3,256 matches
-
albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât de concentrată. Răsfoiește, răsfoiește și iar răsfoiește cărțoiul, după care, oftând de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile singurei flote de război pe care o mai avea, se ridică, se așază iar, mă privește ca pe un proscris, oftează iar și... Dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât de concentrată. Răsfoiește, răsfoiește și iar răsfoiește cărțoiul, după care, oftând de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile singurei flote de război pe care o mai avea, se ridică, se așază iar, mă privește ca pe un proscris, oftează iar și... Dă să deschidă gura. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mașina pe care a lăsat-o la un coleg și bun prieten de-al său, continuându-și drumul cu avionul spre America. S-a întors pe la începutul lui decembrie. A făcut o escală la Frankfurt, continuându-și drumul spre București. Răsfoind o revistă, având locul pe unul din scaunele dinspre mijloc, atenția îi este atrasă de cuvintele adresate pasagerului din spate. —Guten Tag! Endschuldigung, bitte, dort ist mein Platz. Ich bin mich beeilen aber doch bin ich verspäten.... Danke! (—Bună ziua! Vă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
repede? Probabil are oi multe, lapte-n prostie și face brânză în cantități mari. Le va plăcea și copiilor. —Mai ales Florinei. Ce faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor mai apoi, fiindcă ceea ce am citit în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care nimeni nu poate să răspundă cu preciziune! Dar fiecare dintre noi avem ultima dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea va fi executată întocmai de către cei ce ne supraviețuiesc, fie că nu. Aceasta este realitatea! Răsfoind trecutul neamului nostru găsim pagini de duioase amintiri din care desprindem ideea de bunătate și evlavie, cuprinse în acele "adiate" sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o câtime de secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată. Olivares luase un teanc de hârtii din cele multe de pe masă și Îl răsfoia distrat. — Ai slujit În Flandra și la Napoli, după câte văd. Și Împotriva turcilor, În Levant și Berberia... O lungă viață de soldat. De la treisprezece ani, Excelență. — Titlul acesta de căpitan e o poreclă, presupun. Cam așa ceva. Niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de soldat. De la treisprezece ani, Excelență. — Titlul acesta de căpitan e o poreclă, presupun. Cam așa ceva. Niciodată n-am depășit gradul de sergent, și chiar și-acela mi-a fost retras În urma unei Încăierări. — Da, scrie aici. Ministrul continua să răsfoiască teancul. Te-ai bătut cu un sublocotenent și l-ai străpuns cu spada... Mă mir că n-ai fost spânzurat pentru asta. — Erau cât pe ce s-o facă, Excelență. Dar În ziua aceea s-au răsculat trupele noastre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu merita toată dragostea pe care acesta i-o arăta, fiu care, într-un cuvânt, a fost vicios și nu a vrut să accepte experiența de viață a tatălui, fugind de acasă atunci când tatăl a vrut să-l facă să răsfoiască marea enciclopedie Cartea de familie nordică, aflată în dulapul de cărți de lângă pian. Fiu care, așa stând lucrurile, era iertat pentru orice ar fi făcut și pe care tatăl său l-a strâns la piept când s-a întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că era de un roșu atât de limpede și de clar, căci în anii care trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe marginea copertei strălucea. Strângând din pleoape, mi-am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu nu lipsea nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Uitasem cât de teribilă era toamna. Nu acordasem nici un gând ferocității toamnei. Eram nepregătit. Ea vine aici, pe Ava, ca un hoț noaptea. în anii petrecuți în Casă abia o observasem. Poate spusese directorul vreodată: A venit toamna. în timpul acesta răsfoia distrat Cugetările lui Pascal. Și eu îi răspundeam: Da, acum e toamnă. Mai mult nimic. Dar aici, sus, pe vârful Avei, toamna lovește cu o forță înspăimântătoare. Bubuie și tună deodată, cu aceeași energie ca uraganul ori cutremurele, rupe, sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în ea, exact cum ar fi făcut și bunicul. Pe scurt, îmi aflasem locul în viață. Am putut păstra micul apartament de lângă biserica Sfânta Katarina. Lucrarea vieții mele o terminasem încă din prima săptămână de singurătate. Acum stăteam serile și răsfoiam blocurile de desen grele, bine umplute. Uneori îmi risipeam gândurile cu ajutorul muzicuței. Aveam să continui să răsfoiesc prin ele cu încăpățânare până ce avea să-mi fie redată Adevărata. Deputata mea s-a întors, așadar, la locul ei de baștină. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
putut păstra micul apartament de lângă biserica Sfânta Katarina. Lucrarea vieții mele o terminasem încă din prima săptămână de singurătate. Acum stăteam serile și răsfoiam blocurile de desen grele, bine umplute. Uneori îmi risipeam gândurile cu ajutorul muzicuței. Aveam să continui să răsfoiesc prin ele cu încăpățânare până ce avea să-mi fie redată Adevărata. Deputata mea s-a întors, așadar, la locul ei de baștină. Și-a luat cu sine doar cele strict necesare. Noi nu vorbiserăm niciodată despre locul acela. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
debil incorigibil. Din punct de vedere natural erai, de bună seamă, imaginea mea, dar atât de crud deformată, încât tu, într-un sens mai profund mai adânc, nici nu îi aparțineai familiei mele. Când te vedeam stând pe dușumea și răsfoind banala colecție de gravuri mediocre ale lui Doré, întreaga mea ființă era străbătută de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul teritoriu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să ducă de atâta amar de vreme viață de pustnic nu se mai auzi decât ticăitul rar al ceasului cu pendulă. Păru să treacă o veșnicie până când Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu ochii iluminați și cu un surâs abia perceptibil pe fața-i îmbujorată. Când ajunse lângă el, femeia îi atinse părul castaniu și lung, lăsat să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
despre noile tendințe ale literaturii românești. Nu prea ai de unde s-o începi și unde s-o termini, e cam greu de citit, cei care n-au nimic de făcut în viață pot din când în când să o și răsfoiască”, a mai adăugat Banciu.
