1,461 matches
-
ciudat, aparent, însă ei erau în anul 1970. Și mai ciudat este faptul că în articol ecuația ultimă era rezolvată. Orobete constată că peste trei zile va fi solstițiul de vară, Sânzienele; adică 12 ani de când a încheiat lectura „Jidovului rătăcitor“. În noaptea de Sânziene pleacă din Sanatoriu, pentru a se întâlni cu bătrânul. Nuvela se încheie într-un mod ambiguu, specific tehnicii lui Mircea Eliade: cei doi pornesc spre un loc numai de ei știut. d) accelerarea timpului biologic, în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
unde romanul a învins, acolo îi este casa" și s-au apucat să facă agricultură. În Dacia, ei au fost singurii care au lucrat pămîntul, fiindcă barbarii nici măcar nu atingeau plugul. Cînd, mai tîrziu, obligați fiind să ducă o viață rătăcitoare în munți, au început să se ocupe de creșterea animalelor, atunci ei s-au numit ciobani sau păstori. Pe barbari îi urau, instinctul strămoșilor întreținîndu-le această ură. În aceste condiții, nici goții, nici gepizii și nici hunii nu i-au
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Povestea magului ... are însă responsabilitatea întoarcerii, a aducerii unui mesaj. Este aici o metafizică a nostos-ului, a "reintrării în ordinea lumii", pe care o teoretizează G. Liiceanu referindu-se la "rătăcirea" lui Ulise.19 Eroul lui Eminescu nu este un rătăcitor, nu este omul veloce care va fi "când aici când dincolo", sau: "nici aici nici dincolo, ci peste tot" agonizând "în registrul unei ubicuități evanescente".20 El a devenit deja un intermediar între divin și rostul neamului său pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întotdeauna și care acum îi face să-l recunoască și pe el ca pe o eroare de care se pot lipsi de acum încolo...".30 Finalurile marilor "poeme ontologice" (Svetlana Paleologu-Matta) ale lui M. Eminescu (Memento mori, Luceafărul, Povestea magului rătăcitor prin stele ...) ilustrează asfințitul întrebării "apus de zeitate ș-asfințire de idei": Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pîn' la groapă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu? vidul lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase afară-n aprig chin de ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cel Bun, El este Domnul și Învățătorul, Ca să Creeze Omul Dimineață de Dimineață, daruri să dăruiască la Miezul zilei 18. Enion era pe stînci în gînduri negre adîncita; gemînd asprele stînci înmuguresc. 195 Acestfel de putere i-a fost dată rătăcitoarei Singuratice: Stejarul descojit, Fagul cel cu lungi ramuri, dulcele Castan, Pinul, Blîndul Par, încruntatul Nuc, înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea vorbea; o-nfiorare străbătu din Răsărit spre-Apus; 305 Un Geamăt se-auzi-n înalt. Goarnele de război încetară. Spiritele Lui Luváh și-al lui Vala se-nfiorară-n Sfera lor, sfera de sînge. Gemea Vecia și era tulburata de Chipul Morții Veșnice. Rătăcitorul Om își pleca fíravul sau cap și Urizen se coborî Și cineva pesemne că l-ar fi ucis pe Om de n-ar fi coborît el 310 Cuprins de indignare, tunînd din depărtare grav27, Urizen coborî, Trist răsunînd: "Acum sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ținînd sub chipul Unui Om deasupra Muntelui Snowdon 39 Sublim, Căci soli din Beula scăldați în lacrimi vin și-nvăluiți în nori Zicînd: "Șilo40 e-n ruine, fratele nostru e bolnav: Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh și Urizen se războiesc în jurul cortului cel sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din Beula, si cu solemnă întristare Fost-au aduși în fața prezenței divine, și în genunchi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen și-al lui Ahania. 240 Dar în splendoarea-i infinită lucrarea minunată se nalta Cu suferință și cu grijă, Lume de Aur cu portale-n jurul cerurilor Și săli și încăperi cu colonade ce primeau astrele, cele în veci rătăcitoare. Zidire de aur minunată, multe ferestre, multe uși. Și multe crăpături lăsate înăuntru și afară în vastul neștiut. 245 Sub bolțile și zidurile sale, nemișcate, Fost-au închise cerurile, si spirite-și plîngeau robia noapte și zi, Si se-arătă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
