1,509 matches
-
povestiri încadrate în rama unei intrigi comune au cunoscut și o formă romantică: în Tales of a Traveller (Povestirile unui călător) de Washington. Irving si în Serapions-brüder (Povestirile fraților Serapion) de E.T.A. Hoffmann. Romanul gotk Melmoth the Wanderer (Melmoth rătăcitorul) constă dintr-un ciclu straniu, dar categoric impresionant, de povestiri izolate oare, în afară de atmosfera comună de groază, nu au decât o foarte slabă legătură unele cu altele. *294 Un alt procedeu, în generai ieșit din uz, este includerea unei nuvele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
n-a încercat s-o scrie. S-ar putea crede că în acest tip de studii se încadrează și numeroasele cercetări istorice consacrate anumitor teme și motive, cum ar fi figura lui Hamlet, a lui Don Juan sau a Evreului rătăcitor ; dar, în fond, acestea sunt probleme de altă natură. Diferitele versiuni ale unei povestiri nu au legătura sau continuitatea necesară pe care o are problema metrului și elocuțiunii poetice. A urmări, să zicem, toate variatele versiuni ale tragediei Măriei Stuart
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
izbește în aceste versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici prin jefuirea cerului, ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât umbra însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
aceste momente. Singurul care are putere asupra lui Iov este Dumnezeu, pentru că de la el vin toate. Din nou, Dumnezeu apare ca fiind Încărcat de semnificații arhetipale, În care transpare funcția acelui Supra-Eu colectiv cu rol de cenzură morală. Cazul fiului rătăcitor Motivul fiului rătăcitor, din Noul Testament, reproduce tematica psihologică și morală a revoltei adolescenței. Ea este expresia refuzului supunerii față de autoritate, contestarea originii și a modelului parental, pe care le resimte limitative, represive, ostile, refuzând să le accepte. În locul lor este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care are putere asupra lui Iov este Dumnezeu, pentru că de la el vin toate. Din nou, Dumnezeu apare ca fiind Încărcat de semnificații arhetipale, În care transpare funcția acelui Supra-Eu colectiv cu rol de cenzură morală. Cazul fiului rătăcitor Motivul fiului rătăcitor, din Noul Testament, reproduce tematica psihologică și morală a revoltei adolescenței. Ea este expresia refuzului supunerii față de autoritate, contestarea originii și a modelului parental, pe care le resimte limitative, represive, ostile, refuzând să le accepte. În locul lor este pusă dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conform cu propriile sale aspirații, dincolo de spațiul familial. Totul este dorință de desprindere și eliberare dintr-o situație Închisă, pe care tânărul adolescent o resimte ca atare. Dacă În cazul lui Iov drama se desfășoară În interiorul ființei umane, În cazul fiului rătăcitor asistăm la derularea unei aventuri exterioare, proiectată dincolo de spațiul și timpul familiei sale de origine, de care acesta dorește ca să se desprindă, ca simbol al eliberării de sub autoritatea paternală. Părăsindu-și tatăl, fiul pleacă În lume. Dar, ieșirea din spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală. Își va pierde statutul său din familia originară, acela de fiu protejat, și va deveni slugă la străini. Când Își va epuiza resursele, va reveni acasă, Întorcându-se la spațiul originar, În care va dori să se reintegreze. Fiul rătăcitor dă frâu liber pulsiunilor primare, comportament caracteristic adolescenței exuberante, ca urmare a unei euforii legate de ieșirea de sub autoritatea paternală și a unei lipse de experiență de viață care să-i confere cenzura morală a actelor sale. Dar experiența mizeriei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adolescenței exuberante, ca urmare a unei euforii legate de ieșirea de sub autoritatea paternală și a unei lipse de experiență de viață care să-i confere cenzura morală a actelor sale. Dar experiența mizeriei, prin consecințele sale, este interiorizată de Fiul rătăcitor, trezind În el nevoia, dorința revenirii acasă. Este și aceasta, ca și În cazul lui Iov, tot o experiență inițiatică, În care forța reparatorie, ultima sursă de mântuire, o reprezintă Întoarcerea la origini. Această Întoarcere este de fapt, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la care el renunțase prin plecare. În această scenă, tatăl este recunoscut ca model arhetipal suprem, dar și ca Supra-Eul valoric, moral, care asigură restaurarea și reintegrarea fiului, după traversarea experienței eșecurilor morale, suferință, umilință, Înstrăinare și despărțire. Cazul fiului rătăcitor este o temă de Psihologie Morală, care are la baza ei unul din principalele motive ale religiei și eticii creștine: relația tată - fiu. Din punctul de vedere al psihanalizei, relația tată - fiu este normată de situația oedipiană. Explozia protestatară, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acceptarea definitivă a banalului, a nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care deschide perspective noi, necunoscute, ajutându-l pe individ să Înțeleagă viața. Cazurile studiate mai Înainte, Iov și Fiul rătăcitor, sunt exemple extrem de sugestive pentru a demonstra ceea ce este o persoană-limită. Persoană-limită este cea care concentrează și trăiește În modul cel mai autentic problematica vieții. Ea este obligată să se confrunte cu situații Închise, cărora, În absența aparentă a libertății
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul rând, un
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
situații pe baza indiciului geografic. Dar procesul învățării discriminării este complicat de faptul că efectele anihilării sunt, de asemenea, generalizate. Prin urmare, după ce nu au fost răsplătiți pentru că s-au oprit la o serie de cabane turistice în est, numeroșii „rătăcitori” de pe autostrăzile Americii pot să manifeste reticențe față de ideea de a poposi la cabane turistice în vest. Cu cât indiciile sunt mai puțin diferite în cele două situații, cu atât mai mult generalizarea va apărea și, prin urmare, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
