un alt mort a apărut în piață cutare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
comunism se poartă. Într-atît de mult, încît ajungi să te întrebi, citindu-le, dacă nu cumva vivisecția la care te dedai, căutînd, în anii de școală, de liceu, în familie, la vecini, urmele flaușate, o vreme, ale unui sistem odios, răpindu-ți așa, post factum, în calitate de ,rezistent", ultima fărîmă de jemanfișism fericit, e, de fapt, chiar izbînda supremă a acelui sistem. Să fi reușit să te transforme în cineva care nu mai poate privi nici înainte, nici înapoi fără mînie. Mai
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
mire că în 1940, la ruperea Basarabiei și Bucovinei de România - cum s-a exprimat Sadoveanu -, el s-a prăbușit de durere (am căzut la pământ). Și citând din nou din Biblie - în acele clipe când României i-a fost răpit și nordul Transilvaniei - a asemănat durerea încercată cu cea vestită poporului lui Israel de profetul Isaia (Isaia, cap. 3). La care plin de presentimente a mai adăugat: Mă tem că încercările prea crude nu s-au isprăvit. 1 Vezi Cuvântul
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
pe madrileni când Ronaldhino le-a demonstrat de ce fotbalul rămâne, în ciuda prea multor spectatori-animale, ,sportul rege". Din zi în zi, echipa adversă e percepută drept întruchiparea iadului, a dușmanului venit să te extermine, a violatorului care-ți necinstește nevasta și răpește fiica. Psihologii vor citi, probabil, în astfel de reacții frustrarea enormă a dezmoșteniților soartei. Așa o fi. Numai că lucrurile stau la fel de dezastruos și la vârf. Lecția de democrație - pentru că totul s-a desfășurat democratic, nu-i așa? - oferită la
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
i-a întărîtat pe cei care au văzut cu ochi buni răpirea statuii și instalarea ei în iarba din fața Teatrului Național. Locul lui Caragiale e la Național, nu contează cum a ajuns acolo și nici din ordinul cui a fost răpit. Scopul bate mijloacele, asta e, se pare, opinia celor care sînt neconsolați că statuia făcută de Baraski n-a fost lăsată la Național. Ca admirator al lui Caragiale, m-am simțit insultat și de actul răpirii sale și de cel
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
acolo unde a fost adus printr-un act de pietate. Ne facem că nu observăm că efectele acestei pietăți sînt ca și nule, ci o ținem pe valoarea simbolică a gestului. Cu această logică, dacă un admirator al lui Caragiale răpește de la Banca Națională un teanc de bancnote de un milion de lei și lipește bancnotele pe reții Teatrului Național, sub motivul cît se poate de plauzibil că acolo e locul portretelor lui Caragiale, nu în păstrarea băncii sau prin portofelele
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
primeau la sfarsitul stagiului câte 2-3 mii de lei pentru un an de muncă, mai mult ca să nu se zică că au muncit pe gratis); faptul că autogospodărirea, necesară din cauza insuficientei finanțări a armatei și pentru nevoile zilnice ale militarilor, răpea acestora din timpul dedicat instrucției, umilea și scădea moralul trupei; participarea la munci agricole sezoniere; participarea la parada militară pentru 23 august 1989 și, peste toate acestea, mizeriile zilnice ale cătăniei și ale "căprăriei" specifice! Aceste elemente s-au constituit
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
indirect, că tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte, le recunoaște valabilitatea și co-rec---titudinea. Pe de altă
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
de legi fizice sau chimice de a căror tiranie nu poate scăpa nimeni. În plus, prin observațiile, experimentele și verificările necontenite la care își supune adevărurile, știința a ajuns să ne dezvrăjească lumea. Ne-a furat posibilitatea minunilor, ne-a răpit credința în supranatural, ne-a luat speranța în nemurire și ne-a preschimbat mai toată tradiția într-un muzeu deprimant înțesat cu superstiții defuncte. E trist s-o recunoaștem, dar, din punct de vedere științific, tradiția nu e decît numele
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]