1,548 matches
-
pune pe fugă, ultimul ger, se duce și-a ienii povară. Dar vine iubirea cu mister. Că dragostea îi copleșește pe cei cu vârsta-n pubertate, când în suflet le năvălește. Robi să și-i facă pân’ la moarte. Fecior răpus de dor fierbinte, vrea fecioară ndrăgostită. S-o amețească din cuvinte și s-o transforme în iubită. Când dor de dragoste îi cuprind, mândruțe caută feciorii. Iar cu gesturi tandre le aprind flacăra iubirii cu fiori. Spre crâng pornesc feciori
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
spărsese nasul. De acolo curgea sângele ce parcă nu se mai oprește și-i pătase hainele ce-i acopereau cu zgârcenie rănile de pe trup. Își trăgea un picior pe care aproape nu-l mai simțea și durerea din șold îl răpunea. Nici el nu știe cum a scăpat din încleștarea aceea nebună de la baricadă unde alții erau târâți și aruncați în dube. Acolo îl cunoscuse pe Dan Iosif, plecat pe ultimul drum cu onoruri militare în urmă cu patru ani... Strivit
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Mici, dar problema transnistreană rămâne și acum nerezolvată,iar Putin nu are de gând să-și scoată armata. Acei tineri combatanți de atunci, astăzi au devenit bunici-pentru ei, poate cea mai mare bucurie... Dar mulți dintre acei tineri au fost răpuși de consecințele acelui război: de rănile nu numai fizice, dar și de plăgile sufletului. Astăzi, 2 martie 2017 combatanții satelor Căzănești și Vadul-Leca Apostol Vasile, Bulat Mihai, Cazacu Viorel, Cazacu Vitaliu, Coțofană Ion, Cușnir Viorel, Gandrabur Anatol, GherasimTudor, Maftei Iurie
OARE S-AU LECUIT PLĂGILE SUFLETULUI? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378028_a_379357]
-
și câmpurile-n tihnă, Tu să-mi arăți a zorilor lumină Și primăvara ce mă încunună. Să-mi spui că veșnicia e cu mine Și amândoi ne-am contopit în ea Și nicio toamnă ce are să vină Nu va putea răpune tinerețea mea. Oricâte lungi jelanii aduce toamna Cu oameni răi - alai stânjenitor, Eu mai cu bucurie-n așteptare Voi împărți iubire tuturor. Și nicio vină n-are toamna asta Că oamenii-s robiți de spațiu și timp Că sunt legați
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
-ncărcat de-al neputinței dor. Și raiul se deschide cu stele de iubire... Dar clipa mi-o-nghite un pumn de amăgire, În murmur de izvoare, mă scald, ca prin minune... Răsare o steluță vie, ce-mi dă viața-mi răpune. Referință Bibliografică: Pe trecutul pliat / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PE TRECUTUL PLIAT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376413_a_377742]
-
precedată de un fapt de o gravitate imensă. Ați auzit cu toții de înșelătorul Iisus din Nazaret numit de elini Hristos, un fiu al unui teslar, de origine modestă dar cu ambiții mari, nemăsurat de mari, care acum zace în țărână răpus de slava care credea că i se cuvine și care s-a vrut să fie asemenea celui Preaînalt prin titulatura de fiu al...! Nici nu pot rosti asemenea cuvinte! spuse arhiereul. Arhiereul Anna se opri și își roti privirea către
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
Un fel de jucării mecanice în care tu ne tragi cu cheia și ne dai drumul ca să ne mișcăm până arcul se destinde de tot. Și ne lași liberi. Unii, trecând prin râuri vijelioase, își udă mecanismul și rugina îi răpune mai repede decât pe alții. Alții o taie direct prin mâlul bălții, se murdăresc, murdăria le acoperă și ochii dar ei merg mai departe așa orbi, dărâmând în stânga și dreapta pe oricine le stă în cale. Unii merg drept și
RUGĂCIUNE de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376564_a_377893]
-
Din laude,nu se opresc, Că ești Stăpână-n toate? Te rogi la Domnul,pentru noi, Copii,pierduți sub cruce, Înlănțuiți de patimi și nevoi, De fapte bune pustiiți și goi, Ce Crucea,nu-și pot duce! Când chinurile ,ne răpun, Venim,spre-a ta icoană, Mireasă a Păstorului cel bun, Ce-L rogi pentru acei care îți spun, Că-n ceruri,le ești mamă! Durerile,să le alungi, Cu rugăciunea-ți multă, Păzește Milostivă,ai tăi prunci, Să nu pierim