soare. E forfotă în cetate. O lume pestriță multicoloră umple piața. Intrând în liniște și ordine în marea catedrală, unde primesc cununi de aur, enoriașii și soborul de clerici, trimise-n liturghie de prea slăvitul Domn ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără margini a rătăcitorului. Referință sezonală sau cuvinte cheie? Scurt istoric Deși termenul de kigo a fost inventat pe la 1908, prezența anotimpurilor și referințele sezonale sînt de multă vreme atestate În cultura și poezia japoneză. Cea mai veche antologie de poezie japoneză, Man'yōshū
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără de margini a rătăcitorului. De ziua muncii Calitatea textului unui haiku este simplitatea, naturalețea, faptul că nu ține În niciun fel să atragă atenția asupra lui sau să creeze o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne ispitească și În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a treia persoane, precum și de faptul că omisiunile nu sînt explicate de către narator. Personajul-narator își suspendă responsabilitatea narativă și acționează ca un mediu personal. Acest proces poate fi observat de asemenea în următorul pasaj din același segment al capitolului Stîncile rătăcitoare: Părintele Conmee opri trei copii de școală la colțul pieței Mountjoy. Da: de la Belvedere erau. Clasa cea mai mică: Aha. Și erau buni la învățătură ? O. Foarte frumos. Și cum îl chema pe el? Jack Sohan. Și pe el? Ger
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în sfârșit) al respectivei mode, Valcarenghi își dezvăluie odată cu trăsăturile propriei culturi și trăsăturile propriei psihologii. Exact ca un italian de pe vremuri, are un suflet foarte bun. Este ca un cățel care, după ce și-a smuls întâmplător lesa, a plecat rătăcitor prin lume (sau între Milano și Roma), nerăbdător să-și arate bucuria față de noii stăpâni. Umilința lui esențială face ca orice comportament huliganic al său să pară absolut mecanic. Revolta sa este pur mimetică. Și, aici e aici, este prea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
permanentă, stabilind relații noi cu prezentul și cu trecutul, spune Rigoberto Gil Montoya"9. Următorul pas a fost importarea de la Paris a modei, a obiectelor, a obiceiurilor, simboluri ale noii condiții sociale a burgheziei hispano-americane. Scriitorii latino-americani se transformă în rătăcitori printr-un oraș-fantomă, creat artificial, pentru că ei pleacă de la texte literare, reviste de modă, magazine de noutăți, muzee, reflectări mimetice ale respectivelor orașe. Geografia urbană și mare parte din obiectele descrise în scrierile epocii rămân în afara experiențelor trăite direct, Parisul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unui an satanic, București, 2001; Secvențe literare contemporane, I-II, București, 2001-2002; Despre Preda și alte eseuri neconvenționale, București, 2003; Orizonturi medievale, București, 2003. Ediții: Ilarie Chendi, Eminescu și vremea sa, pref. edit., București, 1999. Traduceri: Predrag Bogdanović Ci, Biblioteca rătăcitoare, îngr. și postfața trad., Oradea, 2000 (în colaborare cu Adam Puslojić și Ioan Flora). Repere bibliografice: Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 317-320; Andrei Grigor, Fotografie cu lupi tineri. Critici caietiști, „Antares”, 2002, 7; Eugen Simion, Oamenii mei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
viață ca oricare altul. Prozele scurte din Enciclopedia armenilor (1994) evocă polemic convenția străinului, împreună cu tot zațul cultural acumulat în timp. Indiferent de numele pe care îl poartă, există un povestitor unic al acestor proze: i se poate spune Armeanul rătăcitor. Descendent al unui neam risipit între cele patru puncte cardinale, el este subterfugiul narativ care obligă scena epică să se lărgească. Universul povestirilor se scindează în mod curent în două planuri. De o parte, întâmplările restituite de memoria celor care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
Reușește să păcălească diavolul, ținându-l captiv cu ajutorul unei cruci într-un arbore. După moartea sa, vicleanul Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad. Și-a asumat cea mai nefericită condiție, cea a unui veritabil Jidov Rătăcitor. De atunci rătăcește în straniul ținut atemporal dintre rai și iad, luminându-și drumul cu o torță protejată de dovleac. O dată pe an, în 31 octombrie, ajunge și pe pământ căutând liniște, pace și odihnă. Mai târziu, grație unui îndelung
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
luminându-și drumul cu o torță protejată de dovleac. O dată pe an, în 31 octombrie, ajunge și pe pământ căutând liniște, pace și odihnă. Mai târziu, grație unui îndelung proces de aculturație, sărbătoarea celtică a morților a fost creștinată. Spiritul rătăcitor al tradiției irlandeze în căutarea frenetică a unui trup viu spre a supraviețui este înlocuit cu un "hallow", sfânt creștin. Catolicii și luteranii au transformat sărbătoarea în una a tuturor sfinților din cer și de pe pământ, știuți și neștiuți. Așa
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lume nu mai este sărbătoare. Nu are acoperire nici în tradiția populară românească, dar nici în canoanele creștine. Nu impune simboluri, norme, ritualuri. Totul devine lax, permisiv. Spectacolul, cândva sacru, este acum marcat de ludic și carnavalesc. Dramă nefericitelor suflete rătăcitoare a fost uitată, fiind transformată într-un minunat prilej de distracție și creștere a profiturilor comerciale. Or, un asemenea fenomen social postmodern mai are încă incontestabile componente mitico-religioase străvechi. Ele supraviețuiesc la nivelul inconștientului colectiv, sub forma unor vise, nostalgii
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]