959 matches
-
pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
decât această localizare, nu doar geografică, ci umană și princiară. Acreditare dobândită, nu moștenită. Simbol al aristocrației intelectului și Încununarea izbânzilor sale este Claudio von Trieste. Magris ținuse, acum vreo șase ani, la Bard, o conferință despre orașul său, ca „răspântie”, ca „teritoriu al nimănui”. Emblema exilului. L-am Întrebat, acum, dacă scriitorii care au pus Trieste pe harta culturală a Italiei și a lumii, Joyce, Svevo, Saba și alții (Între care Îl includeam, implicit, pe el Însuși), sunt „emblematici” pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
căluț de lemn. Începu să se joace în minte cu data: 20.02.2002. Însemna ceva? Lovi volanul cu palmele, iar mașina se zdruncină. Fratele tău a avut un accident. De fapt, el o apucase de mult greșit pe la toate răspântiile cu putință într-o viață și mai greșise și banda. Telefoane primite la ore imposibile, de când se știa ea. Dar niciodată unul ca ăsta. Folosi radioul, ca să nu adoarmă. Dădu peste o emisiune aiuristică despre cele mai bune metode de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să crezi că sunt spuse de o sfințită gură. Cu comănacul pe ceafă și mânecile suflecate, deșirat și cu barba tihăraie peste ilic, părintele iconom te-ar fi înfricoșat și-n miezul zilei de ți-ar fi ieșit la o răspântie pustie. Povestea cu har, mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă îi creștea deopotrivă cu veselia celorlalți. în copilărie părintele fusese cioban. Orânduindu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am eu de oferit, dar pari să ai totul; iar ceea ce-ți lipsește cauți departe, În Europa - deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic, nu cred să-i fie prea greu cuiva să-și pună întrebarea „la ce bun atâtea tunele și răspântii și cărări dacă nu e nimeni să locuiască înăuntru?“. Cred că asta m-am întrebat și eu. Și așa, ca o împletire firească între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Tony Pavone se simți dator să destindă puțin atmosfera. O privi zâmbind enigmatec. „La capătul pământului domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită. Reuși-se Însfârșit să-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa manieră Încât fata era aproape topită de dragul lui. Mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de multe ori avea abonament de la o zi la următoarea...!! Toată această periculoasă brambureală Tony Pavone o realiză la adevărata ei valoare. Deocamdată nu se hotărâse: să meargă mai departe ori să abandoneze totul. Întradevăr se afla la o hotărâtoare răspântie de drumuri. Se putea reântoarce pe meleagurile unde a trăit „Homer”, având totul pregătit putând Începe activitatea imediat. Asta a’r fi Însemnat să retracteze toate cuvintele frumoase spuse Atenei despre țara lui, s-o politizeze pe aceasta să-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pisica”, nu care cumva să treacă pe sub cosciugul mortului: acesta se transformă imediat În...strigoi! După această priveghe, răposatul este așezat Într-un vehicul mobil - după posibilități financiare și, este plimbat În jurul străzilor din cartier cu bani aruncați la fiecare răspântie de drumuri În timp ce rudele mortului se agită zgomotos făcând paradă de isterie și leșinuri, contribuind În suficientă măsură și - BOCITOARELE - special plătite de unele familii bogate Încât, te pune pe gânduri un asemenea ridicol spectacol...! Ajuns la cimitir, tragic - comedia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la terminarea programului erau nevoiți să parcurgă pe jos până la stația autobuzului cam doi kilometri, pe o căldură și un soare ce cădea perpendicular direct pe suprafața superioară a corpului omenesc În mișcare, provocând o sete greu suportabilă. La o răspântie de drumuri În apropierea stației de autobus, se afla restaurantul „Doi Cocoși”, de unde emana un teribil miros de pastramă de oaie la grătar și unde se presupunea halbele pline cu bere aburindă...!! Toată lumea Înghițea În sec, inclusiv Șeful Șantierului care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numitului... locaș cu haznele dinnăuntrul mănăstirii, ca să fie atât pentru trebuința lui și a bolnavilor, cât și a celor de pe împregiurul lui și a obștii, din care haznele fiind apă de prisosit s-au rânduit și la altă ceșme.. la răspântiile Uliții Strâmbe”. Apoi aceste „haznele” și „ceșmele” trebuia îngrijite și tocmite la nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon vor fi supt purtare de grijă a rânduiților epitropilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mea. M-am dus în partea cealaltă, spre Aref. Au trecut, mi-am luat automatul și-am mers pe pârăul Pișăretului, la moara lui Mortean. Am ajuns acasă ziua în amiaza-mare. Nu m-a văzut decât o singură femeie la răspântie. Se crucea. “Închină-te, țață Floare, că m-ai văzut, da’ să nu vorbești!” Venea toamna și intrase frica în mine.” Calul cel alb Ciobanul convertit la vânătoare de oameni voia să-l captureze cu orice preț. Haiducul își săpase
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