Radu Banciu spune despre „Dilema Veche” că e un fel de „Kamikaze” () [Corola-journal/Journalistic/80509_a_81834]
-
a regimului comunist. Dacă în urmă cu mai bine de un secol, când au fost construite, splendidele edificii stârneau uimirea prin dimensiuni și simbolizau spiritul de avangardă, astăzi ele sunt pilonii de susținere și blazoanele de onorabilitate ale civilizației românești. Răsfoind splendidele albume ale lui Nicolae Șt. Noica nu se poate să nu iubești Bucureștiul și să nu îți simți inima plină de recunoștință pentru oamenii care l-au înzestrat cu atâtea minuni arhitectonice. Din păcate, de câteva decenii, capitala este
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
Am uitat că-l cheamă Schatz; ceea ce vrea să spună... comoară. O comoară de... întâmplări... E cazul lui Redivivus al meu, și el, tezaur de vrute și nevrute. Dar să vedem ce imaginează Schatz... Ovreiul. Care spune atâtea lucruri... E deajuns să răsfoiești cartea lui Gary.... Dar cestălalt, Rânzei, care îmi aparține?... E cunoscută limbarița lui. - Dragă domnule, - are momente când vorbește ca un om cu carte - liber ești mai puțin într-o țară ca Franța unde, cultura orișicât, este la ea acasă
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
tipărituri din care citeau cu scopul de a vedea ce vor ele, și observau unul după altul și toți la un loc că ele nu vor ce trebuie. Literatură în Junimea se citea destul de rar - iar cine are curiozitatea să răsfoiască procesele verbale ale lui A.D. Xenopol constată, de pildă, că din când în când, dacă nu era ceva demn de atenție, se citeau a doua sau a treia oară poezii de M. Eminescu, chiar în lipsa autorului. Cenaclurile noastre actuale sunt
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de astăzi? Ce s-ar fi întâmplat dacă mica noastră revoluție de la 1989 se petrecea în zona Bibliotecii Academiei? Ce se poate întâmpla dacă (sau când) filele caietelor eminesciene se vor măcina, vor obosi, își vor pierde consistența materială de răsfoit, de timp și vreme? Iată visul bizantin al lui Noica împlinit de Eugen Simion astăzi: multiplicarea și răspândirea, acestea sunt imperativele salvării culturale. Această lecție a istoriei ar trebui predată și d-nei profesoare Ioana Bot - și celor care găsesc inutil
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
legislația aplicată în relație cu alte țări.". Să trecem la litera B, cu A ne-am lămurit! Ce poate ascunde revista Bravo? Prima știre pe care care ne cad ochii: Cele mai idioate 15 tatuaje din lume (video). Dacă le "răsfoiești" vezi că "idioate" este o caracterizare perfectă, fiindcă nici macar n-au haz. Bravo! l La litera C, un nume mai serios: Cafeneaua politică și literară și un titlu bolduit: "ŤDacă nu as fi făcut televiziune, mi-aș fi urmat vocația
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
Cosmin Ciotloș Trei săptămâni am așteptat volumul acesta. Auzisem despre el numai cuvinte de laudă. Ascultasem și la radio un interviu cu autorul. Răsfoisem într-o librărie câteva pagini care promiteau o lectură pe măsura unei scufundări în ficțiune. Pe adresa pe care mă obișnuisem să primesc colete doldora de cărți - nimic. Pe cealaltă, alternativă, de la care îmi cam luasem de-o vreme gândul
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
incitat să descopăr cum stăteau cu adevărat lucrurile. Și am fost, mai întâi, ajutat de data indicată de ștamplia poștei de pe telegramă: 20.IX.1929. Iar întrucât știam că Ion Călugăru fusese pe atunci redactor la „Cuvântul" lui Nae Ionescu, răsfoind colecția ziarului de acum optzeci de ani am dat de cauza supărării lui Păstorel. Și anume, o scurtă cronică dramatică la „Rodia de aur", o piesă scrisă împreună cu Adrian Maniu și prezentată, în premieră, pe scena Naționalului bucureștean. Publicată în
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
GREU să-i zic carte lucrării masive a d-lui Gheorghe Doca „Eminescu - o perspectivă dialogică", Editura Academiei Române, 2009 (vol.I 366 p., vol.II 472 p.), pentru că nu respectă proporțiile obișnuite dintre citate și contribuția proprie; cu multă îngăduință, răsfoind a doua și a treia oară, dau citatelor aproape două treimi și apreciez că autorul acoperă cu vorbele sale cam o treime din spațiul tipărit. Ar fi vorba mai degrabă de „caiete" - și îmi vin în minte, ca termen de
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
propriu, iar gîndul că articolul se întinde pe alte 20 de paragrafe te umple de exasperare. Și în același timp de invidie pentru seninătatea cu care autorul e încredințat că spune ceva. Pe limba lor Sare în ochii cititorului sastisit, răsfoindu-și gazeta fără să se-aștepte la surprize, un titlu din OBSERVATOR CULTURAL: Interviu cu cel mai bătrân câine din București. Autoarea lui este Slavenka Drakulic, scriitoare și jurnalistă croată. De fapt, autoarea unei cărți în curs de apariție, Two
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]