5,132 matches
-
De asta sunt ca atunci, când m-a prins de mână. Cel dăruit Lui nu se schimbă niciodată. Nu îmbătrânește. Nu moare. Fiindcă Darul Lui de nuntă acesta e: viața nesfârșită." Mă uitam la minunea de copil de lângă mine. Glasul răsuna cu putere și parcă-i răspunseseră din cer, clopote de nuntă. Nu știam ce să spun. Așa că am întrebat-o într-o doară : "Și cine-i tatăl tău?" A râs : "Ei, tatăl meu demult m-așteaptă acolo, unde-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tu nu trebuie să mergi acolo ! (ia mămăliga, o pune pe o basma și o așează pe pieptul copilului din pat, care începe să tușească) Uite, așa o să te și încălzești, îți trece și tusea! (lumina din candelă crește, afară răsună colindul ) Copilul face câțiva pași în direcția ferestrei icoanei-candelei, se așează în genunchi, își duce mâinile la piept a rugăciune și spune : Când a plecat de tot mama noastră, mi-a spus că Tu o să ne ții loc de mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Hanul cercetașului ― Cine bate În poarta hanului cu așa Înverșunare la ceas de noapte? - s-a auzit Întrebând glas de oștean. ― Oameni buni. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dumneata. ― Ori mi se pare mie, ori voi trageți de timp. Ce operație grea? Ce timp de revenire? Dacă am admis ora zece, cum vă permiteți să-mi spuneți că veniți la treisprezece și...? ― Fiindcă situația o impune... ― Bineee!!! - a răsunat glasul amenințător al securistului, clipă În care, scrâșnind, a trântit receptorul, Însoțind gestul de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te tragi de șireturi cu organul...? - s-a auzit glasul colonelului Zdup, care Înainta vertiginos spre masa de operație... „Asta Întrece orice măsură. Este ceva fără precedent. Unde am ajuns?”... Drept urmare a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam cum arată. Am bătut la ușa cabinetului lui. „Poftește te rog” - a răsunat din interior un glas blajin. Doamne, ce noroc - s-a bucurat Despina. ―Am intrat și am salutat respectuos. Profesorul nu m a Întrebat ce doresc, ci m-a invitat să iau loc. Și nu oriunde, ci În fotoliul din fața lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care l-am avut și... Îl am. Și care este prezent aici În clinică”. ― Ce minune! - a exclamat Despina. ― Am făcut ochii mari. Profesorul a ieșit din cabinet și, În scurtă vreme, s-a Întors cu... ― Cu cine? - a răsunat Întrebarea rostită În cor. ― Cu... Cu omul care abia și-a Încheiat povestea... Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu, cu pecetea Întrebării În ele: „Chiar așa a fost?” Nicu a răspuns cu glas vibrat și privirea Înrourată: ― Așa a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În clipa următoare, se găseau Îmbrățișați, sub privirile surorii șefe, care tocmai trecea pe acolo... A zâmbit cu Înțelegere.. Știa că Gruia a ieșit dintr-un examen foarte greu și că are nevoie de o recompensă... ― Bună ziua, domnule doctor - au răsunat vorbele surorii șefe. Vorbele erau calde, cântate parcă... ― Bună ziua, doamnă - a răspuns Gruia, păstrând mâna Mariei În palma sa. ― Cum a fost, dragul meu? - l-a Întrebat Maria, cu glas moale. ― După părerea mea - părerea celui ce trage nădejde - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-mi ești bun!... Și cântară astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ticu se transformă în revoltă. Asta-i bună, Iorgule! se indignă el și se făcu roșu la față. Asta-i chiar bună!... N-ajunge cât l-au ținut degeaba la pușcărie? Ce dracu mai vor acum de la el?!... Glasul său răsună în tot antreul și din camera vecină se auziră niște zgomote. Îmi pare rău..., zise Stelian compătimitor. Dar poate că nu e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet? Iaca, tot om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu-mi dați nici un gologan! O să-ți zicem Gologan!... propuse un glas subțirel de fată și în jur răsunară chicoteli vesele. Poetul își dădu cu mâna pe spate câteva șuvițe de păr rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au făcut colegii noștri de la Timișoara, acum și cei de la Cluj, sau ne apucăm și noi să trecem la fapte?... Ei, ce părere aveți?... Vorbele lui Tase fură urmate de câteva clipe de liniște. Dintr-un apartament vecin începură să răsune niște bocănituri ritmice, care se potoliră ca la o comandă. Trebuie să trecem la fapte, zise Sandu Bura. Am stat destul în expectativă. Ajunge. Dacă nu facem nimic acum, o să ratăm ocazia. Mediciniștii sunt pregătiți să se implice... Tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ci a unicului lui copil de numai trei ani. La această amintire, sudori la fel de reci ca și atunci îl năpădesc și se lasă să cadă pe o bancă, sleit dintr-o dată de puteri. Spusa de atunci a profesorului Maxim îi răsună în urechi : Am rezolvat proble-ma nervului auditiv, dar nu pot interveni în profunzime la nervul IX, e prea riscant. Închidem, altceva nu-i de făcut". A urmat voma, febra, zbaterea între viață și moarte a micuțului. Puncția lombară. Diagnosticarea meningitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care nu le înțelegea decât în parte erau însoțite și de gesturi brutale. Doi câini mari ca doi viței își arătau colții fioroși și scoteau lătrături răgușite. Cu bună seamă că fetița era înspăimântată. Ciudat, în capul lui atunci nu răsuna decât : "Fetița ! Ce o să se întâmple cu fetița ? " Și s-a întâmplat cum nu se putea mai rău... Mama a fost împinsă cu patul puștii de unul din rusnaci și silită să coboare din șaretă cu fetița lipită de fustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cel puțin dacă-n locul acestei singurătăți otrăvite de fantome, cum e singurătatea mea de acum, aș putea-o gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea! Nu, Scipio. Singurătatea mea e plină de scrâșniri de dinți și răsună toată numai de zgomote și de strigăte stinse. Iar alături de femeile pe care le mângâi, după ce m-am depărtat de carnea mea îndestulată, în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea lucioasă pe fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
veghea asupra ei. Luna era mama mea. Angi mă proteja. Iar eu, iubindu-i, îi protejam pe ei. În această imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și cu intențiile ce le avea privind doctoratul, fiindcă nu era sigură dacă i se va aproba sau nu. Trebuia să plece fără întârziere. Își împacheta lucrurile cântând, din când în când prostindu-se făcând pe soprana de operă, că răsuna toată casa. — Uite la ea. Ce te mai frămânți pentru Germania, că te poți angaja la Opera din București, o necăjea Elena. Crezi că n-aș reuși? continua cu trilurile cele mai înalte. — După câteva exerciții de spart urechile pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi propun aici să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]