iasă din comun, în așa fel încât apariția ei să nu depășească cadrul unui exercițiu programat. Și, de fapt, ăsta și este spiritul educației, în înțelesul lui minor și totalitar. Numai că, aici, ideea de educație se află la o răspântie: pe de o parte, ea caută să-i scoată pe indivizi din anonimat, să le dea un „grad“ anumit de cultură, adică o capacitate de a participa la istorie; pe de altă parte însă, ea sugrumă avântul ieșirii din anonimat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îndreptarea stării ei. Deci înnădi prin soli îndemînatici tratări cu bulgarii cu scopul ca aceștia să-i estradeie pe regina și să ridice pe tron pe Ioan Asan cu soția sa împreună. Maria încleștată între două rele, se vedea la răspântia unei mari nedomeriri, încît trebuia, să ieie o hotărâre și să aleagă într-un fel unul din cele două rele. Pe de o parte Lachanas înainta pustiind în țară în fruntea biruitoarelor sale cete, ocupă multe ținuturi frumoase și supuse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
polițiști sau haidamaci de-ai lui Cohen. Meeks ieși din cameră, cu carabina pitită la spate. Cei doi tipi Îi făcură și lui cu mîna: zîmbete largi, nici o intenție necurată. Meeks controlă din priviri drumul - un sedan verde, parcat la răspîntie, acoperea ceva de culoare bleu, prea strălucitor ca să fie cerul Întrezărit printre brazi. O rază de lumină reflectată de vopseaua metalizată Îl făcu să-și aducă aminte: Bakersfield, Întîlnirea cu tipii care aveau nevoie de timp ca să facă rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nici doi kilometri de centrul orașului Glendale, undeva În nord, la poalele dealurilor. Traficul se diminua. Jack găsi un loc cu vizibilitate bună asupra drumului, care urca În serpentine. Parcă și privi: mașinile Își continuară urcușul, apoi dispărură la o răspîntie. Le urmări traseul pînă la un camping cu mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ele este bine să-l fac? Nehotărârea este incapacitatea de a acționa într-un câmp finit de posibilități; ea nu e o dezorientare generală a cunoașterii. Ea nu e dezorientarea resimțită pe un câmp fără repere, ci aceea structurată de răspântia unor drumuri; e o rătăcire regizată de economia posibilului. Nehotărârea se bazează astfel nu pe inexistența obiectivă a soluției, ci pe imposibilitatea noastră de a o depista. Și totuși... Nu cumva această neputință se naște din faptul că lucrurile însele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jură-te că nu ai auzit niciun cuvânt despre păcatele străvechi ale acestei case ! Apoi, își amintește că Apolo a pedepsit-o să-i fie respinse prevestirile : A trebuit s-aud că mi se spune „haimanaua”, ca unei ghicitoare de răspântii, ca unei biete cerșetoare hămesite. Ea se resemnează cu lipsa de ecou a cuvintelor sale : De-mi dați sau nu crezare, mi-e totuna. Ceea ce trebuie se va-ntâmpla, iar tu, cuprins de milă, vei fi martor c-am profețit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
grea prin care avem cu toții de trecut : să privim înainte fără să ne fie scârbă. [...] Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor imposibil (III, p. 106). Corul surprinde și ultima imagine a eroului alergând spre răspântia a trei drumuri unde apare un car în care se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește pe bătrânul sortit să-i fie victimă. Cel mai adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde, și lumini de putregai să sprijine timiditatea atâtor zori! Dar pentru a te purifica de moștenirea omenescului tău, învață a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la răspântiile tale. Privește un om stingher care așteaptă ceva și întreabă-te ce. Și vei vedea că nimeni n-așteaptă nimic, nimic ce n-ar fi moartea. Fost-ai cândva destul de-nfrigurat să vezi aceasta, să vezi cum toți se-nșală, cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ea nu este o obsesie dureroasă. Viziunea lucidă și amară a trecutului ei trebuie trăită până la ultimele consecințe, pentru ca să ne putem da seama de sensul unei mari meniri. Pierdut este acela pentru care retrăirea destinului nostru nu este o răspântie în viața sa și un prilej de tragedie. Nu este naționalist acela pe care nu-l chinuie până la halucinație faptul că noi, românii, n-am făcut până acum istorie, ci am așteptat să ne facă istoria, să ne dinamizeze un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fie o realitate numai când ceasul ei solemn va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune ia conștiință de sine însăși pentru a-și modifica direcția și cursul existenței sale, când la această răspântie ea înțelege să-și valorifice toate virtualitățile în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci se apropie de momentul esențial, daă nu de culmea sa. Dacă România nu țintește înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rusești pasiunea pentru durere, ei s-au sfâșiat încontinuu, neștiind să se accepte sau să se refuze. Rușii s-au simțit ca o mare fatalitate, nu însă ca o evidență. De aceea s-au călcat ei în picioare la toate răspântiile și nu s-au cruțat niciodată în căutarea vijelioasă a nefericirii. Acest popor suplinește râsul prin rânjet, delicatețea prin avalanșe lăuntrice, nuanțele prin cascade. Rușii n-au înțeles niciodată cultura în sine, ca un sistem de valori autonome, ci căutând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăiește ca și cum el ar fi singura realitate, ci de expansiunea spiritului care dilată clipa pe dimensiunile veșniciei. Dacă nu trăiești cu sentimentul că tot ce s-a făcut până la tine în vederea ta s-a făcut și că tu ești o răspântie unică în istorie, dacă nu simți că te cere devenirea și că momentul existenței tale este un absolut, un ce nesubstituibil și unic, atunci nu vei reuși decât să fii un licurici în soare, o strălucire invizibilă, o fadoare de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]