E lesne să triumfi pe sub al verii soare Și la culesul viilor, să cînți pe harabaua care cu grîne e umpluta. E lesne să vorbești despre răbdare celor aflați în suferință, 405 Și ale prevederii legi să le grăiești pribeagului rătăcitor, Si croncănitul corbului ce flămînzește în iarna să-l asculți Cînd sîngele cel roșu umplut este cu vin și măduva din miei. E lesne ca să rîzi la mînioase elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
picioare, năprasnicele lovituri ale lui Lúvah. Atunci se-ncruntă Omul cel Căzut, si pe Luváh îl alunga de lîngă el (L-am auzit: nu te-ncrunta, Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți de Moartea Omului pentru Vala, dulcea rătăcitoare. Volutele Urechilor vi le întoarce-voi spre în afară, si Nările în jos Vi le-apleca-voi, si Ochii-nlăcrimați, cuprinși în globuri, înfricoșați vi s-or rostogoli; Uscîndu-vi-se, Buzele și Limba se strînge-vor într-un cerc strimt, Pîna ce-n strîmte-nfățișări
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
glas Zicînd, " O lumină, rasai și luminează", și din străfund am răsărit. 220 El mi-a dat sceptru de argint 151, și m-a încoronat cu o coroană de-aur152, Și-a zis, " Mergi înainte și îmi călăuzește Fiul care-i rătăcitor peste ocean". Și n-am mers înainte: și m-am ascuns în negri nori ai mîniei mele; Chemat-am stelele în juru-mi la picioare în noaptea sfaturilor beznei; Stelele jos și-au zvîrlit sulițele 153 și despuiate-n depărtări fugiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de fier zidiți de-ntunecatul Spectru. Globu-i se-ntunecắ împurpurîndu-se cu cețuri, și toată înaintea caii sale, Pasînd peste îngustă vale, Umbră lui Urthona Vastă năluca se ivi, care-n picioarele cu șolzi de fier Călcat-a stîncile-ntărite în așteptarea necunoscutului rătăcitor 300 Pe care il văzuse rătăcind prin lumea să de jos cînd încă era departe foarte, Si privi iutea să apropiere; strîns întunecat stătea Spectrul. Lîngă el Tharmas se opri din zbor și aspru sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nu vorbi, tăcut rămase pîn' ce simți boală cea rece. Apoi Los plînse pe vîntu-ngrozitor cu gelozie-n tînguirea-i: "De ce nu pot ca să mă Bucur de frumusețea ta, Încîntătoare Enitharmon? 185 Cînd mă întorc din Nori de Jale în Elementele rătăcitoare Unde tu, înfiorîndu-te cu bucurie, fermecătoare strălucind că vară, Te-odihnești în desfătare, rumena cînd sînt plecat, de frumusețe-nvăpăiată, Rece și palida în suferință cînd m-apropii, de frica Frunții și-a ochilor mei groaznici tremurînd, buzele tale că trandafiri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos pe dulcea Vala 300 La-mbrățișările acestei grozavii, si spulbera-voi Trupul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Tharmas îi primi 35 În mîinile-i. Atuncea Enitharmon înaltă Războaie de Țesut în Porta lui Luban Și le numi Cathedron 240; și în Războaiele acestea de Țesut ea țesu Spectrelor Trupuri Vegetale, cîntînd cadențe-alinătoare241 ca să alunge Deznădejdea de la sărmanele rătăcitoare spectre; Los le iubi Că un părinte, căci mîna cea Divină era asupră-i 40 Și-asupra lui Enitharmon, si străluci Divina-Înfățișare-n Golgonooza. Uitîndu-se în jos, cu bucurie fiicele lui Beula Lumína Cea strălucitoare o văzură, și-ntr-însa chip de Om
