3,048 matches
-
vetrei strămoșești, apărare care‑i împiedica pe mulți să aibă o vatră unde să‑și ducă traiul. Imaginea cadavrelor împușcate în cap, acoperite cu hârtie de ziar, și un vânt nu tocmai binefăcător, un așa‑zis vânt de februarie care răscolește foile foșnitoare pe care scrie tentativă de puci. Dedesubt, privirile uimite ale morților, pe niște fețe subnutrite, cine‑mi face mie una ca asta și de ce, din moment ce și eu sunt de‑ai lor, fiul unui coate‑goale ca și ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu mi le puteam reprima oricât m-aș fi străduit, și care păreau să-mi răscolească un nou val de vomă. Doar penisul Îmi era În erecție; l-am luat imediat În mână și am Început să mă masturbez. Nu aveam nevoie să mă concentrez exact pe ce spusese Keiko Kataoka, pe gesturile ei sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a petrecut printre coapse, legându-l de sfoara din jurul mijlocului. L-a strâns apoi ușor, răsfrângându-i buzele În jurul clitorisului. Noriko nu-și dădea seama ce se Întâmpla cu ea. Probabil că Își Închipuia că niște mâini sau buze Îi răscolesc clitorisul. Chestia asta mi se Întâmplase și mie de atâtea ori, dar niciodată sub efectul ecstasy-ului. Pentru Noriko Însă, totul era acoperit de vălul noutății. — Am de gând să fac ceva ce nu ți-am făcut niciodată nici ție. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
emana Keiko Kataoka și mi-am dat seama că această acțiune simplă și instinctivă de a face câțiva pași era suficientă pentru a-mi reda conștiința propriului eu, pentru a-mi regăsi unitatea dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite de atâtea orgii, cât și amintirea propriului sine anulat din cauza spaimei persistau Încă, Însă senzația de amețeală și de nesiguranță se mai diminuase. În timp ce desfăceam capacul sticlei de Heineken, Încercam să ma calmez, zicându-mi: „Ce bine că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un semn caracteristic, vreun morcov, o legumă recognoscibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și rana Ta a lăcrimat sânge. Ți-am auzit glasul răscolind rotocolul pământului, dar nu am întors capul. - E viața mea, am strigat! A durat ceva timp până să-mi dau seama, că port în mine un gol imens. Poate m-aș întoarce să redau culorile sufletului, dar am palmele reci
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
realității sentimentului. Ca și naturaliș-tii, reprezentanții acestei maniere sânt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism ca să rezolvi problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintâi suprarealist. Am fost surprins când termenul de lumină obscură l-am găsit la Paul Valéry, în legătură cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
separă Sfânta Eulalia de Leconte de Lisle - înțelepțit și îmbogățit de-atîtea experiențe prozodice - se decide pentru o poezie care să fie nu numai o medie lingvistică, ci o savantă medie a tuturor stărilor sufletești mediteraniene, a tuturor emoțiilor care au răscolit inima omenească de la greci încoace: idee foarte frumoasă și de fapt nouă. O poezie care s-ar bucura de aceeași audiență la masa discipolilor săi, la Cafe Vachette, ca și la curtea strămoșilor lui, în regatul Itaca. La urma urmelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Copiii, afară de Joseph și Theresa, i-au adus puține bucurii. Băieții n-au prea învățat. Joseph se face ofițer și devine, după ce demisionează din armată, unul din directorii administrației căilor ferate din Hanovra. Eugen, în urma unor memorabile scandaluri care au răscolit întregul Göttingen, fuge în America unde îl atrage și pe Wilhelm. Sub influența acestuia (Wilhelm învățase agricultura; prin el stirpa de țărani a neamului Gauss se întorsese la brazdă), Eugen se potolește. Devine morar pe lângă ferma lui Wilhelm (făcuse însă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că eu dacă mi-aș pierde memoria într-o zi, pe ea cred că aș uita-o ultima! Ascult răspunsul acesta la strigarea mea, tac și nu cred! Ca unul ce reduce un troian de ani la o clipă când răscolește prin zilele sale rele și sporește o clipă într-o ninsoare de ani când zboară cu pasărea gândului prin zilele sale bune, aproape că m-am supărat că omul stigat de mine ia ca neînsemnată imposibilitatea de a fi uitat
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
Autorului BALADA MIRESII DIN N ĂMOLOASA În vale, la Nămoloasa, Unde s-a-necat mireasă... Numai sălcia trăiește Și cu lacrimi povestește: - „Cu ochii mei am văzut, Din senin cum s-a pornit Să fulgere, să trăsnească, Norii să se răscolească, Să cadă ploaie cu piatră... Of!... și furtună blestemata La pământ totul culcă, Cerul mi se-nnegura... Prin păduri vântul strigă, Glasul crâncen îi era, Potop mare mi-aducea... Apa-n valuri îmi creștea Și fără milă îmi lovea Podul