FECIOARĂ PREACURATĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375836_a_377165]
-
țărmul ce se îneacă-n ape. Ce blând ne este chipul cu zâmbete tăcute! Ce multă e lumina, când îngerii-s aproape! Părinte, mulțumire! Plimbările cu Domnul Sunt oaze de-mpăcare pentru tăceri aprinse. Zăresc din nou feeria și mă răpune somnul: De mâine, alte drumuri ne vor privi, deschise. Referință Bibliografică: Spovedanie / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se încruntă aruncă două lacrimi tu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi. Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicnicia cu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia. Trec zile însorite tu n-ai
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
rutină ești fraier te irițiși ploaia te apleacă scoțându-te din minți.Te joci cu adevărul deși de-abia se țineca țâncu-n libertate când mama nu-l susține.Ar vrea să se descurce cu propria puteredar în picior se-ncurcă răpus de nevedereși cade se încruntă aruncă două lacrimitu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi.Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicniciacu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia.Trec zile însorite tu n-ai timp să le
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Emin Emin doarme peste timpuri Lângă teiul lui cel sfânt, Rege peste vaste -ntinderi, Între cer și-între pământ. Emin pe buză de lună, Stă la margini de cuvânt, Când încearcă să-l răpună Numai spicele de vânt. El putea să fie-o stea Sau luceafăr din alt timp, Arzând de asemenea Ca și zeii din Olimp... Numai creanga visului I-a dat aripi ca să zboare, Deasupra abisului, Printre timpuri călătoare. Emin surâde prin
EMIN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376679_a_378008]
-
ar vrea ca să ne cheme La o viață viitoare. Corpul lui nu stă pe piatră, Când se va fi stins demult, Nimbul vieții peste vatră, L-a fulgerat în cuvânt. Masca lui o să ne cheme Într-un sângerat apus, Când răpus de-atâta vreme, În mister va fi ascuns. duminică, 4 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Emin / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
EMIN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376679_a_378008]
-
Credinta > LACRIMA LUI ISUS Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului De ai văzut cum lăcrimează, Măcar odată pe Isus, De ai simțit a Sa durere, Când sus pe cruce-a fost răpus, Poți să aștepți minuni să vie Și vindecări prin al Său har, Dar dacă nu Îl ai în suflet, Ți-e așteptarea în zadar. De spui că tu cunoști Scriptura Și Isus îți este model, De vorba, fapta nu arată
LACRIMA LUI ISUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372570_a_373899]
-
întors capetele către el și - instantaneu ! - creierul lui fu invadat de idei și imagini care inspirau ură, răutate, sfidare și dorința de a face rău. Se întoarse brusc și o luă la fugă, la întâmplare prin jungla aceea necunoscută, până când, răpus de oboseală, căzu și leșină. ******************************* Fu găsit zbătându-se între viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
susține poeta.Satul său natal, Săcuieu, din județul Cluj, este adesea cântat în versul poetei cu dor nespus. Legătura puternică față de acest ținut este conturată în imagini grăitoare. Este satul amintirilor și al copilăriei, este locul unde răul a fost răpus și doar parfumul codrilor plutește, tablou al desăvârșirii pământene: „La Poalele Carpaților de-Apus Luminile au străluciri de-argint Acolo tot ce-i rău a fost răpus Miroase codru-a floare și absint”. Recunoștiința o îndreaptă pe poeta Georgeta Resteman
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