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc. O iubire! O indurare! O durere! 305 O chinuri, amare chinuri a' iubirii părăsite! Efraim era sălbatic loc al bucuriei unde îmi alergau toate jivinele. Rîul Kanah trecea rătăcitor pe lînga dulcele meu Mănase. Mergi, Noa259, adu brîul de strașnica arama, încinge-l pîn' la roșu, Strînge-l în jurul pîntecelor cruzimii-acesteia ce se întinde. 310 Nu țipă așa, singura mea dragoste. Legați-l jos surorilor, legați-l jos pe (muntele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puhoaiele se depărtează; norii Se risipesc ori se scufundă-n Marile lui Tharmas. Luváh șezu Deasupra pe cerurile luminoase-n pace; Spiritele Oamenilor dedesubt 575 Strigară să fie izbăvite, și spiritul lui Lúvah plînse-asupra Recoltei omenești și-asupra Valei, dulcea rătăcitoare. În suferință recolta omenească unduia, cu gemete îngrozitoare de durere. Universalul Geamăt se nalta; se-ntunecă Omul cel Veșnic. Apoi Urizen se ridicắ și-n mîna-i luat-a secera. 580 Exist' o secera de-aramă și-o coasă ce-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noapte și zi. Se mistuiră stelele precum o candela ce-i stinsa cu-o suflare, și-n locul lor, iată 830 Ochii ce se-Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumi minunate! Un Pămînt, o mare dedesubt; și nici un Glob Rătăcitor nu hoinărește, ci Stele De văpaie răsar în noapte din Ocean; și-un Soare În fiecare dimineață, precum un Om ce-i Nou-născut, cu cîntece și bucurie se arătă Chemînd la Truda să Plugarul și la odihnă să Pastorul. 835
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rivalul său îl desfide. Se produce o mare agitație provocată de faptul că soldații au capturat o țiganca găsită dând târcoale taberei. Ferrando o aduce pe Azucena. Interogata despre motivul prezenței sale acolo, Azucena spune că este o biată femeie rătăcitoare care nu face nimănui nici un râu (Giorni poveri vivea). Dar Ferrando recunoaște în țiganca cu părul albit și acoperită de riduri, pe cea care pentru a-și răzbuna mama, a aruncat în flăcările rugului pe fratele Contelui. În timp ce țiganca neagă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de un singur piccolo cu tonalitate înaltă. Primul corn este în dialog cu cele două femei în timp ce ceilalți trei corni cântă notele joase evocând căderea nopții, cu o secvență de armonii pe cuvintele sorgon gli spirti vagabondi a frotte (spirite rătăcitoare se ridică în stol) care creeaza modulații abrupte, neobișnuite. Alice relatează povestea macabră pe un ritm de marș care găsește întreaga orchestră cântând în registru cel mai de jos: tromboane, tromboane baș, corni, fagoți și împotriva uzanțelor împreună cu oboaiele și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
aceste deviații, ele sunt afișate cu mândrie și emfază. Asistăm, prin urmare, la o acțiune de forțare, pentru ca nenaturalul uman și moral să fie „naturalizat” și la nivel legislativ, iar anormalul să fie „normat” prin legi și decrete. „Dicteul” lăuntric rătăcitor (al acestor minoritari) nu trebuie să se transforme Într-un „dictat” la adresa noastră (care suntem, totuși, majoritari). Un astfel de marș transmite subliminal și altceva, care poate fi decodificat cam În felul următor (mai ales de către cei În formare, unii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în aceeași școală la începutul toamnei, pentru a fi definitiv despărțiți printr-un transfer al tatălui lui Nunu. Șansa unei revederi, deși minuțios pregătită și așteptată de fată, îi va fi negată din pricina unei reapariții fugare și inutile a tatălui rătăcitor. Mult mai mult spațiu ocupă în economia romanului aventurile grupului „Vrăbioilor”, copilandri fascinați de ritualurile unei „societăți secrete” peste care domnește necontestat Marele Vrăbioi, repetentul Rose, camaraderia dintre cei trei băieți (Nunu, Țâru și Isoscel) și dramele geloziilor reciproce ale
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
Spania, Portugalia, America Latină? Există cu siguranță studii care să dovedească vitalitatea dandysmului și pe aceste meleaguri. Pentru moment, să ne mulțumim doar cu câteva nume. Cel mai cunoscut, Felix Rubén Garcya y Sarmiento, adică Rubén Darío (1862-1921): creolul din Nicaragua, rătăcitorul perpetuu prin lume, rege al poeziei de limbă spaniolă. Sau Ramón María del Valle-Inclán (1869-1936), figură pitorească a boemei madrilene, de neuitat nu doar datorită vieții excentrice, nelipsitului lornion și brațului amputat, ci și pentru că e autorul unei opere care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]