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ȘI TOAMNA, PRINȚESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GÂNDURI... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În geana serii, Când gânduri Se adună, Să stea de vorbă Cu mine împreună, Le tot întreb, Și-n gând le răscolesc, Căci m-am pierdut în ele Și nu mă mai găsesc. Atât de mutle sunt, Și-atât de grele, Întreb pe fiecare De m-au văzut prin ele. Atât de grele sunt, Și-atât de multe, Le-am întrebat pe
GÂNDURI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361441_a_362770]
-
din dragoste plămada, Hyperioni rătăcitori, plăpânzi, Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată din țărâna obrintită Și unei mănăstiri să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
gheață. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală și o stare de bine de care aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în același timp. Nici nu apucă să se întrebe cum de pașii o purtaseră într-un loc unde din prima clipă simțise că era așteptată, când zgomotul infernal al exploziei acoperi totul. Căzu la pământ lovită de
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
dezaprobare. Îți trebuie curaj și îndrăzneală de a risca, pentru că...nu poți prevedea cum vor primi cititorii truda muncii tale. Asemenea arheologilor pătimași și îndrăgostiți de meseria lor, Floarea Cărbune a adunat cu migală cioburi răvășite prin colțuri de memorie, răscolind și alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puțin îndepărtate. A căutat și a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri cât și emoții sufletești acoperite de zgura timpului sau refulate în subconștient, pe care, apoi, cu dragoste și
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
a reactivat ungherul de memorie în care păstrez imaginea Anei Ipătescu - eliberatoarea conjuncturală a liderilor pașoptiști - și a Eaterinei Teodoroiu, eroina din Războiul Reîntregirii Neamului. Faptul acesta cultural și artisctic susținut de Doamna Ninela Caranfil m-a copleșit, m-a răscolit, m-a trezit dintr-un soi de somn, suprapus pe starea de veghe. Eram, aici, un...Quasimodo în fața Esmeraldei. Și cu atât mai în rol devenisem când, după Actriță, a trebuit să îndrug și eu câteva cuvinte referitoare la cartea
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
ei. Un parfum ciudat mă învălui. Pielea îi era catifelată și fierbinte. Parcă aveam jeratic în podul palmelor. M-am gândit pentru o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem, mă cuprindea din ce în ce mai tare. I-am simțit privirile dogorându-mi creștetul. Era mai scundă decât mine. Gura îi era învăluită într-un zâmbet senzual, provocator. Nările îi fremătau imperceptibil, le simțeam vibrația
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
completăm reciproc. Adesea ne înțelegeam din priviri. Nu am întrebat-o prea multe despre viața ei trecută, nici ea nu m-a întrebat pe mine de ce locuiesc ca un pustnic. Era soarele ce-mi încălzea iarna vieții. Frumusețea ei mă răscolea. Nu puteam respira fără ea. Ana îmi ocupa toate gândurile indiferent că tăiam un lemn sau o țineam de mână privindu-i ochii. În fiecare zi de treisprezece a fiecărei luni era ziua noastră. Am sărbătorit-o trei luni la
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SCÂNTEI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se răscolește timpul în zăpezi și ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să transmită atâtea emoții cu versuri
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
dar cu aceeași dragoste le-am scris și pe celelalte. Monografiile localităților au atracția lor. Lucrurile pe care le descoperi cercetând arhivele îți dau o satisfacție aparte, care nu te lasă să te oprești. Virginia Vini POPESCU: Nu doresc să răscolim dureri, dar ar fi nedrept să trec peste dedicația pe care am gasit-o în ultima monografie. Vă cer iertare. Vă rog să-mi permiteți să o redau cu pioșenia cuvenită: „Dedic această carte în amintirea părinților mei, învățătorii Alexandru
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
pe lângă cre treceai agale. Erau pe maluri nu numai tineri veseli,bine dispuși ,îmbătați de murmurele tale ,de splendoarea trupukui tău ,a unui adevărat voinic . Și câte legende,povestiri și bame nu s-au scris!! Câte generații căutând cu privirea,răscolind cu mintea și punându-și la încercare fanteziile,visurile au alcătuit au povestit despre minunile pe care le-ai făcut ! Oare atuci când vreun vas care purta în sânul său oameni de ispravă și era cât pe ce să-i
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLIPE PUSTII Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg tăcute clipe Pe margini de peron; Doar gândul stă să țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi privind tăcută
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]