grăitoare. Este satul amintirilor și al copilăriei, este locul unde răul a fost răpus și doar parfumul codrilor plutește, tablou al desăvârșirii pământene: „La Poalele Carpaților de-Apus Luminile au străluciri de-argint Acolo tot ce-i rău a fost răpus Miroase codru-a floare și absint”. Recunoștiința o îndreaptă pe poeta Georgeta Resteman în pridvorul casei natale. Simbolurile copilăriei și melancolia purtată cu ardoare în suflet au determinat-o să-i confere calitatea de „satul cu dor”. Este sălașul divin
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre. - Să urcăm în palat! - strigă căpitanul. Mergeți grupați și acționați până ce nu se dezmeticesc din somn! Până la miezul nopții puterea lor este slabă. Răpuneți-i până la ultimul și mai ales aveți grijă să nu scape prințul și prințesa! De pe acoperișuri, prin ziduri sau prin ferestre năvăliră vampirii. Bătălia se încinse. În acea învălmășeală, la hotarul disperării, o parte dintre vânători le tăiară capetele cu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când deja primii zori se arătau la orizont, îi descoperi corpul răpus într-o poieniță. Urlă de durere, de răsunară văile și fiarele sălbatice se ascunseră înfiorate în desișuri. Pe aripile sale purtă la palat trupul înțepenit al fiicei sale și-l așeză lângă cel al prințului Paloș. Se lumina de ziuă
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DE DRAGOSTE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nescrise poezii de amor pe unde vorbelor v-ați dus Când sufletu-i răpus de dor și-n sânul dragului s-a pus Cum rătăcirilor vă rabdă neliniștile gândului Când inima de fată dragă i-așterne cale dânsului Învăpăiata tot încearcă s-aprindă iarba necosită În pajiștea-i învolburată pân-la fântâna înlăcrimată Nestinse poezii
DE DRAGOSTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379647_a_380976]
-
Peste păduri, peste poteci. Nici raza soarelui nu cade, Închisă de un brâu de nori Și ploaia cade în cascade, Când te gândești c-ai vrea să mori. Iar tinerețea noastră-i dusă În depărtările eterne Și de tristețe e răpusă, Când ploaia-ncepe iar a cerne. Vin stropii ploii tot mai iute, De nu mai poți prin ei să treci, Că toate vorbele sunt mute Și diminețile sunt reci. Au zilele, cândva frumoase, Culori din ce în ce mai terne Și nici pe fețele
PLOAIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379668_a_380997]
-
casă pentru toți așa că Iliuță, fiind mai mare își putea cerși singur bucata da pâine. Pe fată o lăsă în casă, dar cum o încuia cu zilele fără apă, mâncare și căldură, se stinse în tăcere după trei luni. Vecinele răpuse de milă încercaseră de multe ori să deschidă ușa și să-i ducă ceva de mâncare căci o auzeau scheunând ca un cățeluș când se trezea din agonie. Nu mai avea putere să plângă, biata făptură! Iliuță venea în fiecare
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
palmele cuminți, ai modela cuvântul tău, în fapte... Dacă mi-ai fi iubit, cănd cerul e de norii suri ascuns ți-aș lumină privirea cu-al ochilor albastru nepătruns. Și te-ai înfiora de-atât senin ce gândul ți-a răpus. Cu buzele arzând, o rană dulce-ai așeza pe geana de apus.. Dacă mi-ai fi iubit, cănd cerul se-nfioara cu gând de răsărit ți-aș adună pe trup îmbrățișarea din visul adormit Si-ai tresari, iubindu-ma pe pleoapa
DACA MI-AI FI IUBIT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375720_a_377049]
-
Ionică trei zile și două nopți cocoțat într-un pom de la marginea poienii ca pasărea de aur să se arate și abia când se lăsă cea de-a treia noapte, o lumină orbitoare îl trezi de pe creanga pe care adormise răpus de oboseală. O minunăție de pasăre se așezase în mijlocul poienii iar penele ei de aur luminau întreaga poiană, pădurea și muntele. Cu inima zbătându-i-se în piept gata să-i sară afară, flăcăul începu să fluiere încetișor. Pasărea începu
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]